: (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Eu, Videanu Adriean, în calitate de deputat, ales în Circumscripţia electorală nr.36 Teleorman, "Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu!" (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de vârstă al Camerei Deputaţilor.) (Aplauze)

: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Ca de fiecare dată, dezbaterile la proiectul de Lege a bugetului de stat oferă posibilitatea partidelor din opoziţie să-şi prezinte punctele de vedere, în ideea de a corecta potenţialele erori sau scăpări al celor de la putere. Acelaşi lucru am să încerc să vă prezint şi eu în cele ce urmează, raportându-mă numai la erorile care, din punctul de vedere al Partidului Democrat, s-au făcut în construcţia bugetară. Cred că România are nevoie, după mai bine de 12 ani, să-şi gândească politica economică după un nou model economic. Are nevoie să înceteze cu corecţiile pe vechiul model economic moştenit după Revoluţia din 1989. Astfel, în perspectiva integrării europene şi ţinând cont de faptul că peste 60% din comerţul exterior al României se realizează cu ţările Uniunii Europene, România are obligaţia să-şi gândească politica economică în termeni europeni şi să cunoască efectele pozitive şi negative care decurg din procesul de integrare. Din statisticile EUROSTAT, care vizează o perioadă de aproape 20 de ani, 1980-2000, care analizează tendinţele care s-au manifestat pentru toate ţările care au parcurs drumul de integrare în Uniunea Europeană, sunt anumite efecte care se manifestă în acest proces, de care România trebuie să ţină cont - efectele de alocare a resurselor la nivelul Uniunii Europene. Aş începe cu efectul comercial, care duce la specializarea fiecărei ţări în parte în domeniile care creează resurse cu avantaj competitiv acelei ţări. Avem obligaţia ca, o dată pentru totdeauna, România să stabilească aceste domenii care-i creează avantaje competitive în raport cu piaţa, efectele de mărire care duc în mod obligatoriu la creşterea comerţului cu produse similare şi diferenţiate, efectele de competiţie care se manifestă în procesul de integrare, care are ca principal efect eliminarea companiilor neprofitabile, reducerea riscului monopolurilor şi încurajează competiţia. Ne referim aici în prim rând la utilităţile publice: energie electrică, termică, transporturile feroviare, care, în mod obligatoriu, trebuie gândite în ideea eficientizării lor, efectele de acumulare, creşterea şi acumularea de factori de producţie, generatori de creştere economică, şi inovaţia. Stimaţi colegi, Progresul tehnologic, în ceea ce înseamnă contribuţie la creşterea economică a României, are o pondere extrem de mică. De curând, un mare partid social-democrat, încercând să-şi analizeze cauzele eşecului în alegerile electorale, a făcut o analiză profundă a greşelilor pe care le-a făcut în aproape 30 de ani de activitate politică. Stupefiantă a fost concluzia: lipsa de investiţii în educaţie şi în cercetare. Spun că acest lucru este extrem de important, pentru că progresul tehnologic, în momentul de faţă, la nivel european şi în România cu pondere foarte mare, este din ce în ce mai mic, datorită lipsei de idei, care se manifestă datorită acestui proces lipsit de eficienţă al sistemului de educaţie şi cercetare. S-a stabilit pe baza acestor analize (dau câteva date statistice) că, dintr-un proces de instruire a 30 de elevi, participă în mod efectiv numai 20 şi acumulează numai 10, în ciuda faptului că sunt astăzi în piaţă diverse şi multiple modalităţi de a transmite informaţia. De aceea, şcoala trebuie întărită. Şcoala trebuie să constituie elementul de bază al acumulărilor de către noua generaţie, al apariţiilor noilor idei şi al contribuţiei ulterioare al progresului tehnologic în ceea ce înseamnă P.I.B. al României. Efectele de locaţie a activităţilor economice sunt, pe de o parte, de concentrare în centrul Europei şi de dispersie către periferia Europei. Nu trebuie să ne ferim de aceste lucruri. România trebuie să-şi identifice acele domenii pe care trebuie să le valorifice la cel mai înalt nivel, în ideea de a putea avea o creştere economică durabilă, altfel creşterea economică este efemeră. Concluzia: construcţia Legii bugetului de stat pe acest mix de politică fiscală bugetară şi monetară s-a făcut fără a ţine cont de aceste lucruri extrem de importante, care, mai devreme sau mai târziu, trebuie făcute, dar cu totul şi cu totul cu alte costuri, care în momentul de faţă nici măcar nu pot fi cuantificate. Relansarea economică, ca principală sursă de bunăstare, trebuie orientată cu prioritate către utilizarea şi dezvoltarea, aşa cum spuneam puţin mai devreme, a domeniilor care creează avantaje competitive României în raport cu piaţa. În contextul globalizării şi în perspectiva integrării europene, valorificarea resurselor naţionale cu avantaj competitiv devine un element strategic de dezvoltare economică. Diferenţele de produs intern brut dintre state s-au măsurat în decursul timpului prin diferenţele de contribuţie ale capitalului, ale forţei de muncă şi ale progresului tehnologic. Cred că este extrem de important pentru România, în momentul de faţă, să-şi definească foarte clar aceste domenii care pot să-i asigure o creştere economică durabilă. Din nefericire, în opinia noastră, întreaga construcţie a Legii bugetului de stat este una pur statistică, corelată cu câţiva indicatori macroeconomici şi cu experienţa, de altfel, de bună-credinţă a unor oameni care lucrează de foarte mulţi ani în Ministerul Finanţelor Publice, dar ei nu mai răspund necesităţilor României de astăzi. România are nevoie de o nouă abordare în ceea ce înseamnă politica economică, implicit politica bugetară, fiscală şi monetară. Concluzia: lipsa unor priorităţi naţionale în ceea ce priveşte domeniile care creează avantaj competitiv României în raport cu piaţa, care trebuie stabilite politic, dar fundamentate economic, demonstrează fragilitatea construcţiei bugetare. Politica fiscală şi politica bugetară. Ca principal instrument de exercitare a actului de guvernare, politica fiscală trebuie să îndeplinească şi alte două obiective importante decât acela de a asigura veniturile bugetare. În opinia noastră, cel mai important lucru care trebuie rezolvat îl reprezintă dezvoltarea economică durabilă şi asigurarea echilibrului social. Politica fiscală trebuie gândită într-o notă activă, şi nu una pasivă. Şi aici mă pot referi la ceea ce se întâmplă cu impozitarea excesivă a muncii, care, categoric, este mult mai facilă pentru cel care trebuie să colecteze veniturile la bugetul statului, decât să fie gândită într-un complex activ, în ideea de a deveni un stimulent de creştere economică pentru România. De asemenea, în opinia noastră politica fiscală este o politică fiscală agresivă, distorsionantă, care nu ţine cont de realităţile economice româneşti, de nevoile de dezvoltare a societăţii şi, aşa cum spuneam, de decalajele dintre cei bogaţi şi cei săraci, care, pe principiul pe care vi l-am spus puţin mai devreme, al impozitării excesive a muncii, face ca aceste decalaje să se mărească pe zi ce trece. Politica bugetară. Construcţia bugetară trebuie concepută ca un instrument activ de stimulare a proceselor economice; să stimuleze şi să aloce în mod eficient consumul guvernamental, cu prioritate în spiritul autonomiei locale. Din nefericire, nici acest lucru nu este rezolvat şi alocarea resurselor pentru nevoile administraţiei publice locale sunt insuficiente, având în vedere că le-am dat responsabilităţi multiple, ceea ce era absolut firesc, nealocându-le şi resursele necesare pentru a rezolva aceste probleme. Totodată, construcţia bugetară trebuie să urmărească orientarea acesteia către politici economice, în principal, aşa cum spuneam, în