Cam după europarlamentare am luat o pauză de la Harta Politicii și mi-am ocupat timpul liber cu altele.
Însă acum am găsit o scuză, am înscris site-ul la Webstock, așa că am un motiv să îl mai actualizez și să continui să lucrez la el. 
Ar trebui să mai pun chestii online înainte de 1 Septembrie.
Vestea bună este că sunt aproape gata cu primele despre Camera Deputaților. Vestea proastă este că o treime din deputați și-au exprimat votul pe mai puțin de 50% din propunerile de legi.
Nu s-a schimbat nimic și nu e foarte de mirare, dar eu încă mai am speranța că accesul la informație e cheia. Vă țin la curent când pun numerele online.
Zici că accesul la informaţie e cheia, dar nu sunt de acord. Sigur, e important; sigur, complică viaţa politicienilor în sensul că trebuie găsească metode mai inventive să se ascundă; e o componentă importantă a unei societăţi cinstite, dar nu e suficient. Mai trebuie şi oameni care să sape: şi prin datele publicate, şi vorbind cu oameni, şi să povesească ce au aflat – jurnalişti (la ziare/TV) sau, de ce nu, bloggeri.
Ideea asta nu-mi aparţine, e preluată de la Aaron Swartz: http://www.aaronsw.com/weblog/transparencybunk
Am citit articolul, e interesant, și fără îndoială e foarte relevant pentru America. Mi-aș dori ca politica în România să fie la nivelul de subtilitate la care este în America.
Am fi cu vreo două sute de ani înainte dacă adevăratele probleme ar fi ascunse, dar la noi nici măcar datele și tranparența nu arată o imagine roz. Nu vezi că până și datele arată cât de dobitoci sunt unii politicieni?
Și sunt de acord cu ce zice articolul respectiv că presa este extrem de importantă, am mai scris despre asta. Însă în România profesionalismul presei este inexistent. Noi nu avem presă, doar o grămadă de hârtie plină de tâmpenii, manipulare, scandal și senzațional de cea mai slabă calitate.
Evident că nu se schimbă lucrurile cu proiecte de transparență. Dar e un început, e o bază necesară, și România nu e America așa că nu se știe niciodată ce și ce nu o să meargă.
Sunt în mare parte de acord că la noi problemele sunt mult mai “pe faţă”; problema e că noi, ca cetăţeni, nu suntem obişnuiţi să participăm în vreun fel în procesul politic. Oricum, puţini dintre noi ştim destul încât să punem cap la cap statisticile cu declaraţiile din media ale politicienilor, cu campaniile lor electorale şi cu rezultatele “din teritoriu”. Citim totuşi ce zic jurnaliştii (mass media şi nu numai), care pot face şi un pic de educaţie.
Prin asta nu vreau să zic că ar fi inutil să strângem date, cum faci tu aici; din contră, este o sursă foarte bună de argumente pentru jurnalişti (care am putea fi şi noi, cu bloguri). Am vrut totuşi să lărgesc puţin dezbaterea.
Sunt foarte de acord cu tine. We need to start somewhere though.
Da, accesul la informatie este inceputul ideal.
Apoi creezi un mediu pentru competitie si sistemul (prin indivizii sai) se va stabiliza: concurand, indivizii se vor monitoriza reciproc; vor deveni corecti pentru ca daca fac o greseala unul din ceilalti care le doreste locul ii va prinde la inghesuiala din cauza greselii respective, deci vor pierde (iar oamenilor nu prea le place sa piarda).
Orice sistem bun se bazeaza pe acces liber la informatie corecta si monitorizare reciproca intre membii sistemului: agenti/indivizi, firme/companii etc. – politica este fix la fel, doar ca populatia o percepe gresit ca fiind diferita.
Concluzie: pentru a face un sistem sa mearga, asigura transparenta informatiei si un cadru competitional in care membrii acelui sistem sa se monitorizeze reciproc. Apoi, “miraculos” sistemul va merge de la sine…
Keep doing what you do! It’s great!