: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Tema declaraţiei politice: "Ziua Naţională a României în actualul climat politic european". În calitate de cetăţeni loiali statului în care trăiesc şi muncesc, cei peste 50.000 etnici ucraineni din România întâmpină ziua naţională cu încredere în democraţie şi în parcursul european al ţării. Nu voi insista asupra semnificaţiilor istorice, voi spune doar că reîntregirea statului român s-a produs la prăbuşirea unor imperii, în contextul afirmării mai largi a identităţilor etnice. Cum se prezintă starea continentului după un secol? Deşi imperii mai există în noi configuraţii, afirmarea identităţii etnice pare un bun câştigat. S-a format o conştiinţă europeană, bazată pe garantarea şi aplicarea drepturilor omului. Această nouă treaptă a civilizaţiei trebuie apărată, cum se spune, ca ochii din cap. Am fi nesăbuiţi dacă am considera că valorile europene exprimate fidel şi în Constituţia României nu cunosc nicio primejdie. Dimpotrivă! Există pericole foarte actuale, şi aici numesc politica imperialistă şi politica populistă. Ele par antagonice, dar în realitate exprimă o frăţietate a răului îndreptată exact împotriva idealului multicultural european. Este un adevăr că România nu a cunoscut în ultimul an emoţiile altor state în ceea ce priveşte ascensiunea partidelor şi ideologiilor populiste. Acesta nu e un motiv să ne considerăm imuni la o asemenea epidemie. Retorica şovină poate renaşte oricând, mai ales în condiţii de insatisfacţie socială. De aceea trebuie să monitorizăm atent chiar şi scânteile ocazionale de xenofobie sau de învrăjbire interetnică. Pentru mine, ca deputat al comunităţii etnice a ucrainenilor, mi s-ar părea o ipocrizie să le trec cu vederea. Am să dau un exemplu ce ar putea fi considerat mărunt, dar mărunte sunt şi seminţele din care ies buruienile de care nu mai scăpăm. De curând, Uniunea Ucrainenilor din România a încercat să organizeze în localitatea Lunca la Tisa, judeţul Maramureş, obişnuita "întâlnire a fiilor satului", populaţia de acolo fiind compusă din etnici ucraineni în proporţie de 99,8%; era un prilej de afirmare a culturii şi tradiţiilor noastre. Primarul comunei de care aparţine satul nu a vrut nici măcar să înregistreze cererea, fiind ameninţat inclusiv preotul parohiei să nu cumva să permită întrunirea fiilor satului în curtea bisericii. Oricât de neplăcute ar fi asemenea incidente, noi, ucrainenii din România, ştim să facem distincţie între abuzurile izolate şi politica naţională a României, care este un exemplu pozitiv pe plan continental. În acelaşi timp, privim atent evoluţiile din zonă şi observăm că infiltraţiile politicilor imperiale sunt orientate în primul rând spre subminarea bunei înţelegeri interetnice, tinzând spre provocarea de fricţiuni. Una este perspectiva populismului şovin în ţările consolidate statal, negativă şi ea, şi alta e perspectiva populismului şovin din ţările a căror unitate statală este subminată din afară. Iată de ce am considerat că prilejul luminos al sărbătoririi Zilei Naţionale a României este compatibil şi cu o arătare sinceră a unui precedent periculos. La mulţi ani, România! La mulţi ani, democraţie! La mulţi ani, Uniune Europeană! Deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi.