: Stimaţi colegi, Am iniţiat această lege, alături de alţi colegi liberali, convins fiind că prin includerea Serviciului Public Salvamont în rândul agenţiilor specializate de intervenţii şi alertare pe Serviciul de apel 112, se pot salva mai multe vieţi în caz de accidente, mai ales în zonele montane. Consider că nu putem avea un sistem eficient de intervenţii în cazuri de urgenţă, mai ales în zonele de munte, fără cooptarea Serviciului Salvamont în rândul acestor instituţii specializate. Expertiza celor ce deservesc acest serviciu public nu poate fi pusă la îndoială, iar, ca atare, instituţiile statului sunt obligate să o folosească şi să întărească rolul Salvamontului în acest ansamblu instituţional. Dar cum să se realizeze acest lucru, dacă din partea Guvernului au existat doar piedici şi dacă acest serviciu cu o utilitate publică uriaşă este reglementat doar printr-o hotărâre de Guvern, iar finanţarea lui rămâne la mâna autorităţilor publice locale. De aceea, mă aştept ca actualul Guvern să conştientizeze rolul crucial al Salvamontului şi să contribuie decisiv la transformarea acestuia într-o structură puternică, finanţată corespunzător, cu atât mai mult cu cât este vorba despre recunoaşterea valorii unei entităţi care şi-a câştigat deja renumele şi respectul populaţiei prin succesul nenumăratelor acţiuni de salvare de vieţi. Fac un apel, aşadar, stimaţi colegi, să votaţi această iniţiativă legislativă alături de Grupul PNL. În acest fel, să responsabilizăm Guvernul în legătură cu necesitatea desemnării Serviciului Public Salvamont din România, ca agenţie specializată de intervenţie. Mulţumesc.

: "Serviciul Public Salvamont ar putea salva şi mai multe vieţi, Guvernul Ponta se opune" Serviciul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 este un serviciu care salvează multe vieţi, fiind introdus la nivel european încă din anul 1991 printr-o decizie a Consiliului European. România s-a aliniat la cerinţele europene prin adoptarea mai multor acte normative începând cu anul 2002, când a fost adoptat primul act în acest domeniu - Legea nr. 398 din 14 iunie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului României nr. 18/2002 cu privire la funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU). De atunci, cadrul legislativ în acest domeniu a fost modificat, iar astăzi sistemul de apeluri de urgenţă 112 este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă. În urmă cu un an am iniţiat o propunere legislativă de completare a acestei legi, în sensul introducerii în rândul instituţiilor specializate de intervenţie a Serviciului Public Salvamont, care să fie alertat prin sistemul de apeluri de urgenţă 112. Am considerat că asigurarea unui serviciu de urgenţă eficient şi funcţional este în interesul tuturor cetăţenilor, iar cooptarea serviciului de salvamont în acest sistem naţional de alertare constituie o îmbunătăţire a cadrului actual de reglementare. Atât prin punctul său de vedere, cât şi la dezbaterea în fond din cele două comisii, de industrii şi tehnologia informaţiilor, Guvernul nu a susţinut această propunere, iar prin votul majorităţii PSD a ales să o respingă. Această abordare a Guvernului de a respinge pe bandă rulantă iniţiative ale parlamentarilor din opoziţie, fără a încerca identificarea unei soluţii pentru a face aplicabilă propunerea, este nejustificată şi reprezintă un comportament neprofesionist din partea executivului, în raport cu o problematică atât de importantă. Aş fi putut accepta faptul că proiectul de lege este unul perfectibil şi aş fi fost deschis la o colaborare în sensul identificării unei soluţii legislative comune care să îmbunătăţească forma şi fondul problemei, dar nu pot accepta opacitatea Guvernului care a ales să dea un punct de vedere negativ acestei propuneri şi să închidă această dezbatere fără să ofere soluţii de rezolvare. Nu voi abandona această temă pentru că argumentele în favoarea respingerii prezentate în faţa comisiei de industrii de către domnul General Marcel Opriş nu sunt solide. Astfel, prin vocea domnului general a fost contestată capacitatea de reacţie a serviciului salvamont, faptul că nu deţine resursele logistice şi de personal necesare unei instituţii specializată în intervenţii, cum sunt ele definite prin lege. Aş dori să contrazic, în acest punct, opinia reprezentaţilor Guvernului, pentru că problema nu este legată de expertiza şi capacitatea acestui serviciu de a face faţă provocărilor unei acţiuni de salvare în munţi, problema este legată de statutul acestui serviciu şi faptul că el este reglementat doar printr-o hotărâre de Guvern. Ceea ce reproşez Guvernului Ponta este faptul că menţine Salvamontul într-o zonă gri, nedefinită şi nu este preocupat în mod real să-l transforme într-o structură puternică, finanţată corespunzător. Toţi aceşti oameni care deservesc serviciul de salvamont şi-au câştigat renumele şi respectul populaţiei prin succesul nenumăratelor acţiuni de salvare de vieţi în munţi, dar se pare că Guvernul României nu le recunoaşte încă valoarea. Este nevoie de voinţă politică şi solicit Guvernului să demareze consultările şi procedurile necesare pentru elaborarea unei legi privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Public Salvamont al cărui statut trebuie urgent reglementat printr-un act normativ cu forţă juridică superioară unei hotărâri de Guvern.

: "Premierul Ponta să se ţină de cuvânt şi să discute mâine, în şedinţă de Guvern, proiectul de lege privind redevenţele" Miercuri, 29 aprilie, este ultima şedinţă de Guvern din luna aprilie şi mă aştept ca pe ordinea de zi a acestei şedinţe să se afle şi proiectul de lege privind noul regim fiscal al redevenţelor la hidrocarburi. Aceasta a fost promisiunea premierului Victor Ponta, angajament pe care l-a luat în faţa românilor, după ce la finalul anului trecut, când trebuia revizuit cadrul legal în domeniu, a prelungit prin ordonanţă de urgenţă cu un an actualul sistem de redevenţe. Guvernul Ponta i-a păcălit atunci pe români şi acum încearcă din nou, în cazul în care nu respectă calendarul dezbaterilor pe acest subiect. Solicit premierului Ponta ca acest proiect de lege extrem de important pentru economia românească să fie dezbătut aşa cum a promis, în primă lectură, în ultima şedinţă de Guvern din această lună. Orice amânare a acestei dezbateri şi lansarea proiectului cu întârziere în dezbatere publică înseamnă ratarea anului 2015 pentru adoptarea noului sistem de calcul al redevenţelor. Acest proiect trebuie trimis în această sesiune către Parlament pentru a fi dezbătut şi adoptat, astfel încât prevederile lui să fie aplicabile începând cu anul 2016. În calitate de membru al Comisiei pentru industrii şi servicii, consider că discuţia despre resursele acestei ţări şi taxarea lor trebuie să se realizeze în mod transparent şi responsabil, cu toate părţile implicate, iar la începutul lunii iunie acest proiect de lege trebuie să ajungă în Parlament pentru a putea fi analizat temeinic şi adoptat la timp. În spaţiul public au apărut foarte puţine informaţii legate de stadiul elaborării acestui act normativ şi sper ca lipsa de dialog şi opacitatea Guvernului pe acest subiect să nu ascundă de fapt lipsa de preocupare a Cabinetului Ponta faţă de această problemă. Un premier atât de vocal precum Victor Ponta a evitat continuu să ofere informaţii suplimentare referitoare la acest proiect de lege, iar în cazul în care mâine el nu va fi prezentat în şedinţă de Guvern, premierul este obligat să dea explicaţii publice despre stadiul în care se află şi motivele amânării lui. Pentru a obţine consensul politic pe un subiect atât de sensibil, cum este cel al redevenţelor, Guvernul are datoria să joace corect şi transparent cartea gestionării resurselor naţionale, atât în raport cu investitorii, cât şi cu mediul politic şi cu întreaga societate românească.

: Bună seara. Trebuie să vă recunosc că sunt într-o stare de şoc... ceea ce mi se întâmplă. Eu trebuie să clarific nişte lucruri înainte de a citi ceea ce mi s-a întâmplat. Astăzi, la Comisia juridică, am întrebat dacă există o singură probă care să mă incrimineze. Ăsta e rezultatul votului. Văd aici oameni care se bat, PSD-işti, liberali, cine a votat, cum a votat. Cred că au votat oameni care au făcut o analiză şi n-au găsit proba aia. Eu nu am văzut-o, pentru că nu mi s-a dat posibilitatea. E bine să cunoaşteţi că am avut doar o oră şi jumătate să văd dosarul, în raport cu alţi colegi care studiază dosarul de trei săptămâni şi sunt multe, multe alte lucruri care, pur şi simplu, sunt într-un contrast total cu tot ceea ce trebuie să însemne respectul faţă de un parlamentar, de un demnitar, de un om care vine să creeze legi pentru români, pentru România. După cum bine cunoaşteţi, vineri, înaintea alegerilor electorale, am emis un comunicat de presă şi am arătat că doresc ridicarea imunităţii, astfel încât organele de cercetare penală să poată solicita şi efectua orice acte de urmărire penală, aşa cum ar fi făcut faţă de orice cetăţean al acestei ţări. Am arătat că sunt nevinovat şi cred în instituţiile din ţara noastră şi în modul în care acestea îşi îndeplinesc atribuţiile. Cred în continuare în aceste instituţii, dar după ce am văzut dosarul de urmărire penală am ajuns la concluzia că şi organele de cercetare penală pot fi induse în eroare în mod intenţionat de anumite persoane certate cu legea şi moralitatea socială. În cauza mea, un individ cu probleme grave psihice, un fel de schizofrenie acută, şi cu probleme juridice, cercetat pentru evaziune fiscală, grup infracţional organizat şi alte infracţiuni, în prezent aflat sub control judiciar după aproape şapte luni de arest preventiv - a se vedea Dosarul nr.515/105/2014 -, cu scopul de a-şi genera consecinţe penale mai favorabile în propria cauză ce se află pe rolul instanţelor şi dintr-o vendetă personală a pus la cale un plan de discreditare şi învinuire nedreaptă împotriva mea. Denunţătorul, împreună cu un consilier de la Primăria Azuga au făcut o înregistrare tehnică cu ei înşişi, prin care denunţătorul recunoaşte că, în cursul anului 2011, a dat consilierului o sumă de 20000 de euro, iar consilierul arată că a împărţit această sumă cu ceilalţi membri în consiliul din care face parte, respectiv 5000 de euro ar fi remis-o către mine. Aceasta este proba pe care se bazează acuzaţia coniventă şi discuţia dintre cei doi infractori, discuţie la care eu nu am participat şi nici nu am avut cunoştinţă de ea. La acea dată eram un simplu consilier şi nu avem nicio posibilitate reală de a influenţa în vreun mod decizia. Nu există nicio dovadă că suma respectivă a ajuns la mine, ba mai mult, numitul Popescu, acel consilier care susţine că în anul 2011 mi-a dat cei 5000 de euro, a venit la sfârşitul lunii septembrie anul acesta la mine acasă spunându-mi: "Domnule preşedinte, trebuie să vă dau acum, trebuia să vă dau acum patru ani nişte bani şi am venit să vi-i dau acum în campanie." Şi a încercat să-mi lase o sumă de bani în vederea efectuării unui flagrant, aspect pe care aveam să-l constat ulterior. L-am dat afară din curte, am ţipat la el să plece imediat şi să nu mai vină niciodată cu astfel de chestiuni. I-am zis şi telefonic că dacă mai vine la mine cu situaţii din acestea îi fac plângere şi-l dau în judecată. Verificaţi la fila 143 şi următoarea din Volumul ÎC - transcriere convorbire telefonică. Surprinzător, filmarea tentativei de flagrant nu apare în dosarul de urmărire penală. În acelaşi denunţ al individului trimis în judecată pentru grup infracţional organizat, acesta arată că firma vărului meu ar fi obţinut ilegal contracte cu achiziţii publice, cu achiziţie publică. Din întreg dosarul de urmărire penală nu rezultă că subsemnatul ar fi făcut trafic de influenţă pentru ca vărul meu să obţină contracte de achiziţie publică. Acesta a declarat că a obţinut aceste contracte fără ajutorul meu şi că eu nu i-am cerut niciodată vreun folos. Nu există nicio altă declaraţie împotriva mea în acest sens în dosar. Vărul meu, aşa cum rezultă din dosar, ar fi avut încheiate pe o perioadă de 3-4 ani contracte de livrare mâncare la Spitalul judeţean Prahova, contracte perfect legale în valoare totală, reţineţi, de 350 de mii de lei plus TVA. Suma este derizorie în raport cu perioada contractuală derulată pentru a putea măcar plana o suspiciune rezonabilă de trafic de influenţă pentru obţinerea unor astfel de contracte, păguboase, de altfel, pentru vărul meu, care a şi intrat în procedură de insolvenţă. DNA Ploieşti a cerut arestarea preventivă pentru vărul meu, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins solicitarea. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat un vot negativ dosarului de urmărire penală, arătând în mod clar că situaţia de fapt nu a fost corect reţinută şi nu îmbracă forma unei infracţiuni pe care se poate dispune arestarea preventivă. Consider că maniera în care denunţătorul şi complicele acestuia au înţeles să prezinte organelor de cercetare penală situaţia de fapt este cel puţin nedreaptă şi periculoasă. Se creează un precedent în care două persoane certate cu legea şi moralitatea să poată să regizeze un astfel de scenariu şi să compromită cariera şi reputaţia oricărei persoane, indiferent din care partid politic face parte. Din păcate, există în societate persoane care utilizează delaţiunea în alt scop decât cel legal, pentru vendete sau beneficii personale. Oricare dintre noi putem fi subiectul acestor scenarii şi nu este de dorit ca aceste înscenări ale unor persoane cu probleme grave de natură penală să poată fi validate de plenul Camerei Deputaţilor. Consider că şi eu ca noi toţi, de altfel, indiferent de culoarea sau formaţiunea politică, indiferent de certurile şi divergenţele dintre noi, dintre opiniile şi proiectele noastre beneficiez de prezumţia de nevinovăţie şi de dreptul la imunitate în faţa acestor scenarii rău intenţionate care au reuşit să inducă în eroare DNA Ploieşti. Sper din suflet să nu reuşească să inducă în eroare şi membrii Camerei Deputaţilor. Vreau să mai arăt că în opinia avocaţilor această urmărire penală s-a derulat cu încălcarea dreptului la apărare şi cu încălcarea drepturilor procedurale. Am fost chemat la DNA exact în săptămâna dinaintea alegerilor. Mi s-a spus că nu este necesar să dau declaraţie şi mi s-a comunicat să mă prezint miercuri pe 19.11.2014. Ulterior am aflat din presă comunicatul DNA şi cererea de ridicare a imunităţii. Vă rog să vă aplecaţi cu atenţie asupra acestei cereri prin care s-a solicitat încuviinţarea percheziţiei, a reţinerii şi arestării. Motivele invocate de DNA în referat nu pot constitui motive temeinice pentru un vot favorabil. În ceea ce priveşte cererea de efectuare a percheziţiei, DNA nu motivează în niciun mod de ce o astfel de măsură ar fi justificată în raport de pretinsele fapte pentru care sunt cercetat. Astfel, pentru pretinsele fapte din 2011 o percheziţie nu ar fi de natură să conducă la aflarea adevărului în