Informații obiective despre politicieni și alegeri - Harta Politicii Din România
ex: "basescu", "d1 prahova", "magheru bucuresti", etc
Neculai Rățoi
Neculai Rățoi
 > Sumar  > Declarații
Declarații
Exemplu: "pensii", "taxe", etc
1.
: Distinsă adunare, Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi şi invitaţi, Azi comemorăm un eveniment istoric de mare importanţă pentru societatea românească, dar şi pentru formarea Statului Modern Român. Comemorăm Unirea Basarabiei cu România, un act istoric care este într-adevăr o poveste de succes a istoriei româneşti, în pofida faptului această unire cu Ţara Mamă nu a fost de lungă durată. Unirea Basarabiei cu România din 1918 a fost un proiect naţional, un obiectiv major, îmbrăţişat de toţi românii, indiferent în ce ţară au trăit. Trebuie subliniem însă aportul determinant în realizarea acestui deziderat a fost adus de basarabeni. Aspiraţia de libertate, dorinţa puternică pentru autodeterminare şi curajul prin care ei au urmărit aceste obiective sunt şi azi un exemplu demn de urmat. Consider acum, în anul Centenarului, trebuie vorbim de aceste învăţăminte care şi astăzi sunt valabile şi care sunt importante şi pentru noi, maghiarii din România. Unirea Basarabiei cu România s-a făcut pe baza unor principii. Citesc câteva puncte din Declaraţia semnată de Ion Dinculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, şi Ion Buzdugan, secretarul Sfatului Ţării. La punctul 2 al Declaraţiei s-a pronunţat "Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării - Dietă ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie". La punctul 6 se declară "Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia". Iar la punctul 10 "Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie". Doamnelor şi domnilor, Chiar şi liderii români din provinciile care s-au unit cu Ţara Mamă erau conştienţi de caracteristicile culturale, istorice şi etnolingvistice ale zonelor respective şi au atras atenţia asupra acestora în declaraţiile lor de unire. După 100 de ani de la Marea Unire, considerăm în cadrul Uniunii Europene trebuie fim capabili discutăm despre aceste principii care au în vedere garantarea drepturilor comunitare şi egalitatea faţă de legi. De 100 de ani dezideratul comunităţii maghiare din România nu reprezintă altceva decât acele principii care au fost importante şi pentru românii basarabeni, bucovineni sau orice altă comunitate minoritară naţională din Europa. Trebuie ne punem întrebarea, dacă obţinerea libertăţii şi a autodeterminării românilor basarabeni a fost şi este apreciată de noi, de societatea românească, ca o mare realizare şi un lucru pozitiv, doleanţele comunităţii maghiare, de a lărgi cadrul legislativ în privinţa drepturilor minoritare, de ce nu sunt privite în acelaşi fel? De ce suntem respinşi ori de câte ori încercăm vorbim despre autonomie locală, culturală sau teritorială? De ce se încearcă prin diferite tertipuri obstrucţionarea înfiinţării şcolilor cu predare în limba maghiară, cum este şi cazul Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş? De ce se vrea ni se ia dreptul la simbolurile noastre naţionale, dreptul de a ne folosi limba maternă în administraţia locală? Consider măcar acum, în anul Centenarului, trebuie renunţăm la standardele duble şi purtăm un dialog serios. Trebuie conştientizat faptul libertatea majorităţii nu va fi mai puţină dacă se acordă comunităţii maghiare dreptul de a decide asupra propriilor probleme. Exemplul basarabenilor, dar şi exemplul maghiarilor din Transilvania ne arată faptul dorinţa de libertate, de autoafirmare nu poate fi asuprită nici de cea mai dură politică de asimilare. Românii din Basarabia au supravieţuit politicii de anihilare a regimului ţarist, iar mai apoi a regimului sovietic. La rândul lor, maghiarii din România au rezistat în faţa ororilor comuniste, a încercărilor sistematice de asimilare în perioada ceauşistă. Exemplul românilor basarabeni ne o speranţă în plus într-o zi aspiraţiile noastre vor fi ascultate şi acceptate de majoritate. Eu cred despre aceste aspecte trebuie purtăm un dialog deschis, în anul Centenarului. mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)
27 Mar 2018  Sursa: stenograme parlament
2.