domeniul resurselor care creează avantaj competitiv României, în ideea de a-şi depăşi condiţia de buget de mijloace. Spuneam că Ministerul Finanţelor Publice a avut o iniţiativă lăudabilă, aceea de a încerca să construiască bugetul de stat pe programe şi proiecte, dar, din analiza anexelor la bugetul de stat, lucrurile nu stau chiar aşa. Ministerul Finanţelor Publice s-a lovit în această intenţie, de altfel, lăudabilă, de o poziţie a ceea ce înseamnă ordonatorii principali de credite, care nu duc la bun sfârşit acest principiu extrem de important. Totodată, lipsa de criterii de performanţă în utilizarea banului public în proiecţii multianuale face ca utilizarea şi consumarea resurselor puţine, pe care, la un moment dat, societatea le dezvoltă, să fie utilizate fără eficienţă. De aceea, noi propunem, şi credem că se impune, introducerea acestor indicatori de performanţă în gestionarea banului public în vederea creşterii responsabilităţii ordonatorilor de credit. Concluzia: lipsa unei reforme reale a politicii fiscale, ca sursă de stimulare a creşterii economice într-un mix cu politica bugetară şi cea monetară, demonstrează caracterul pasiv al bugetului de stat. Doamnelor şi domnilor, deoarece amendamentele propuse de Partidul Democrat, în sensul celor pe care vi le-am spus mai devreme, nu au fost acceptate, sunt mandatat de grupurile parlamentare ale Partidului Democrat să anunţ că Partidul Democrat nu va vota proiectul de Lege al bugetului de stat. Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte, Domnule ministru, Stimaţi colegi, Rolul nostru ca partid de opoziţie este evident acela de a trage de mânecă ori de câte ori Guvernul nu-şi onorează promisiunile electorale. Trebuie să constat, domnul ministru, din nefericire, că vă hrăniţi cu date statistice şi încercaţi să hrăniţi şi populaţia ţării cu aceleaşi date statistice. Şi pentru că a venit vorba tot de date statistice, vreau să vă spun, domnule ministru, că rata sărăciei a crescut cu 14,3% în rândul familiilor cu peste 3 copii şi cu peste 19% în rândul familiilor ţăranului român. Nu puteţi, domnule ministru, guverna uitându-vă înapoi şi invocând neajunsurile guvernărilor trecute. Poporul v-a ales să guvernaţi în beneficiul lui şi să îi rezolvaţi problemele. Politica fiscală trebuie să aibă la bază principii economice şi să fie pusă în practică prin decizii politice. Din nefericire, actuala politică fiscală are la bază principii politice şi este pusă în practică în interesul clientelei economice. Cum puteţi justifica, domnule ministru, măsuri de politică fiscală distorsionante - şi v-aţi angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional să nu luaţi astfel de măsuri, să scutiţi de aproape 6 mii de miliarde agenţi economici privaţi de plata datoriilor faţă de bugetul statului? Cum puteţi explica, domnule ministru, în faţa pensionarilor, cărora le-aţi promis că le veţi recorela pensiile şi le veţi indexa, păstrându-le puterea de cumpărare, cu nivelul inflaţiei? Această promisiune electorală nu aţi onorat-o şi tot acelaşi Guvern se angajează în acordul cu Fondul Monetar Internaţional că nu va recorela pensiile şi nici măcar nu va păstra puterea de cumpărare a pensionarilor, indexând-o cu nivelul de inflaţie. Cum puteţi explica şomerilor, cărora le-aţi promis că le veţi da un ajutor de şomaj la 60% din ultimul salariu pe care l-au avut, şi, acum, printr-o politică egalitaristă, indiferent de contribuţia cetăţeanului, acesta primeşte acelaşi nivel al ajutorului de şomaj? Domnule ministru, impozitarea, politica fiscală trebuie să rezolve cele două probleme, şi anume: aducerea către bugetul statului a resurselor necesare onorării problemelor bugetare, pe de o parte, dar, pe de cealaltă parte, trebuie să creeze un climat economic favorabil dezvoltării sectorului privat. Nu se realizează acest lucru, pentru că, prin politica fiscală actuală, în care impozitaţi