: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Prima întrebare este adresată domnului Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale. Obiectul întrebării: Situaţia statutului lucrătorului în agricultură. Domnule ministru, La aproape 20 de ani de la căderea sistemului comunist, perioadă în care agricultura românească a suferit multiple transformări, specialiştii din domeniu se întreabă ce înseamnă, practic, noţiunea de agricultor. Trebuie definit, o dată pentru totdeauna, ce înseamnă agricultorul român. După definirea acestei noţiuni, trebuie văzut care este nevoia lor. Este necesară o separare a problemelor dezvoltării agriculturii româneşti de cele sociale. Agricultura românească trebuie dezvoltată, cine are două hectare nu se numeşte agricultor. Este necesară separarea celor care fac agricultură pentru a-şi asigura hrana de cei care fac agricultură performantă. România are o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane hectare, din care doar 10 milioane hectare sunt ocupate cu terenuri arabile. Circa 40% din populaţie trăieşte la ţară, iar cea mai mare parte lucrează în agricultură. Potrivit datelor oficiale, în România există 4,5 milioane fermieri mici. În acest sens, vă întreb, domnule ministru, dacă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale are printre proiectele sale imediate adoptarea unui proiect de lege privind statutul lucrătorului agricol. Vă mulţumesc. Doresc răspuns în scris. A doua întrebare este adresată tot domnului ministru Ilie Sârbu. Obiectul întrebării: Situaţia producătorilor de lapte. Domnule ministru, Laptele produs de fermierii români s-a ieftinit în primele luni ale anului 2009 cu circa 0,2 - 0,3 lei/litru, din cauza puterii scăzute de cumpărare a consumatorilor. Un litru de lapte cu 3,5% grăsime se vindea la sfârşitul anului 2008 cu aproximativ 1,2 lei/litru, cu tot cu bonusul pentru calitate. În prezent, preţul ajunge la 0,8 - 1 leu/litru. Astfel, preţul unui litru de lapte este sub preţul unui litru de apă minerală. Chiar dacă este o scădere mică, atunci când ai o mie de capete, diferenţa se simte foarte mult. Sunt necesari mai mulţi bani, pentru că întreţinerea animalului costă mult, energia, motorina, toate sunt scumpe. Diferenţa este resimţită cel mai acut de cei care au bovine de calitate inferioară, cu o producţie zilnică redusă de lapte. În acest sens, vă întreb, domnule ministru: Când şi cum se va reglementa importul de lapte, în condiţiile în care producătorii interni vând produsele la un preţ ce aduce mai degrabă a bătaie de joc? Cum pot fi stimulaţi şi încurajaţi producătorii de lapte autohtoni să producă şi să comercializeze laptele? Când şi sub ce formă pot fi puse la punct centrele de colectare a laptelui, având în vedere că în anumite locuri, unde predomină zootehnia, centrele de colectare a laptelui lipsesc cu desăvârşire, producătorii fiind obligaţi să apeleze la tot felul de improvizaţii? Vorbesc în numele locuitorilor din zonele Rupea, Făgăraş, Victoria şi Codlea, precum şi al tuturor celor care se chinuiesc să găsească o rezolvare acestei probleme. Vă mulţumesc. Doresc răspuns în scris.