: ...atât pe timpul mandatului, cât şi după încetarea acestuia. Jur pe propria răspundere că nu am făcut parte din structurile fostei securităţi şi că nu fac parte din cadrele Serviciului Român de Informaţii sau ale altor servicii secrete de informaţii." Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

: "Eu, Stroe Radu, jur să păstrez secretul asupra documentelor, datelor şi informaţiilor de care voi lua cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor, atât pe timpul mandatului... (Rumoare în sală.)

: (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Eu, Radu Stroe, deputat ales în Circumscripţia electorală nr. 25 Ilfov, Colegiul uninominal nr. 1, Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu! (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de vârstă al Camerei Deputaţilor.)

: "CNADNR -o mostră de incompetenţă" România a avut parte în 2012 de o iarnă mai mult decât dificilă. Cu această ocazie am putut constata din nou incompetenţa autorităţilor de la vârf în gestionarea situaţiilor create. Dar ceea ce este şi mai grav este faptul că ministerul de resort, prin CNADNR, a menţinut contracte mai mult decât păguboase cu firmele care s-au ocupat de aşa-zisa deszăpezire. Aş putea spune că, aşa cum ne-a obişnuit în ultimii trei ani, regimul Băsescu-Boc (continuat acum cu un nume schimbat de premier) şi în acest domeniu a atentat la buzunarele românilor. Este deja notorie comparaţia cu Finlanda - adică o ţară unde toate iernile sunt dificile şi unde anotimpul rece durează circa cinci luni - făcută chiar de un ziar aflat în siajul puterii. Astfel, în iarna trecută, România a cheltuit 4.812 euro pentru deszăpezirea fiecărui kilometru de drum naţional, în timp ce Finlanda face acelaşi lucru cu 1.200 -1.300 de euro/kilometru. Costurile din contractele de deszăpezire pentru drumurile naţionale şi autostrăzi au fost deci exorbitante pentru iarna trecută. Mai mult, pe nimeni din minister şi, evident, nici din CNADNR, nu a interesat să verifice care este tehnica de care beneficiază pentru deszăpezire firmele care au obţinut contracte. Ar fi putut astfel remarca o stare nu doar de precaritate a utilajelor, ci chiar lipsa utilajelor speciale pentru astfel de operaţii. Pentru că utilajele folosite vara la asfaltări cărora li s-a adăugat o lamă nu sunt utilaje adecvate pentru deszăpezirea unui drum naţional sau autostradă. Toate aceste elemente ar fi trebuit să ducă la o renegociere a contractelor de către CNADNR. Dar, folosindu-se de o chichiţă legislativă, renegocierea s-a amânat până la data când contractele au putut fi prelungite de drept. Iar o primă consecinţă o reprezintă creşterea costului, care ar putea ajunge la 5.800 euro pe kilometru, chiar conform estimărilor autorităţilor. În tot acest timp, conducerea PD-ului îndemna pe toţi românii să pună mâna pe lopată şi acuza fostul guvern liberal în ceea ce priveşte contractele-cadru multianuale semnate de CNADNR, deşi, dacă ar fi constatat că acestea conţin prevederi excesive, le-ar fi putut modifica în trei ani de mandat. Şi pentru că CNADNR a fost o "mamă bună" pentru firmele care trebuiau să se ocupe de deszăpezire, acestea chiar şi-au bătut joc de misiunea pe care o aveau. Am să vin doar cu un exemplu punctual. Astfel, conform unui specialist (fost director la Drumuri Naţionale) pe Autostrada A1, firmele care au câştigat licitaţia au dat dovadă de incompetenţă şi au acţionat haotic. Conform caietului de sarcini, societatea care a câştigat licitaţia trebuia să deţină, pe lângă utilajele de construcţii, şi freze auto de mare putere pentru zăpadă. Dar aceste freze au existat doar pe hârtie. Deszăpezirile s-au efectuat doar cu utilaje cu cupă frontală. O consecinţă a blocării Autostrăzii 1: pierderile transportatorilor s-au ridicat la 600 milioane de euro, dintre care 200 de milioane sunt pierderi provocate transportatorilor de marfă şi pasageri. M-aş fi aşteptat ca noul ministru al transporturilor Alexandru Nazare, să sancţioneze firmele contractante pentru modul în care au acţionat. Până acum nu există nici un semnal în acest sens. Şi nici nu cred că va exista. Pentru că pentru PDL, cetăţeanul nu este în prim plan. Iar cetăţeanul a avut cumplit de suferit în această iarnă din cauza incompetenţei celor care trebuiau să gestioneze problemele legate de anotimpul rece.