excesiv munca şi nu impozitaţi suficient capitalul, este imposibil, în opinia Partidului Democrat, să menţineţi un impozit pe dividende de 5%, polarizând populaţia ţării între o categorie mică de îmbogăţiţi şi o categorie mare, o masă mare de oameni sărăciţi, ajunşi în pragul sărăciei limită, sărăciei lucii. Prin politica fiscală actuală se încurajează evaziunea fiscală şi economia la negru. Stimate domnule ministru, profit de faptul că aţi spus că sunteţi disponibil la dialog, nu se face absolut nimic în eradicarea economiei la negru şi trebuie să găsiţi măsuri stimulatorii pentru contribuabil, pentru consumator, pentru cel care este motivat să cumpere un anumit produs şi nu introducând măsuri pecuniare în rezolvarea acestei probleme. Nu altfel veţi rezolva problemele, decât stimulând pe consumator ca, pe baza unor facilităţi pe care puteţi să le daţi, el să fie motivat să consume din economia albă, din economia la vedere. Spuneam că este absolut necesar să schimbaţi raportul în politica fiscală a impozitelor directe şi a impozitelor indirecte, iar cel mai simplu exemplu în acest sens este apelul făcut de Preşedintele Bush populaţiei americane după nefericitele evenimente din 11 septembrie, care a fost unul singur: "Consumaţi!" Stimate domnule ministru, populaţia ţării nu poate consuma, pentru că veniturile lor sunt foarte mici, puterea de cumpărare a populaţiei este extrem de redusă. Nu veţi putea relansa economia ţării dacă nu veţi încerca să stimulaţi consumul şi producţia internă de bunuri şi servicii. Uitaţi-vă ce se întâmplă! Intraţi în toate supermarketurile din Bucureşti şi veţi vedea că 80% din produse sunt din import! Stimulaţi consumul, dar de altă natură, duceţi totul pe deficitul de cont curent. Nu cred că este o politică fiscală corectă şi nici pe departe una social-democrată. În final, domnule ministru, stimaţi colegi, cred că votarea acestei moţiuni simple numite "Fiscalitatea" nu-şi are rolul să dea jos Guvernul, nici nu-şi propune aşa ceva. Îşi propune ca Guvernul să-şi corecteze politica fiscală, în sensul diminuării fiscalităţii în domeniul muncii şi translatarea, corectarea politicii fiscale către domeniul impozitelor indirecte. Vă mulţumesc. (Aplauze şi bătăi în pupitre ale deputaţilor din PNL şi PD.)

(Cu mâna pe Constituţie şi pe Biblie, rosteşte jurământul scris.) Eu, VIDEANU ADRIEAN, în calitatea de deputat, ales în Circumscripţia electorală nr. 36, Teleorman, "Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu!" (Semnează jurământul şi îl depune la Preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Eu speram ca şi colegii mei să fie de acord cu mine, pentru că nu era decât o atenţionare. Domnule preşedinte, În bugetul general consolidat, sumele provenite din aceste legi speciale sunt sume personalizate. Prin trecerea în Legea bugetului de stat, ele se despersonalizează şi nu mai există urmărirea efectului legilor speciale, modul de utilizare. Eu n-am făcut altceva decât să atrag atenţia Guvernului că riscă ca aceste fonduri să fie apreciate ca deturnare.

Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cred că, dintr-o neatenţie, şi aici atrag atenţia colegilor din Guvern şi a colegilor din echipa majoritară, se introduce un nou concept legislativ, şi anume legiferarea deturnării de fonduri, şi voi încerca să-mi justific punctul de vedere. Toate aceste fonduri speciale au fost constituite pe baza unor legi speciale în care se reglementează foarte clar modul de înfiinţare a acestor fonduri speciale şi modul de utilizare a acestor bani. Prin proiectul de ordonanţă se face trimitere numai la faptul că aceste fonduri se fac venit la bugetul de stat fără a mai fi corelat cu modul de utilizare a acestor fonduri. Prin urmare, propun returnarea proiectului de ordonanţă Guvernului, pentru corelarea cu prevederile din legile speciale de înfiinţare a acestor fonduri speciale. Mulţumesc.

