: Mulţumesc, domnule preşedinte. Excelenţa Voastră, domnule Meleşcanu, Mă adresez dumneavoastră în acest fel pentru că sunteţi diplomat de carieră, în timp ce funcţiile cu susţinere politică, ştiţi foarte bine, din vasta dumneavoastră experienţă, sunt, bineînţeles, efemere. Ştiţi la fel de bine ca foarte mulţi dintre noi, parlamentarii, că politica externă a României nu trebuie să fie una subiectivă, care să servească interesele naţionale mai degrabă decât interesele de grup sau interesele, mai grav, ale unor lideri politici care vor să câştige simpatie folosind în interes personal lucruri de care n-ar trebui să se atingă. Dumneavoastră sunteţi, bineînţeles, şi om politic, dar sunteţi şi diplomat de carieră. Înţelegeţi foarte, foarte bine situaţia extrem de dificilă în care a fost aruncată ţara noastră, în contextul ultimelor decizii, abrupte, imprevizibile şi netransparente, legate de anumite poziţionări ale României în plan extern. Domnule Meleşcanu, ar trebui, dumneavoastră, ca ministru de externe, să opriţi folosirea politicii externe ca mijloc de joc mărunt şi interes politic de moment. Spun asta pentru că dumneavoastră ar trebui să nu permiteţi ca politica externă să fie făcută de oameni care, din păcate, nu înţeleg nimic sau înţeleg prea puţin din seriozitatea şi rigoarea unor angajamente naţionale în plan extern, cum, din păcate, actuala guvernare o face în acest moment. Nu localizarea geografică a unor ambasade este miza reală a politicii externe în acest moment, ci credibilitatea noastră, credibilitatea acestei ţări, în faţa partenerilor externi. Când vine vorba de politica externă, o ţară impredictibilă este o ţară cu foarte, foarte puţini prieteni. Şi observăm în ultima perioadă, cum actuala guvernare, din păcate, îşi doreşte să introducă, şi în politica externă, dar şi în comunicarea noastră naţională, o foarte înşelătoare antiteză între două construcţii în care suntem angajaţi şi în care ar trebui să ne menţinem fermi; o antiteză între construcţia transatlantică şi cea europeană. Parteneriatul cu Statele Unite ale Americii şi apartenenţa noastră la Uniunea Europeană nu pot fi puse niciodată în opoziţie. Ambele sunt la fel de importante. Şi este o chestiune de interes naţional, vital, ca între aceste două construcţii să nu existe diferenţe de abordare. Poziţia noastră în orice negociere este mult mai puternică atunci când suntem parte a familiei Uniunii Europene şi a Parteneriatului Strategic cu SUA. Inclusiv interesele aliaţilor noştri sunt mult mai bine apărate dacă România menţine această poziţie de echilibru, aşa cum facem, de exemplu, prin diplomaţii noştri prezenţi încă în Siria. România trebuie să fie mereu parte a soluţiei şi niciodată sau de cele mai puţine ori parte a unor probleme. Trebuie să ne implicăm în grupurile de lucru, în centrele de studiu, în instituţiile europene şi transatlantice care se ocupă cu combaterea adevăratelor ameninţări la adresa ţării noastre.