: Peste 100 de localităţi complet izolate (majoritatea rămase fără curent electric şi apă potabilă), peste 20 drumuri naţionale şi numeroase drumuri judeţene blocate de ninsoare, peste 200 de trenuri anulate, aerogări închise, transportul fluvial blocat integral, mii de şcoli închise, ger, viscol, zăpadă de până la 4 metri în numeroase localităţi, ambulanţe care nu pot ajunge la urgenţe, elicoptere care nu se pot ridica de la sol în misiuni de salvare din cauza viscolului şi a ceţii, zeci de morţi. Acesta este tabloul nedorit cu care se confruntă o parte din România. Un tablou cu calamităţi care ar fi impus în cel puţin 5 judeţe instituirea stării de alertă/urgenţă, cum au solicitat şi preşedinţii de consilii judeţene încă de săptămâna trecută. Dar Guvernul Ungureanu nu a fost de acord să ridice gradul de avertizare. Cele două refuzuri, în special cel al ridicării avertizării de la cod portocaliu la cod roşu au generat deja speculaţii, întemeiate, în opinia mea, în media. Analiştii politici consideră că instaurarea codului roşu în prima decadă a lunii februarie ar fi împiedicat rocada de la Palatul Victoria, cabinetul Boc urmând, conform legislaţiei pentru astfel de situaţii, să rămână în funcţie pentru a gestiona situaţia. O ipoteză care se vehiculează în mass-media pentru refuzul guvernanţilor de a institui starea de alertă/urgenţă o reprezintă faptul de a nu aloca sume foarte mari din rezerva bugetară. Motivele ar fi două, în opinia analiştilor: fostul guvern nu a prevăzut sume suficiente pentru alegerile din 2012; cheltuielile neplanificate de la rezerva bugetară ar diminua sumele pe care PDL urmează să le aloce la propriii primari sub formă de mită electorală mascată. Această ipoteză a primit şi o confirmare prin această declaraţie dată de noul ministru de interne, Gabriel Berca: "Guvernul nu deszăpezeşte, ci intervine în situaţiile de urgenţă. Nu e nevoie să vină cineva de la centru să ia tractoarele şi să le pună plugurile şi să facă treaba. Nu mai veniţi, domnilor primari de mari oraşe, cu cereri către noi să deszăpezim în interiorul oraşelor. Nu mai cereţi, domnilor, alimente de la rezerva de stat, acolo unde se poate face alimentarea. Să nu văd preşedinţi de consilii judeţene la TV. Nu este timp de aşa ceva. Nu vă faceţi campanie, nu avem timp de aşa ceva". Această declaraţie, sau mai bine spus atenţionare, confirmă că Executivul nu are nici cea mai mică intenţie să aloce sumele necesare pentru sinistraţii de pe "frontul alb". Ministrul de interne, ca şi ceilalţi membri ai Guvernului, inclusiv premierul Ungureanu dovedesc că sunt corigenţi la un capitol elementar al democraţiei. Nu cetăţeanul este la dispoziţia guvernanţilor, ci guvernanţii se află în serviciul cetăţeanului. De trei ani însă acest principiu al democraţiei nu a fost aplicat. Stau şi mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nenorocirile nu ar fi lovit trei judeţe conduse de PSD şi unul de PNL, ci judeţul Neamţ, Suceava sau Botoşani, judeţe conduse de lideri PDL? Cu siguranţă că imediat se instituia cod roşu şi se canalizau toate eforturile pentru înlăturarea cât mai urgentă a calamităţilor. Şi în niciun caz în acele judeţe premierul Ungureanu nu făcea declaraţiile jignitoare pe care le-a făcut în Vrancea la adresa sinistraţilor!

