: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Peste o zi, la 5 octombrie, suntem chemaţi să celebrăm Ziua mondială a educaţiei. Cinstit vorbind, ne-am obişnuit, ne-am prea obişnuit cu zilele declarate mondiale pentru tot felul de preocupări. Ar fi scandalos să nu existe ocazii de remarcat valorile maxime pentru existenţa omenirii civilizate, cum ar fi sănătatea, dreptatea, libertatea şi, bineînţeles, educaţia. Dar niciodată sintagma, ca atare, nu s-a arătat atât de potrivită. Niciodată alăturarea cuvintelor mondial şi educaţie nu a părut atât de inspirată. Da, educaţia, activitate focalizată pe individ şi asigurată de comunitatea din care face parte, are cu adevărat şi o dimensiune mondială nu numai ca deziderat al întregii umanităţi, nu numai ca o condiţie a progresului general. Educaţia se dovedeşte a fi mondială şi prin conexiunile ei cu frăţietatea popoarelor, cu buna vecinătate, cu politica internă şi externă, cu pacea. Exact în aceste zile urmărim cu îngândurare o anumită răcire a relaţiilor cu o ţară vecină, prietenă, aliată şi parteneră, în parcursul comun în orientările internaţionale. Tema? Educaţia. În calitate de cetăţean român de etnie ucraineană nu pot fi decât întristat de aceste asperităţi. Noi, membrii comunităţii etnice a ucrainenilor din România, suntem cei mai nefericiţi de aceste neînţelegeri dintre ţara în care trăim şi ţara de origine. Mărirea tensiunilor ne-ar crea, în primul rând nouă, o situaţie dificilă. Ca deputat ce reprezintă minoritatea ucrainenilor din România, am participat la diferite formule de negocieri, în jurul situaţiei create. Am făcut şi voi continua să fac acest lucru, cu spirit civic şi responsabilitate faţă de cei care m-au ales. Pronunţându-mă ferm pentru exerciţiul dreptului la educaţie în limba maternă al românilor din Ucraina, apăr, totodată, şi exerciţiul dreptului la educaţie în limba maternă a ucrainenilor din România. Mă simt deci în măsură să afirm: Ziua mondială a educaţiei trebuie marcată nu numai prin alocuţiuni abstracte sau momente festive, ci şi ca un prilej de analiză a modului în care se manifestă în anul respectiv dimensiunile, implicaţiile şi consecinţele geopolitice, adică mondiale, ale educaţiei. Da, şi de educaţie, ca o activitate, nu ca rezultat, depind buna înţelegere şi conlucrarea între state, mai ales între cele vecine şi aliate. Fie ca, folosind Ziua mondială a educaţiei, cei direct implicaţi în rezolvarea neînţelegerilor apărute să facă un efort suplimentar spre reintrarea în normalitate, pentru binele popoarelor român şi ucrainean, pentru binele păcii! Cu stimă, deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi.