: Nu, că nu primul-ministru îi spune ministrului. Nu dialoghez cu sala, dar e o părere a unui coleg de-al dumneavoastră, deputat PNL, şi n-aş vrea să rămână indus în eroare. Nu i-a impus nimeni nimic niciunui ministru, nici domnului Nicolăescu. Miniştrii propun, Guvernul ia în discuţie. Domnia Sa a spus tot timpul că e capabil să facă această listă foarte repede, că va fi gata la termenele avansate şi toate au fost depăşite şi iată unde s-a ajuns. Deci nu sunt un adept al reformelor mult trâmbiţate, dar fără rezultate. Şi în încheiere, înainte de concluzia dumneavoastră proprie şi personală, în funcţie de care veţi da votul mâine, vreau să îi mai răspund unei alte colege, cred că de la PNL, de ce nu am continuat toate reformele domnului Nicolăescu, toate propunerile. Pentru că în fapt niciuna nu a avut o chestiune consistentă. Şi, repet: toate cele bune le voi continua, chiar şi lista de compensate e o idee extraordinară, dar n-a fost pusă în practică. Deci nu ştiu ce aş fi putut continua. În celelalte cazuri, de exemplu cum este Institutul "Cantacuzino", iarăşi un proiect anunţat şi în Guvern, la cheie, era terminat de nu ştiu câte ori, trâmbiţat public. Ne-am angajat şi bine că n-au ajuns dozele de vaccin la pacienţi! Cam aşa sunt tot restul de reforme lăsate de domnul Eugen Nicolăescu. E bine să n-ajungă la pacienţi. Şi dacă mai vreţi, mai continuăm. Că putem vorbi şi de proiectele, cele două, retrase de pe site. Văd că vă pare foarte rău de ele, dar nu mi-aţi explicat niciodată, nici mie, nici conducerii ministerului, cum totuşi voiaţi să scădeţi preţul la medicamente, când de fapt voiaţi să-l creşteţi. Chiar credeţi că era în avantajul pacienţilor să crească preţul la medicamente?! Păi, nu. Eu cred că am înţeles foarte bine. Dar asta mă surprinde, că dumneavoastră, care aveţi o pregătire economică, n-aţi reuşit să dialogaţi cu propriul minister. Poate era mai bine să externalizăm tot ministerul, că asta era politica, sau sensul reformei pe care o promovaţi. Până una-alta, faptul că acele două proiecte au fost scoase din dezbatere, până când ministerul îşi va face un punct de vedere, nu trebuie adus din afara ministerului, şi cred că domnul ministru ştie foarte bine, cred că trebuie dezbătut în minister şi urmărit interesul pacientului şi al ministerului. Deci cred că e foarte bine că am făcut lucrul acela şi în continuare vă stau la dispoziţie. Vă mulţumesc. Şi sper ca memoria să fie de lungă durată pe viitor.

: Doar câteva concluzii mai doresc să spun. Cred că s-a spus cam tot ce se putea spune. Şi toate aceste luări de cuvânt mă fac să cred că nu m-am înşelat atunci când i-am răspuns domnului ministru Nicolăescu. Cred că moţiunea simplă trebuia s-o depună contra Domniei Sale. Şi văd că şi colegii Domniei Sale din opoziţie şi-au dat seama de acest gest de ipocrizie politică pe care l-a făcut Domnia Sa. E aberant totuşi să vii să depui o moţiune simplă la trei săptămâni de la plecarea de la minister, mai ales că acele reforme pe care le tot enunţai public şi te angajai, şi te lăudai că le vei face erau promise în perioada în care erai nominalizat la un alt minister. Deci, apropo de cinste, onestitate şi mod corect de a face politică, că tot îl invoca cineva mai devreme aici. Vreau să vă spun că oricând sunt dispus să am un dialog, pe argumente, cu oricine şi mai ales cu cei din opoziţie. Şi cred că am învăţat foarte multe şi din dezbaterea de azi, şi de când am fost ales parlamentar. Pot să am oricând o discuţie chiar în contradictoriu, dar bazată pe argumente, cu un om interesat de sistem, cum e domnul deputat Horia Cristian. Întotdeauna voi face acest lucru, pentru că e un profesionist al sistemului şi vine, cum a venit şi azi, cu argumente care pot fi luate în considerare, nu gesturi sau declaraţii politice. Vorbim de sănătate, nu vorbim neapărat de interesele Partidului Naţional Liberal sau de interesele PSD-ului, aşa cum, în finalul dezbaterii de azi, practic, a dat arama pe faţă domnul ministru Nicolăescu şi ne-a spus, de fapt, clar care a fost motivul. A vrut să separe apele. A vrut să lase PSD-ul, vai, dragă, poate ne rupem noi gâtul, că, după marile realizări pe care le-a făcut Domnia Sa, erau toate şansele. E, s-ar putea să-l contrazicem şi sper ca atunci să fie la fel de optimist ca şi acum. De asemenea, cred că şi ceilalţi colegi care au vorbit aici, şi mă bucur că domnul deputat PDL, domnul Tinel Gheorghe, a făcut un remember cu multe declaraţii politice, multe dintre ele chiar şi eu le uitasem, şi foarte multe dintre ele adevărate. Nu mai are niciun sens să le comentăm. Totuşi, pentru că trebuie să-i readucem aminte şi domnului Nicolăescu, apropo de modul în care s-a făcut atât de... sau a luat decizii într-un mod atât de profesionist, la venirea la conducerea ministerului, poate îşi mai aduce aminte că a retras Ordinul nr.1285 de evaluare a medicamentelor noi pe listă şi l-a retras de la publicarea în Monitorul Oficial, chiar din primele zile de mandat. De aceea n-a avut metodologie pentru evaluare. Am lăsat lucrul acesta la final, ca să înţeleagă totuşi ce a căutat şi pe la conducerea acelui minister. E foarte uşor să acuzi... sau poate n-a ştiut. Probabil... consilierii cred că l-au sfătuit, a retras ordinul şi a trebuit să reia procedurile de la capăt. De aceea a pierdut atât de mult timp şi n-a putut să fie gata lista aşa cum o anunţase prin 2013, nu ştiu, martie, prima dată, după aia... aşa... şase luni a pierdut atunci, după care a trebuit...

