: Astfel spus, după ce am hotărât să aplicăm o cotă unică pentru impozitul pe venit, de 16% începând cu 1 ianuarie 2005, din dorinţa unei colectări mai eficiente, în ultima parte a guvernării, aţi transformat o parte consistentă din aceşti bani în sporuri, indemnizaţii şi alte sume, care au fost dirijate către protejaţii dumneavoastră. Se afirmă în textul moţiunii că acest text produce discriminări. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, a discrimina înseamnă a face o deosebire, o distincţie între mai multe elemente. Drept urmare, este normal ca o grilă de salarizare să facă deosebiri între veniturile cuvenite unor funcţionari publici, în acord cu legea-cadru, care, la rândul ei, face deosebirea între funcţionarul public de execuţie şi de conducere, pentru a vorbi numai despre o clasificare. Erau mai corecte, din punctul dumneavoastră de vedere, diferenţele de 30-40 de ori mai mari între venituri, care tolerau acele măreţe venituri pentru agenţiile Cabinetului Tăriceanu II? Nu, domnilor colegi. Textul care consacră Legea salarizării unice nu afectează interesele majorităţii societăţii româneşti, ci dimpotrivă. Această lege corijează toate deficienţele din sistemul salarizării, perpetuate de toate guvernările care s-au succedat la cârma ţării în ultimii 20 de ani. Evident, vor fi şi persoane ale căror venituri nu se pot justifica şi care vor fi afectate de această lege. Practic, Guvernul Emil Boc schimbă optica, prin faptul că-i îndreptăţeşte pe cei care muncesc. Nu perpetuăm, aşa cum aţi făcut dumneavoastră, acel peşte răpitor, care se cheamă bugetofag şi care era prezent în direcţiile şi agenţiile fostului guvern. Referitor la schimbarea mentalităţii odată cu trecerea în opoziţie, acuzaţi Guvernul Boc de încălcarea Constituţiei prin asumarea răspunderii pentru cele trei proiecte de lege. Interpretarea îngustă a Constituţiei vă expune încă o dată, în plus, penibilului. Veniţi ironic şi ne spuneţi că un proiect de lege nu înseamnă trei proiecte de lege. Excelent, domnilor! Dar acum, venim şi vă întrebăm noi: în 14 iunie 2005, când Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea pentru Pachetul legislativ privind proprietatea şi reforma în justiţie, prin care era propusă modificarea a nu mai puţin de 17 acte normative, nu v-aţi mai arătat contrariaţi. Asta doar pentru a vă oferi un exemplu. Pe de altă parte, dacă veţi consulta literatura de specialitate, veţi observa că asumarea răspunderii pe un pachet de legi este o practică devenită cutumă a dreptului parlamentar. Cum puteţi afirma, domnilor colegi de la PNL şi UDMR, că, prin Legea salarizării unitare, tinerii nu vor mai dori să acceadă în funcţiile publice, în condiţiile în care salariul unui debutant din administraţia publică va creşte substanţial, iar tinerii pregătiţi vor fi mai motivaţi să se angajeze în instituţiile publice? Şi tocmai dumneavoastră, domnilor, vorbiţi de îndepărtarea tinerilor cu studii de specialitate din administraţia publică? Vă întreb: cu ce drept? Să ne aducem aminte un pic de tinerii pregătiţi prin Programul "Bursele guvernului". Pentru cei care nu cunosc un amănunt, problema o voi expune foarte pe scurt. Prin acest program, o serie de tineri au plecat să studieze în străinătate, în centre de renume, dar cu o condiţie: atunci când revin în ţară, să lucreze cel puţin cinci ani de zile pentru statul român, de pe poziţii de manageri publici. Zis şi făcut. Tinerii plecaţi la studii, pentru care statul român, mai bine spus contribuabilul român, plătea burse de până la 30 de mii de euro anual, au fost traşi pe sfoară de fostul Guvern. Deşi au existat multe cazuri în care aceşti tineri ar fi avut posibilitatea să se angajeze în străinătate, aceştia au venit în ţară, în vederea onorării contractelor. Şi aici, ce să vezi, surpriză. Guvernul le-a spus multora dintre ei că mai trebuie să urmeze un curs la Institutul Naţional de Administraţie. Adică, după ce ai studiat la Londra, Paris sau alte centre de elită, trebuie să te întorci la Bucureşti, să continui un curs de trei luni, pentru că altfel nu eşti destul de pregătit. Când, de fapt, un asemenea curs nu era decât o tragere de timp, majoritatea tinerilor nefiind angajaţi pe posturile de manageri publici. Astfel spus, aţi amăgit sute de tineri, spunându-le că, atunci când se vor întoarce în ţară, vor avea putere de decizie, vor fi plătiţi decent. Şi când au revenit în ţară, le-aţi întors şi dumneavoastră spatele. Mai mult decât atât, milioane de euro din banii contribuabililor s-au scurs fără ca aceştia să poată beneficia de expertiza tinerilor, dobândită peste hotare. Tocmai pentru că aşa înţeleg cei de la PNL şi UDMR echitatea, sunt atât de înverşunaţi împotriva Legii privind salarizarea unică. Totuşi, cel mai surprinzător pentru mine este faptul că, un partid politic, care se intitulează liberal, are o atitudine de închistare faţă de relaţiile pe care actualul Guvern le dezvoltă cu diferite organisme internaţionale, precum Fondul Monetar Internaţional. Practic, dumneavoastră nu aţi înţeles ce presupune globalizarea sau europenizarea. Cereţi, cu orice preţ, ca România să combată efectele crizei prin politici proprii. Dragi colegi, Dacă nu aţi înţeles până acum, actuala criză economică şi financiară nu a fost provocată nici de Traian Băsescu, nici de Emil Boc, nici de parlamentarii PSD sau PD-L, după cum încercaţi să inoculaţi opiniei publice. Criza pe care o resimţim cu toţii în România nu este altceva decât un efect al unei crize mondiale. Pe cale de consecinţă, nu se poate ca un singur stat, indiferent dacă este vorba de Germania, dacă este vorba de Franţa, de Statele Unite ale Americii să ofere o soluţie unică la această criză economică. Această criză solicită răspunsuri multiple, care trebuie să pună în acord problemele specifice ale fiecărei ţări. În final, vreau să remarc lipsa de onestitate a opoziţiei, care nu apreciază voinţa politică a Guvernului condus de Emil Boc, care doreşte schimbarea din temelii a societăţii româneşti şi a instituţiilor publice, pentru modernizarea statului român. Ceea ce face acest cabinet este fără precedent în istoria postcomunistă a României. Îşi asumă răspunderea pentru Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, Legea educaţiei naţionale şi Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Răspunderea este asumată, practic, pentru o reformă reală, care are drept ţel unic binele celor care ne-au investit pe toţi în aceste funcţii, şi anume binele cetăţeanului.