prezenta cauză, ci la o întinare a imaginii unui deputat al României. Cu toţii avem familii, copii şi o intruziune de acest gen, deşi legală, nu ar crea decât panică şi insecuritate. În ceea ce priveşte cererea de încuviinţare a reţinerii, aceasta este o premieră, în toate celelalte cazuri o astfel de solicitare nu a existat şi nici nu se justifică. Această măsură a reţinerii ar justifica doar un beneficiu mediatic, iar nu scopul unui proces penal, respectiv aflarea adevărului şi buna desfăşurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este supusă vreunui control al unui judecător de drepturi şi libertăţi. În ceea ce priveşte arestarea preventivă, consider că în cauză DNA Ploieşti nu a făcut dovada existenţei unei suspiciuni rezonabile că eu, Mircea Roşca, aş fi săvârşit o faptă penală. Dacă respectivul consilier ar fi luat o sumă de bani, aceasta nu a ajuns la mine niciodată. Nu există nicio probă că aş fi făcut trafic de influenţă pentru vărul meu, pentru obţinerea unor contracte ilegale. Este absurd să se susţină că aş fi avut beneficii de pe urma vărului meu, întrucât una din maşinile conduse de mine este în leasing pe firma vărului meu. Cu toţii folosim maşini proprii ale verilor, ale părinţilor, soţiilor, prietenilor, asta nu înseamnă că suntem infractori. De asemenea, afirm că DNA Ploieşti când a susţinut că am primit de la vărul meu lucrări în construcţii, respectiv edificarea unui zid, nu a cunoscut faptul că zidul este chiar al vărului meu, pentru că ne aflăm în indiviziune cu proprietăţile. Toate aceste susţineri le voi proba cu acte, cu declaraţia mea, cu expertiză etc. şi-mi voi demonstra nevinovăţia, întrucât până în prezent nu am putut să-mi fac probe, pentru că nu am ştiut de existenţa acestui dosar. Prin referatul DNA se solicită ridicarea imunităţii, pentru că un deputat prezintă pericol public, în virtutea funcţiei, întrucât are un cerc relaţional extins. Dacă validăm asta, înseamnă că instituim o prezumţie conform căreia oricare dintre noi, deşi am fost de bună-credinţă, deşi am respectat mereu legea, fiecare dintre noi este sau poate fi un traficant de influenţă din cauza cercului relaţional în care ne aflăm în virtutea funcţiei. Nu mă voi ascunde niciodată în spatele vreunei funcţii şi nu voi încerca să profit de calitatea de demnitar pentru a fugi de justiţie, nu mă ascund în spatele imunităţii parlamentare, însă în două ore cât am reuşit să citesc dosarul, deşi ceilalţi colegi deputaţi au avut săptămâni întregi la dispoziţie, am constatat că oricare dintre noi, orice deputat poate fi la mâna unor delincvenţi ce regizează conversaţii în vederea producerii de consecinţe juridice. Mă declar pro votului favorabil al ridicării imunităţii, dar el trebuie să justifice interesul ţării, al legii, al cetăţenilor, nu pentru a da satisfacţie unor infractori certaţi cu moralitatea. Ne aflăm într-un moment politic de tranziţie când alegătorii noştri ne-au tras un semnal de alarmă că doresc altceva pentru ţara lor. Trebuie să înţelegem cu toţii şi noi aici, cât şi alegătorii noştri ce înseamnă această imunitate şi scopul pe care legiuitorul l-a avut când a legiferat-o, şi anume acela ca un deputat să poată fi protejat de infractori, de delicvenţi, astfel încât să putem să ne exercităm funcţiile liberi, fără să ne fie teamă de apartenenţa noastră politică, de proiectele şi ideile noastre, să ne facem treaba potrivit legii, în beneficiul cetăţeanului. Noi, deputaţii, trebuie să fim un exemplu de legalitate şi transparenţă. Eu personal sunt şi voi fi mereu. Trebuie să credibilizăm această instituţie prin votul nostru responsabil în raport cu dispoziţiile legale, iar nu în funcţie de contextul politic existent. Cu toate astea, rămân consecvent, nu m-a obligat nimeni şi nu mi-a cerut-o nimeni: fac politică de 16 ani în Partidul Naţional Liberal şi n-o să permit nimănui să-mi dea vreodată un ordin şi să-mi spună ce să fac cu judecata mea şi cu decizia mea. Este o decizie personală şi, aşa cum am dat în comunicat, o menţin în continuare, să rămân consecvent şi sper să nu rămân singurul. Şi cer Camerei Deputaţilor să mi se ridice imunitatea parlamentară. Sunt total nevinovat, este o dramă ce mi se întâmplă şi, din păcate, sunt o victimă a contextului politic. Dacă vrem un nou început, într-o Românie nouă, nu trebuie să mai generalizăm. Nu toţi suntem la fel, unii sunt educaţi, alţii sunt frumoşi. Unii sunt inteligenţi, iar alţii sunt proşti. Unii sunt pesedişti, iar alţii sunt liberali. Unii sunt hoţi şi au devalizat ţara, iar alţii sunt cinstiţi. Din păcate pentru mine, într-o ţară în care toţi hoţii se disculpă, este greu să-mi demonstrez nevinovăţia. Rămâne întrebarea pusă de mine la Comisia juridică astăzi, există măcar o probă care să mă încrimineze în acest dosar? Mulţumesc. (Aplauze.)

: "Câţi oameni mai trebuie să moară pe DN1 ca să reacţionaţi, stimaţi guvernanţi?" Declaraţia mea politică de astăzi este un strigăt de revoltă adresat autorităţilor statului, pentru că despre un apel nici nu poate fi vorba. Pasivitatea autorităţilor statului, în frunte cu Guvernul Ponta, nu mai poate fi tolerată când vine vorba despre pierderi de vieţi omeneşti, aşa cum s-a întâmplat sâmbătă, 27 septembrie, pe Valea Prahovei, când în urma accidentului tragic de pe DN1 şase oameni şi-au găsit sfârşitul. Un adevărat carnagiu, care ar fi putut fi evitat dacă se luau din timp toate măsurile pentru realizarea amenajărilor rutiere necesare. În primul rând, în calitate de locuitor al Văii Prahovei, şi apoi de parlamentar, condamn lipsa implicării autorităţilor centrale, de la Ministerul Transporturilor la Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi, care, deşi sesizate în nenumărate rânduri asupra pericolelor din trafic pe DN1, nu au reacţionat în niciun fel. Am semnalat aceste aspecte printr-o serie de intervenţii susţinute în Camera Deputaţilor şi am clamat nevoia de realizare a lucrărilor de infrastructură în zonele cu potenţial crescut de risc, adevărate ameninţări la adresa siguranţei rutiere pe DN1. Dacă oficialii CNADNR ar fi fost conştienţi de rolul lor în asigurarea unui cadru stabil şi sigur pentru toţi cei aflaţi în trafic, de la conducători auto la pietoni, ar fi realizat aceste lucrări de intervenţie, prin montarea de separatoare de benzi sau construcţia de sensuri giratorii, şi astfel s-ar fi putut evita acest ultim accident cumplit. În schimb, doar tăcere din partea guvernanţilor. Numai o tragedie le mai smulge, din când în când, câte un cuvânt, o reacţie slabă, pentru ca apoi să se aştearnă din nou tăcerea. Contabilizăm de la lună la lună, de la an la an, victime după victime într-un bilanţ negru al accidentelor înregistrate pe DN1. Din păcate, aceste decese rămân cifre într-o statistică rece, fără ca ele să nască şi acţiune din partea celor responsabili. Urgenţa rămâne, stimaţi guvernanţi, şi ea se acutizează cu fiecare viaţă pierdută într-un accident rutier pe DN1. Totul depinde de dumneavoastră şi de cât suportă conştiinţa dumneavoastră să fie încărcată cu victime ale acestor accidente. Stimaţi guvernanţi, vă somez public să demaraţi de urgenţă procedurile pentru realizarea tuturor acestor amenajări rutiere care să sporească siguranţa în trafic pe DN1. Orice amânare înseamnă noi şi noi victime ale unui sistem inert şi preocupat de cu totul alte probleme, care nu au nicio legătură cu viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestei ţări. Strategiile pe care le creionaţi în birouri departe de realităţi nu ţin loc de mamă, de tată, frate sau soră, de dispariţia cărora, în urma unor astfel de accidente, sunteţi deopotrivă răspunzători.

: "Autostrada Comarnic-Braşov, între neputinţa şi incompetenţa Guvernului Ponta" În urma prezenţei în Parlament, săptămâna trecută, a domnului ministru Ioan Rus, invitat la Comisia pentru transporturi din Camera Deputaţilor, mă aşteptam să existe declaraţii şi asumări importante în legătură cu unul dintre cele mai aşteptate proiecte de infrastructură din România - construcţia autostrăzii Comarnic -Braşov. Acest proiect a devenit un fel de Fata Morgana pentru guvernarea Ponta, care l-a plasat, cel puţin la nivel declarativ, cap de listă între priorităţile de investiţii în domeniul infrastructurii rutiere. Timp de doi ani am avut o serie de intervenţii parlamentare pe acest subiect, de la declaraţii politice la întrebări adresate guvernanţilor, prin care am atras atenţia asupra necesităţii realizării urgente a acestui proiect major, cu impact pozitiv nu doar pentru Valea Prahovei, ci pentru întreaga ţară. Argumentele în favoarea acestui proiect sunt multe şi nu au nicio legătură cu criteriul politic de trasare a autostrăzilor în România, nefiind un moft, aşa cum este spre exemplu autostrada Bucureşti-Alexandria, care, în afara unei susţineri politice asidue din partea domnului Liviu Dragnea, nu îndeplineşte niciun alt criteriu. De anul trecut până în prezent, contractul pentru construcţia acestei autostrăzi trebuia semnat de cel puţin trei ori, conform anunţurilor repetate ale premierului Victor Ponta. În schimb, am avut parte doar de noi amânări, ultimul termen avansat fiind luna septembrie. Deşi suma de 400 de milioane de lei a fost alocată prin bugetul pentru anul 2014 pentru demararea procedurilor ce revin statului, Guvernul Ponta nu a reuşit încă să obţină acordul de la Eurostat, astfel încât să se intre în linie dreaptă cu acest proiect. În impas sunt şi negocierile pentru finalizarea procesului de finanţare cu băncile comerciale purtate de consorţiul Vinci - Strabag - Aktor care a câştigat licitaţia pentru construcţia în concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov. Din punctul meu de vedere, povestea legată de rentabilitatea proiectului autostrăzii Comarnic-Braşov este una întreţinută în mod artificial, pentru că această investiţie se califică de departe în faţa altor proiecte de infrastructură. Problema esenţială este cât de serios este partenerul public, adică Guvernul României, care nu găseşte spaţiu fiscal suficient pentru această investiţie pentru a se încadra într-un deficit agreat de partenerii financiari internaţionali. De aceea, ministrul transporturilor, domnul Ioan Rus, a lansat o nouă ipoteză care să justifice neputinţa Guvernului pe acest subiect - negocierile s-au împotmolit şi din cauza acestor probleme legate de încadrarea în deficitul bugetar. Altfel spus, Guvernul Ponta este incapabil să reducă din cheltuielile electorale din acest an în favoarea unui proiect prioritar pentru dezvoltarea României. Astfel, pierdem timp preţios, ratăm ţinte asumate în faţa cetăţenilor şi ne decredibilizăm în faţa investitorilor din cauza populismului Guvernului PSD care sacrifică viitorul ţării pentru un interes de partid, alegerea domnului Ponta în funcţia de preşedinte al României. Fac un apel public către premierul Victor Ponta să facă toate demersurile necesare pentru deblocarea acestui proiect şi pentru identificarea soluţiilor care să conducă la semnarea de urgenţă a contractului pentru construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov. Unde este entuziasmul domnului Victor Ponta, care la începutul anului încheia un Memorandum de înţelegere cu firma câştigătoare a licitaţiei de construcţie, garantând că această investiţie va demara în luna aprilie? Acelaşi Victor Ponta afirma că "precedentele încercări au eşuat din cauza României, nu din cauza constructorului. Nu există garanţii mai puternice decât că până în 2017 statul român nu dă niciun ban". De atunci niciun cuvânt în plus din partea premierului despre stadiul acestui proiect esenţial pentru dezvoltarea României, purtători de mesaje au devenit cei din eşalonul doi guvernamental, şi asta pentru a nu fi compromisă imaginea de prezidenţiabil a candidatului PSD. Îi reamintesc premierului Ponta că s-a angajat în faţa întregii naţiuni să finalizeze acest proiect până la finele anului 2016, cu promisiunea că nu va mai candida la parlamentare dacă va înregistra un eşec. Acest eşec se prefigurează, având în vedere întârzierile deja înregistrate, motiv pentru care Victor Ponta ar trebui, ca un gest de onoare şi de respect faţă de cetăţenii acestei ţări, să-şi retragă inclusiv candidatura la preşedinţia României.

: "Pentru ministrul Florin Jianu selfie-ul cu obiective turistice ţine loc de strategie pentru promovarea turismului românesc" Mă văd nevoit să reacţionez în legătură cu amatorismul manifestat de ministrul delegat pentru IMM-uri şi turism, domnul Florin Jianu, care în loc să se ocupe de dezvoltarea sectorului turistic prin promovarea unor politici active în domeniu, a preferat să lanseze pe una dintre reţelele de socializare o leapşa cu selfie-uri la obiective turistice din România. Domnul ministru care ne-a obişnuit mai degrabă cu tăcerea de când deţine acest portofoliu, şi au trecut mai bine de 6 luni de atunci, a prins glas, încercând prin această campanie virtuală să încurajeze turismul în România. A încerca să umpli un vid de legiferare apelând la o metodă de Public Relations, doar pentru a demonstra că nu ai uitat că ai în atribuţii şi acest sector economic de activitate, este lamentabil şi nedemn pentru un ministru în Guvernul României. Mă aşteptam la alt gen de abordare din partea unui ministru care a primit un vot de învestitură în baza unui program de guvernare pe care are obligaţia să-l aplice, dar, din câte observ, eforturile ministrului sunt concentrate pe imaginea proprie şi mai puţin pe creşterea contribuţiei sectorului turismului în PIB sau pe gândirea unei strategii naţionale de promovare a destinaţiilor turistice româneşti. Se pare că pentru domnul ministru Florin Jianu s-au terminat problemele din turismul românesc, iar acum a trecut în etapa în care culege laurii unor realizări remarcabile în domeniu, printr-o campanie de imagine axată pe propria persoană. Din păcate, realitatea din turismul românesc este cu totul alta. Acest domeniu gâfâie sub povara fiscalităţii şi a lipsei de viziune pe termen lung. Reprezint în Parlamentul României interesele cetăţenilor de pe Valea Prahovei, o regiune cu potenţial turistic imens, confirmat de numărul mare de turişti care vizitează anual zona şi de renumele ce a depăşit graniţele ţării. Meritul, în mare parte, pentru acest aflux de turişti aparţine agenţilor economici care au ca obiect de activitate turismul şi care fac eforturi susţinute pentru a menţine un standard ridicat al serviciilor pe care le oferă, fără un suport consistent din partea ministerului de resort. Din partea autorităţii centrale cu atribuţii de reglementare în domeniu au existat prea puţine acţiuni concrete prin care acest domeniu să fie impulsionat, ajungându-se ca singurele inputuri reale care să resusciteze turismul să fie acţiuni izolate, precum organizarea unor competiţii internaţionale cum a fost şi cazul Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE), organizat în trei oraşe de pe Valea Prahovei, anul trecut. Faptul că turismul românesc a ajuns să fie trecut la capitolul diverse de către Guvern, şi asta prin prestaţia total neprofesionistă a unui ministru care are iniţiative gen selfie lansate colegilor de partid pe un site de socializare, nu poate fi tolerat şi devine îngrijorător pentru parcursul şi eficientizarea acestui sector de activitate. Domnule ministru, excelenţa în turism nu se atinge prin declaraţii şi poze făcute cu obiective turistice din România, ci prin stabilirea şi prioritizarea câtorva obiective clare şi măsurabile pe care să le implementaţi de urgenţă. Deocamdată, nu aţi demonstrat că sunteţi capabil să stabiliţi priorităţile acestui sector, de aceea ar trebui să vă abţineţi pe viitor de la astfel de gesturi doar de imagine, care nu aduc nimic bun turismului românesc, ci, din contră, vă plasează într-o zonă a ridicolului.

: În nici trei săptămâni de la alegerile europarlamentare, Victor Ponta, preşedinte al PSD şi premier al României, a făcut de la zi la zi anunţuri, care au devoalat planul bine ticluit, pe etape, în laboratoarele partidului-stat: acapararea prin orice mijloc a întregii puteri în România. Prima fază, consumată deja pe parcursul campaniei electorale, a fost strigătul mincinos de luptă că "USL trăieşte", slogan contestat de către PNL şi declarat, de altfel, ilegal de către birourile electorale judeţene, iar ca atare interzis a fi folosit public. Cu toate acestea, marea înşelătorie la adresa electoratului a continuat până în ultima zi de campanie, pentru ca, a doua zi după alegeri, Victor Ponta să recunoască cu răceala unui mercenar că: "Da, USL a murit!". Mă revoltă faptul că un tânăr, un politician din generaţia mea, tratează cu atâta cinism şi perfidie un exerciţiu democratic, un scrutin electoral naţional, şi manipulează voturile românilor folosindu-se de un fals adeverit şi recunoscut în final de făptaş. Simbolistica acestui gest de a folosi un slogan mincinos în campanie în detrimentul unei confruntări reale pe teme europene reprezintă slăbiciunea unui partid care se vrea mare şi care foloseşte furtul şi înşelătoria pentru a-şi asigura un scor satisfăcător la aceste alegeri. Deşi pozează în învingător, Victor Ponta este incoerent atât ca preşedinte de partid, cât şi ca premier. Guvernarea domnului Ponta abundă în inconsecvenţă şi incompetenţă, iar noi, liberalii, am atras atenţia în legătură cu efectele nocive ale acestei guvernări cu impact asupra calităţii vieţii românilor. Mai nou, premierul Ponta este în căutare de parteneri de guvernare... contrapondere la dreapta politică.... Cum USL nu mai există, şi nici nu a existat vreun regret sincer în acest sens din partea premierului, ci doar lacrimi false şi cântece de sirenă pentru cei mai slabi de înger, disperarea şi setea de putere îl împing pe Victor Ponta în braţele fostului său contracandidat pe colegiul de deputat din Gorj, Dan Diaconescu. Dacă stăm să analizăm această nouă alianţă, există cel puţin o asemănare între cei doi protagonişti: apetenţa pentru apariţiile televizate ce le conturează, cu tuşe groase, personalităţile aproape caricaturale. Acum, domnul Dan se alătură grupului care împinge bărcuţa alegorică în care stă domnul Ponta, iar domnul Ponta devine partener de guvernare cu cel pe care îl cataloga drept "saltimbanc de circ în mov!". Cred că nimeni în această ţară nu poate lua în serios acest circ politic, pentru că un proiect credibil pentru România care angajează o guvernare pentru români nu poate fi construit pe bazele acestei noi alianţe politice. Să nu uităm că pe agenda guvernului există în continuare teme foarte serioase - una dintre ele vizează privatizările strategice Oltchim, CFR Marfă etc. Ne amintim cu toţii episodul Oltchim, unul dintre personajele principale de atunci fiind Dan Diaconescu, care a compromis total acel proces. Acum însă îl regăsim în prim-planul politicii româneşti şi cel mai probabil şi guvernamentale, prin faptul că premierul Ponta l-a invitat practic pe "Mesia cu Rolls-Royce" să-i fie partener politic. Dincolo de ridicolul situaţiei descrise mai sus, mă îngrijorează avântul pe care l-au luat după alegerile europarlamentare abuzurile la care se pretează PSD-ul, toate girate de premierul Ponta. Sunt foarte curios cum va schimba macazul cel care se lupta cu ciocoii, cel care era liderul antisistem autoproclamat şi care acum se alătură celor pe care îi contesta şi critica. Această resetare a clasei politice româneşti trebuie să se realizeze plecând de la principii şi valori solide, însă observăm că ceea ce îi mână pe noii aliaţi politici în acest parteneriat este oportunismul şi interesul meschin al unor aranjamente politice pentru obţinerea de avantaje de grup şi personale, ceea ce constituie cel mai mare rău pe care actuala putere o poate face României şi românilor. Îmi dau seama pe zi ce trece că toate semnalele de alarmă lansate public de către liberali, că direcţia în care se îndreaptă România condusă de Victor Ponta este total greşită, se adeveresc, iar efectele nu întârzie să apară în viaţa fiecăruia dintre noi. Alternativa la aceste derapaje se construieşte deja pe partea dreaptă a scenei politice româneşti, iar scopul ei declarat este să lupte şi să sancţioneze aceste anomalii, care riscă să ne plaseze la periferia statelor europene democratice şi să compromită consolidarea economiei româneşti.

: Declaraţie mea politică de astăzi va fi una scurtă şi este adresată premierului României, domnul Victor Ponta. Îl provoc pe domnul prim-ministru la un exerciţiu de sinceritate, solicitându-i să lase deoparte dublul limbaj atunci când vine vorba despre aplicarea măsurii de reducere a CAS-ului la angajator cu 5 puncte procentuale. De aceea, îl întreb pe domnul Victor Ponta de ce continuă această şaradă publică şi nu urgentează adoptarea de către Parlament a iniţiativei legislative depuse de 143 de liberali, prin care am solicitat reducerea CAS-ului la angajator cu 5 puncte procentuale? Domnule Victor Ponta, aveţi acest proiect în circuit parlamentar, el poate fi modificat şi aplicat chiar mai devreme de 1 octombrie... sau poate fi înlocuit termenul de aplicare prevăzut în varianta liberală, care era 1 iulie, cu cel anunţat de dumneavoastră. Dacă vă doriţi cu adevărat ca această măsură să fie aplicată aveţi proiectul la cheie, în dezbatere la Senat, putând fi trecut de Legislativ în aceste două săptămâni de sesiune parlamentară sau, de ce nu, într-o sesiune extraordinară în prima săptămână din iulie... Aveţi o majoritate parlamentară care vă susţine, iar opoziţia va fi prezentă pentru ca această măsură să devină realitate cât mai curând posibil. Şi asta pentru că, spre deosebire de dumneavoastră, noi, liberalii, suntem convinşi că doar prin reducerea poverii fiscale asupra muncii mediul de afaceri se va relansa, iar economia şi cetăţenii acestei ţări vor prospera... Încă din 2012 vă spuneam aceste lucruri, dar băteam la porţi închise. De fapt, miza dumneavoastră este alta, una electorală, şi în niciun caz nu aveţi în intenţie să promovaţi o propunere legislativă promovată de către liberali, încă din luna martie a acestui an. E greu să-ţi faci campanie pentru prezidenţiale cu un proiect ai cărui iniţiatori sunt toţi parlamentarii liberali. Prin această scurtă alocuţiune am vrut să demonstrez că nu sunteţi cinstit cu românii. Fiecare acţiune politică a dumneavoastră are înainte de toate o încărcătură electorală imensă. Acum doar continuaţi un drum început cu mult timp în urmă... un drum presărat cu minciuni şi multă demagogie... Liberalii îşi doresc aplicarea măsurii reducerii CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator. Beneficiile vor fi imense atât pentru mediul antreprenorial, cât şi pentru parcursul economiei româneşti în ansamblul său. Spuneţi-ne de acum, domnule prim-ministru, cu ce taxe îi veţi împovăra pe români de la anul, pentru că nu aţi pregătit nicio strategie care să atenueze impactul acestei măsuri asupra bugetului?! Cu taxa de solidaritate, cumva? Sau cu lărgirea bazei de impozitare a CAS pentru persoanele fizice?

: Stimaţi colegi parlamentari, Ne-am obişnuit ca atunci când avem spre dezbatere şi adoptare un astfel de act normativ, ratificare de protocol sau acord, să nu le acordăm o prea mare importanţă. Însă protocolul de faţă, care vizează un angajament pe care România şi l-a asumat în faţa partenerilor, alături de care a semnat Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, obligă statul român la o serie de acţiuni guvernamentale în vederea implementării unor măsuri specifice care să conducă la îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din acest statut. Una dintre obligaţii se referă la adoptarea de către statul român a unei strategii pentru dezvoltarea turismului durabil în Carpaţi, prin care trebuie gândit un mix de acţiuni menite să promoveze Carpaţii drept destinaţie turistică, prin susţinerea destinaţiilor produselor şi serviciilor turistice din acest areal. Chiar dacă această strategie a fost prezentată în cadrul întâlnirii grupului de lucru pe turism durabil din Slovacia, din 13-14 iulie 2013, în care au fost deschise foarte frumos toate acţiunile pe care România le va aplica în vederea atingerii obiectivelor, cred că nu este suficient. Rolul Guvernului este să găsească şi să gândească un set de măsuri prin care turismul românesc, în ansamblul său, să fie ajutat. Dar această preocupare lipseşte. Lipseşte cu desăvârşire de pe agenda cabinetului Ponta 3. Iar dovada este Capitolul "Turism" din Programul de guvernare, cu care s-a prezentat acest cabinet la votul de învestitură în faţa Parlamentului. Strategia pe turism a fost mult comprimată, iar măsurile fiscale pentru stimularea turismului românesc au fost eliminate. Ca atare, stimaţi guvernanţi, strategiile nu ţin loc de măsuri concrete prin care să se vină în sprijinul operatorilor din turism şi care să facă din acest domeniu de activitate economică unul cu un raport considerabil în PIB. Parlamentarii liberali vor da un vot în favoarea acestui act normativ, dar aşteaptă în continuare din partea Guvernului politici reale pentru acest sector de activitate al cărui potenţial este recunoscut doar la nivel declarativ, fără a fi valorificat şi susţinut. Vă mulţumesc.