: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Stimaţi colegi, În fiecare an, ziua de 21 decembrie este pentru noi o zi încărcată de emoţie. Este data la care comemorăm Revoluţia din decembrie 1989. Anul 1989 a marcat, la nivel internaţional, căderea regimurilor comuniste în ţările din Europa Centrală şi de Est. Acum 28 de ani, locuitorii României, indiferent de naţionalitate, s-au ridicat împotriva dictaturii comuniste. În anii ’80, marea utopie a umanităţii în secolul al XX-lea, ideologia comunistă, a ajuns şi în ţara noastră în pragul colapsului. În timp ce în Europa de Est se vorbea despre "Perestroika" şi "Glasnost", regimul lui Nicolae Ceauşescu se afla într-o gravă criză economică, socială, politică, fără posibilitatea reformelor, lăsând societatea românească fără perspectiva unei tranziţii paşnice de la comunism la un alt sistem politic. Promisiunile referitoare la societatea multilateral dezvoltată, mobilizarea societăţii prin sloganuri naţionaliste nu-i mai mulţumeau pe români. Minorităţile naţionale din România, care au mai rămas după emigrarea evreilor şi a germanilor, sufereau în acel moment de o dublă oprimare. În afara gravelor probleme sociale şi economice, prin Programul de sistematizare şi omogenizare era pusă în pericol şi existenţa lor, deoarece, pentru prima dată în România de după 1918, se urmărea direct asimilarea forţată a acestor comunităţi. În perioada 1947-1989, poporul maghiar, ca şi poporul român au fost victimele aceluiaşi sistem dictatorial, ambele naţiuni aspirau în aceeaşi măsură la acea libertate mult aşteptată. Revoluţia din decembrie 1989, lupta pentru libertate, nu a fost doar lupta românilor, aşa cum nici Revoluţia din 1956 nu a fost doar revolta maghiarilor. Este cunoscut faptul scânteia Revoluţiei, la Timişoara, a fost aprinsă de preotul reformat Tőks Lsl. Minorităţile naţionale din România au participat activ la răsturnarea dictaturii comuniste. În timpul Revoluţiei din 1989 s-a creat un sentiment puternic de unitate împotriva duşmanului comunist comun, sentiment care a surclasat apartenenţa etnică. În Timişoara, în Braşov, în Cluj, în Târgu Mureş, în diferitele unităţi militare din ţară, alături de români, zeci de maghiari şi cetăţeni români de altă naţionalitate şi-au jertfit viaţa pentru libertate. Din acest motiv, am convingerea Revoluţia din decembrie 1989 a fost revoluţia noastră, a tuturor, români, maghiari şi alte etnii. Este un pas foarte important după decenii de tăcere şi de uitare, azi se încearcă o abordare sinceră a evenimentelor, se încearcă elucidarea faptelor. Uniunea Democrată Maghiară din România sprijină pe deplin acest proces şi în continuare. Această revoluţie, la fel ca multe alte evenimente din istorie, ne dovedeşte faptul , în ciuda anumitor disensiuni, în momentele decisive, critice ale istoriei, noi, maghiarii şi românii, am stat pe aceeaşi parte a baricadei. Azi, când mulţi încearcă nege acest fapt, putem afirma ferm avem mai multe obiective, mai multe scopuri comune decât am avut vreodată în istorie. Dacă ne gândim doar la anul viitor, când se vor aniversa 100 de ani de la formarea României moderne, trebuie ne concentrăm asupra obiectivelor pe care le propunem împreună pentru următorii ani. Azi nu luptăm împotriva comunismului, luptăm pentru o Europă puternică şi unită, pentru libertatea de exprimare, pentru un trai mai bun, pentru întărirea statului de drept, pentru o alianţă cât mai strânsă între naţiunile Europei. UDMR a fost printre primele formaţiuni politice care, la începutul anilor ’90, şi-a manifestat dorinţa pentru un parteneriat strategic cu structurile nord-atlantice, pentru aderarea României la Uniunea Europeană, jucând un rol important în procesul de democratizare a ţării. Stimaţi colegi, Dacă punem în balanţă cei 28 de ani de după Revoluţie, dacă ne adresăm întrebarea de unde am pornit, ce am dorit şi unde am ajuns, putem constata, din păcate, pericole există şi azi. Cel mai mare pericol în această parte a continentului este acum naţionalismul, populismul, demagogia, scepticismul faţă de valorile democratice şi europene. Eu sunt convins totuşi este o greşeală istorică credem, acceptăm faptul azi nu avem obiective comune, nu avem nevoie unii de alţii. Acum este responsabilitatea noastră comună decidem ce facem cu libertatea noastră câştigată în 1989. Propunerea mea, a noastră, este căutăm toate căile colaborării şi continuăm construim împreună. Este posibil ca unii nu înţeleagă exact importanţa acestei colaborări, însă sunt convins peste ani, poate peste decenii, vom spune a meritat, acesta a fost drumul cel bun, aceasta a fost decizia corectă şi cea mai bună cale de urmat, la fel cum a fost şi în 1956 şi în 1989. mulţumesc. (Aplauze.)
21 Dec 2017  Sursa: stenograme parlament
Prev / Next