: "Traian Băsescu atacă electoral oficialii europeni" Din păcate, astăzi, diplomaţia nu mai reprezintă un instrument pentru actualii guvernanţi ai României şi nici pentru preşedintele Traian Băsescu. La sfârşitul săptămânii trecute, preşedintele Traian Băsescu a avut două ieşiri publice, care cu siguranţă nu vor fi favorabile României. Concret, el i-a atacat pe oficiali ai Uniunii Europene, considerându-i vinovaţi de actuala situaţie a României. În loc să caute vinovaţii acasă, la Palatul Victoria, în loc să vadă unde a greşit el, Traian Băsescu s-a lansat într-o polemică inutilă cu oficiali ai Uniunii Europene. "Din cauza situaţiei din Grecia, toată regiunea este contaminată de neîncredere şi aici nu este doar responsabilitatea Greciei. Liderii din Zona euro, care întârzie la nesfârşit o decizie pentru Grecia, fac foarte mult rău, nu numai Greciei. Băncile greceşti au o expunere majoră pe piaţa românească...", a declarat Traian Băsescu înainte de a pleca la Consiliul European de toamnă. Evident, această declaraţie, şi altele similare au fost făcute pentru uz intern. Sau, mai pe româneşte spus, declaraţiile au fost făcute în scop electoral, în folosul partidului pe care îl păstoreşte, PDL. Numai că a face campanie electorală atacând puterile europene nu este de folos nimănui şi cu atât mai puţin României. Cu siguranţă, spusele lui Traian Băsescu nu vor provoca panică în rândul oficialilor europeni, pentru că, de mult, preşedintele României nu contează pe scena politică de la nivel înalt din Europa. Dar, în acelaşi timp, afirmaţiile lui Traian Băsescu vor fi "înregistrate" în "dosarul România" şi, atunci când vom avea cu adevărat nevoie de sprijinul european, s-ar putea să fim trataţi cu refuz. Nu în ultimă instanţă, în atacul lansat de Traian Băsescu, referirea la expunerea majoră a băncilor greceşti pe piaţa românească vine şi contrazice afirmaţiile guvernatorului BNR, care a precizat că întreg sistemul bancar din România se află sub control. Traian Băsescu ar trebui să spună opiniei publice româneşti dacă declaraţiile Domniei Sale pot accelera deciziile europene. Sigur nu o va spune, pentru că nu de voinţa lui Traian Băsescu ţin deciziile ce se vor lua la nivel de UE. Traian Băsescu trebuie însă să înţeleagă că astfel de declaraţii ies cu mult din codul declaraţiilor politice în general şi, în al doilea rând, trebuie să ştie că România nu este în situaţia de a trece la asemenea acuzaţii directe. Este evident, orice român de bună-credinţă, ţine la demnitatea ţării sale. Dar această demnitate se apără prin demersuri diplomatice, nu prin atacuri cu iz electoral. Un alt atac al preşedintelui Traian Băsescu l-a vizat pe premierul Olandei. Concret, preşedinte a spus - de această dată la Bruxelles - că "Olanda nu şi-a respectat un angajament politic", referindu-se la vetoul ei privind aderarea României la spaţiul Schengen. Să ne reamintim, în urmă cu o lună de zile, un alt "corifeu" al diplomaţiei române, ministrul de externe Teodor Baconschi, spunea: "Guvernul olandez este întrucâtva captiv în agenda politică antieuropeană, antiimigraţionistă a unui partid extremist. Se pare că dividendele politice ale acestei atitudini antieuropene n-au servit prea mult în cazul alegerilor din Danemarca". Cu astfel de declaraţii belicoase, cu siguranţă, nu ne apropiem, ci ne depărtăm de un vot favorabil aderării la spaţiul Schengen.

: "Comasarea alegerilor presupune cheltuieli în plus" Constat cu mare regret că, deşi priorităţile actuale ale României sunt cu totul altele - o prioritate de grad zero o constituie absorbţia fondurilor structurale, despre care chiar ministrul pentru afaceri europene declara ieri că "gradul de absorbţie este mult mai mic decât suma prezentată în mod oficial de Guvern, în această vară" -, principalul partid de guvernământ, PDL, insistă pe cele două teme păguboase: comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale şi modificarea administrativ-teritorială a ţării. Am atras recent atenţia, în ceea ce priveşte comasarea alegerilor, că unul dintre organismele europene de prestigiu, Comisia de la Veneţia, nu agreează o astfel de procedură şi nici modificarea legislaţiei electorale cu un an înaintea alegerilor. Acum voi atrage atenţia asupra unei alte consecinţe negative a comasării alegerilor. Premierul Emil Boc şi ministrul Traian Igaş susţin pe toate canalele media că prin comasarea alegerilor se economisesc 30 de milioane de euro. Nu ştiu la ce fel de calcule au apelat domnii Boc şi Igaş, dar, în realitate, nu se poate vorbi de realizarea unor economii din punct de vedere financiar. Din contră, comasarea alegerilor presupune cheltuieli în plus. În ceea ce priveşte consumabilele - hârtia pentru buletinele de vot - la prima vedere cheltuielile ar fi aceleaşi. Dar ţinând cont de volumul foarte mare al materialului care urmează să fie tipărit într-un timp relativ scurt, va fi nevoie să se apeleze la mai multe tipografii, ceea ce presupune unele cheltuieli de transport în plus. Dacă alegerile locale şi cele parlamentare s-ar desfăşura normal, la termenele stabilite de legislaţia în vigoare, atunci cabinele de vot şi urnele utilizate la alegerile locale ar fi urmat să fie folosite şi în toamnă la alegerile parlamentare. În situaţia comasării alegerilor însă numărul de cabine de vot şi numărul de urne trebuie obligatoriu suplimentat. Deci o nouă cheltuială în plus, şi deloc neglijabilă. Nici măcar în ceea ce priveşte cheltuielile de personal nu se poate vorbi de o reducere a cheltuielilor. Pentru că volumul de muncă în perioada alegerilor fiind dublu, numărul personalului trebuie suplimentat, la fel şi timpul de lucru, fiind şi el mai mare decât în situaţia alegerilor la termene. Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte birourile electorale de la toate nivelele. Fără să fac vreun calcul matematic, rezultă că avem două situaţii în care se înregistrează cheltuieli suplimentare şi două situaţii în care costurile sunt aceleaşi. Deci, nici vorbă de economisirea vreunui leu, fapt ce demonstrează că mult trâmbiţata economisire a 30 milioane de euro nu reprezintă altceva decât o declaraţie propagandistică a actualilor guvernanţi. S-a vorbit foarte mult despre faptul că, în situaţia comasării alegerilor, confuzia va fi foarte mare în rândul electoratului şi că partidele politice, alianţele, candidaţii nu vor putea lămuri electoratul corect privind programele, ofertele etc. Tocmai pentru că acest subiect crucial în cadrul alegerilor a fost întors pe toate feţele, nu mai insist asupra lui, dar mai există un aspect despre care s-a vorbit foarte puţin şi care este, de asemenea, foarte important, pentru că în ultimă instanţă va influenţa viaţa cetăţenilor, adică a celor în slujba căruia ne aflăm noi aici în Parlament. Comasarea alegerilor presupune o inflaţie de candidaţi. Or, se ştie, un astfel de lucru va permite să fie aleşi - atât în structurile de putere locală, dar şi la nivel central - nişte candidaţi mai puţin pregătiţi, nişte candidaţi care nu vor avea capacitatea de a se ocupa de problemele administraţiei locale sau centrale. Chiar dacă ne aflăm la 21 de ani de la revitalizarea partidelor politice, rezerva de cadre pregătite nu este deloc mare. Personal, din punctul de vedere al alianţei din care fac parte - USL - nu îmi fac griji în ceea ce priveşte calitatea candidaţilor. O alianţă între două dintre cele trei mari partide ale României presupune o selecţie atentă a candidaţilor, pentru că aria de selecţie este mare în urma formării USL. Dar în ceea ce priveşte actualul principal partid de guvernământ - să nu uităm, 30% dintre actualii parlamentari ai PDL, şi procentul este similar şi în ceea ce priveşte aleşii locali ai PDL, nu sunt selectaţi din propriile cadre - şi alte partide care participă la competiţia electorală şi care pot da aleşi (în special locali), acestea, din cauza numărului mare de candidaţi pe care vor trebui să-i arunce în luptă, vor fi nevoite să apeleze la persoane slab pregătite, incompetente, iar dacă unele dintre acestea vor fi alese, cel care va avea de suferit va fi cetăţeanul. Tocmai din aceste motive, fac un apel la actualii guvernanţi să renunţe la intenţia de a propune comasarea alegerilor. Consecinţele vor fi incalculabile şi PDL trebuie să ţină cont de acest lucru.