Da, domnule preşedinte, vă mulţumesc, Adriean Videanu mă numesc, din Grupul parlamentar PD. Domnule preşedinte şi stimaţi colegi, Vreau să atrag atenţia asupra riscului de neconstituţionalitate a acestui alineat, pentru că, conform legislaţiei în vigoare, sectoarele încă nu sunt unităţi administrativ-teritoriale. Ceea ce s-a invocat, Legea nr. 69, care încă nu este publicată în Monitorul Oficial (şi, domnule preşedinte, mi-aţi facilitat ieri intervenţia mea, când aţi spus că bugetul se fundamentează pe legislaţia existentă, este corect şi acest lucru trebuie să se şi întâmple), poate duce la aceea că neconstituţionalitatea acestui alineat s-ar putea să atragă după sine neconstituţionalitatea întregului buget. Şi, în consecinţă, propun eliminarea acestui alineat. Pentru a exista o oarecare similitudine între alin. 3 şi alin. 4, acolo unde se spune că un anumit procent rămâne la dispoziţia consiliului judeţean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, oraşelor şi al consiliului judeţean, propun eliminarea sintagmei "numai", care reprezintă o grijă deosebită a Guvernului pentru Primarul General al Capitalei, din conţinutul alin. 4. Lucru, de altfel, acceptat de Comisiile pentru buget, finanţe şi care cred că dintr-o eroare de redactare a fost trecut în cuprinsul alin. 4. Mulţumesc.

Domnule preşedinte, Domnul ministru, Stimaţi colegi, Sensul amendamentului meu este acela că sunt foarte multe alte domenii care utilizează în procesul de producţie carburanţi auto, fără a utiliza accesul pe drumurile publice. Unul dintre acestea este şi domeniul minier, pentru care ştim cu toţii (şi aş da un singur exemplu, Compania naţională a huilei), care are o serie întreagă de utilaje în carieră de suprafaţă şi care nu utilizează drumurile publice. Argumentaţia respingerii articolului este absolut insuficientă, ca să nu spun altfel, pentru că toate acele utilaje din carieră utilizează combustibili auto şi nimic altceva. Pentru a nu conduce la confuzii extensia la alte domenii, m-aş rezerva numai la sectorul minier, dacă acest lucru rezolvă problema iniţiatorului. Mulţumesc.

"Eu, Adriean Videanu, deputat, în calitate de secretar al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, jur să păstrez secretul asupra documentelor, datelor şi informaţiilor de care voi lua cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor, atât pe timpul mandatului, cât şi după încetarea acestuia. Jur pe popria răspundere că nu am făcut parte din structurile fostei securităţi şi că nu fac parte din cadrele Serviciului Român de Informaţii sau ale altor servicii secrete de informaţii." (Aplauze.)

Domnule preşedinte,Domnule ministru,Stimaţi invitaţi,Stimaţi colegi,Moţiunea pe care o discutăm astăzi ca exerciţiu parlamentar îşi are, din nefericire, esenţa într-o situaţie reală şi dificilă a întreprinderilor mici şi mijlocii.Sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii este o componentă importantă atât a programului de guvernare, cât şi a programelor electorale ale tuturor formaţiunilor politice, indiferent că acestea se află la Putere sau în Opoziţie. Deci, putem considera această problemă efectiv o problemă naţională.De remarcat este faptul că majoritatea parlamentară şi-a demonstrat dorinţa şi disponibilitatea sprijinirii întreprinderilor mici şi mijlocii, în primul rând ca iniţiatoare a Legii nr.133/1999.Cel mai important lucru pentru o societate comercială, fie ea mică, mare, mijlocie, privată sau de stat, îl reprezintă, stimaţi colegi, înainte de facilităţi, coerenţa şi stabilitatea cadrului legislativ.Crearea unui cadru şi a unui mediu de afaceri sănătos şi stabil în România, obiectiv fundamental în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, a întâmpinat, din nefericire, mari greutăţi, ca rezultat al unor decizii politice greşite în perioada 1992-1996, care au pus în dificultate inclusiv garantul stabilităţii mediului de afaceri, şi anume sistemul bancar.Ceea ce se întâmplă astăzi este relevant şi n-am să insist asupra acestui lucru.Deciziile politice greşite din perioada Guvernului Văcăroiu nu numai că au minat efectiv sistemul bancar românesc, dar au creat şi premisele unui haos fiscal şi financiar, îndreptat cu mari eforturi şi sacrificii de actuala guvernare, din nefericire, pe seama poporului.De aceea, multe dintre măsurile luate de actualul Guvern sunt total nepopulare, dar absolut necesare.