: «Vizita FMI şi "reforma" portocalie» Vizita FMI în România pentru o nouă evaluarea a acordului stand-by a reprezentat un bun prilej pentru Jeffrey Franks să glumească pe seama ţării noastre. Astfel, la reuniunea cu membrii CES, reprezentantul FMI nu s-a sfiit să compare România cu un pacient stabilizat, dar care nu dă semne vitale, sau cu un mineralier care în urmă cu doi ani era răsturnat, iar în prezent ruginit. Nici viitorul nu a scăpat comparaţiilor domnului Franks. În viziunea acestuia, România va fi ca o şalupă ultraperformantă ca viteză, dar foarte mică. Deşi guvernanţii portocalii au aplicat politicile economice sugerate de FMI, domnul J. Franks constată previzibilul: "Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum, când ne apropiem de finalul acestui acord." Cu toate acestea, Traian Băsescu declară că "România a depăşit riscul de derapaj economic şi nu mai are nevoie de ultima tranşă de la Fondul Monetar Internaţional, în valoare de circa un miliard de euro", dar va fi semnat, totuşi, un acord de tip preventiv, prin care FMI şi Banca Mondială ţin la dispoziţia României circa 5 miliarde de euro. În tot acest timp, Guvernarea Boc-Băsescu continuă "reforma" în stil propriu. Pentru că oricum sistemul sanitar din România este în moarte clinică, de ce să nu i se dea o ultimă doză de otravă: comasarea unui număr de 111 spitale şi transformarea a 71 dintre ele în cămine de bătrâni. "Revoltele" spontane ale medicilor sunt îndreptăţite, ei apreciind această situaţie ca fiind "lipsită de logică" sau "un pas înapoi". Aşadar, reforma băsesciană a statului funcţionează după următoarea formulă: tăieri (salarii, indemnizaţii, pensii etc.) + scumpiri foarte mari la produsele de bază = sărăcie şi sărăcie extremă pentru un procent foarte mare din populaţia României. La această formulă se mai adaugă suplimentarea numărului de procurori (în condiţiile în care aparatul bugetar suferă în continuare de "ajustări"), şi cumpărarea de echipamente pentru reprimarea revoltelor de către Jandarmerie. Aşa stând lucrurile, domnilor guvernanţi, vă întreb: până când aveţi de gând să apăsaţi pedala strivirii cetăţeanului român? Când aveţi de gând să ridicaţi cortina kafkiană pe care aţi aruncat-o peste acest încercat popor?

: Mulţumesc. Şi o chestiune pe procedură, domnule preşedinte de şedinţă. Aş vrea să vă spun că inteligenta idee a unui coleg de-al nostru, de a propune doi lei de la buget, nu a fost tratată regulamentar. După cum ştiţi, dacă amendamentul nu este prevăzut în raportul Comisiilor de buget finanţe, el nu poate fi făcut în plen şi, prin urmare, nu trebuia supus la vot. Vă mulţumesc.

: Şi ultimul amendament pe care doresc să-l susţin, deşi mai sunt multe altele. Amendamentul de la nr. crt. 3338. Se alocă suma de 420 de mii de lei pentru realizarea unei parcări cu punct de informare turistică în localitatea Suceviţa, judeţul Suceava. Din partea domnului Flutur.