Îmi pun de multe ori întrebarea firească: de ce trebuie, de fiecare dată, să introducem arbitrariul prin acordarea de facilităţi de tot felul?Am să dau un exemplu. În timpul guvernării PDSR a apărut Daewoo, am dat o lege specială pentru Daewoo. A apărut, de această dată, Renault, dăm o lege specială pentru Renault.Cred că acest lucru este posibil datorită instabilităţii şi incoerenţei cadrului legislativ, care vin dintr-o istorie nu foarte îndepărtată, dar care, din nefericire, se menţin. Nu doresc să arunc anatema asupra unei guvernări sau asupra unei formaţiuni politice.Considerând că întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă o problemă de securitate naţională, stimaţi colegi, în numele Partidului Democrat invit toate formaţiunile politice din arcul guvernamental şi din Opoziţie la o discuţie sinceră, constructivă pe această temă, în ideea creării unui fundament stabil pentru realizarea unui mediu de afaceri sănătos, care să creeze premisele unei dezvoltări sigure a întreprinderilor mici şi mijlocii.De notorietate este Italia, unde ştim cu toţii că instabilitatea politică de aproape 50 de ani nu a diminuat sub nici o formă dezvoltarea acestui sector al întreprinderilor mici şi mijlocii, care reprezintă garantul stabilităţii şi dezvoltării Italiei.Aş îndrăzni să fac o primă propunere, în numele Partidului Democrat, şi anume realizarea unui cod fiscal în care să fie explicitată fiscalitatea globală pe o perioadă minimă de 5 ani, rezultat al consensurilui formaţiunilor politice şi totodată o garanţie a stabilităţii legislative.Aşa cum spunea Constantin Brâncuşi, "Lucrurile nu sunt greu de făcut, este greu să fim în stare să le facem". Dacă intrăm în analiza concretă a moţiunii, constatăm, din nefericire, următoarele: se amestecă declaraţii politice comune, cu care cu toţii suntem de acord, cei din arcul guvernamental şi cei din Opoziţie, cu dificultăţile reale în aplicarea legii.Se evidenţiază intenţia Opoziţiei de a câştiga campania de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii, uitând că propunerea legislativă este opera comună a parlamentarilor Puterii şi ai Opoziţiei.Alin.5 dezvăluie caracterul preponderent politic al moţiunii, introducând anumite efecte care pot fi uşor demontate şi demonstrate, ele fiind şi consecinţă a guvernărilor anterioare, a politicii de discriminare a sectorului privat faţă de economia de stat şi de evitare a măsurilor reale de reformă ce s-au aplicat în perioada 1992-1996.Sunt şi aspecte reale în moţiune, dar care, dacă se avea puţintică răbdare, îşi găseau răspunsul. Astfel, Ordonanţa nr. 73 din 1999 rezolvă o problemă importantă a reformei, şi anume aceea a participării echitabile a persoanelor fizice la bugetul de stat. Problema aplicării sistemului forfetar la persoanele juridice este în atenţia Ministerului Finanţelor.S-a cerut, de către Direcţia Generală a Vămilor, modificarea, de fapt corelarea Legii nr.133 cu Codul vamal.Accesul prioritar al întreprinderilor mici şi mijlocii la spaţiile de producţie disponibile este poate sprijinul cel mai consistent care rezidă din această lege.Nu pot să nu vă aduc aminte că în 1991, o hotărâre de Guvern a Guvernului Roman, care identificase aproape 3 milioane de metri pătraţi de hale industriale neutilizate, făcea obiectul unei alte hotărâri de Guvern care, ulterior, din nefericire, n-a mai fost pusă în practică.Problema fondurilor de garantare este o problemă reală şi se datorează în primul rând necorelărilor dintre Legea nr.133 şi Ordonanţa nr. 23.Prin urmare, moţiunea rămâne un simplu, dar democratic, exerciţiu parlamentar, soluţia fiind însă voinţa politică sinceră de rezolvare a problemelor acestui sector, care este singurul care creează sursele dezvoltării acestei ţări.Dacă cu toţii credem că întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă soluţia dezvoltării sigure şi durabile a acestei ţări, stimaţi colegi, vă aşteptăm să răspundeţi invitaţiei Partidului Democrat.Vă mulţumesc.