(ministrul sănătăţii): Bună ziua. Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi invitaţi, Vreau să vă spun încă de la început că am luat cunoştinţă de textul moţiunii, pe care l-am auzit şi astăzi, în plenul Parlamentului, şi vreau să spun că mă şi întristează acest text, dar pot spune că mă şi motivează. Mă întristează deoarece un fost coleg de guvernare, fostul ministru al sănătăţii, domnul Nicolăescu, introduce o moţiune pentru un proiect pe care l-a început, dar pe care nu l-a dus la îndeplinire în timpul mandatului său. Mă întristează, de asemenea, pentru că n-a fost un lucru simplu, Domnia Sa ştie că n-a fost un lucru simplu, pentru că dacă ar fi fost atât de simplu, cu siguranţă că l-ar fi făcut. Şi de aceea vreau să-i atrag atenţia domnului ministru că nu e gata acest proiect, aşa cum ne-a spus în repetate rânduri numai astăzi, cu această ocazie, ci urmează a fi făcut, eventual, de alţii. Mă întristează, pentru că am văzut astăzi cum suferinţa oamenilor este folosită ca un instrument de luptă pentru un capital politic, pentru imagine sau cel puţin o încercare din partea Domniei Sale. Şi cred că lucrurile acestea, sau cel puţin în domeniul sănătăţii, nu cred că ar trebui să aibă o abordare politică. Sănătatea românilor, stimaţi colegi, nu trebuie să aibă legătură cu carnetul de partid. Vreau să spun, poate din debutul argumentaţiei mele, că eu cred că această moţiune simplă ar fi trebuit să o depuneţi, dragi colegi liberali, în primul rând, împotriva domnului ministru Nicolăescu, sau fostului ministru Nicolăescu, pentru că o merita din plin. Mai ales că nu a fost o prezenţă pasageră la Ministerul Sănătăţii. Aţi avut două mandate, chiar foarte lungi. Dacă fac un calcul rapid, cred că cea mai lungă prezenţă în fruntea Ministerului Sănătăţii aţi avut-o dumneavoastră. Şi dacă dumneavoastră credeţi că este momentul să vă lăudaţi cu realizările din sistem sau cu modul în care aţi lăsat sistemul sanitar, atunci, eu cred că cineva vă păcăleşte. Şi de aceea cred că moţiunea de astăzi este încă un gest superficial şi, evident, poate o încercare de răzbunare politică, astfel încât, domnule ministru Nicolăescu, daţi-mi voie să-mi cer eu scuze că nu am putut să fac în trei săptămâni ceea ce nu aţi făcut dumneavoastră în 15 luni în al doilea mandat şi în ceilalţi trei ani şi jumătate din primul mandat. De asemenea, tot în textul moţiunii am văzut şi faptul că ne înştiinţaţi că ne-aţi lăsat la cheie lista medicamentelor compensate. Şi dacă această cheie, domnilor, a fost la domnul Nicolăescu, vă asigur că ea nu se potriveşte, nu deschide nicio uşă oamenilor care aşteaptă accesul la tratamente. Lista nu este gata, protocoalele nu sunt întocmite şi cred că Domnia Sa nu a uitat lucrul acesta şi nu se cunoaşte impactul bugetar real. Aici este diferenţa, practic, între ceea ce vreau să aduc eu, ca schimbare de atitudine, şi fosta conducere a ministerului - responsabilitate şi faptul că oamenii şi mai ales pacienţii nu trebuie minţiţi. Un proiect trebuie dus la bun sfârşit, sau este dus la bun sfârşit numai când acesta este finalizat şi intrând în aplicare, ceea ce nu se întâmplă nici acum. Şi acesta este motivul pentru care vă asigur, stimaţi colegi liberali, că această cheie care este la domnul Nicolăescu nu va porni niciodată motorul Sănătăţii din România, nici dacă afirmă dânsul încă o dată că 99% din problemele sectorului sunt rezolvate. Nici prima oară nu a făcut-o, nici a doua oară nu s-a întâmplat aşa. Şi vorbeam aici de impactul bugetar. Dacă ar fi fost calculat şi de Ministerul Sănătăţii - şi înţeleg că acolo au fost făcute anumite calcule şi s-a lucrat pe anumite ipoteze bugetare, dar care nu au fost finalizate, ar fi coincis cu cele ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Şi nu s-a întâmplat aşa, deşi şi acolo era vorba tot de o conducere liberală. Şi, de asemenea, niciuna din estimări nu coincide cu cea de la Finanţe. Când vrei să faci un proiect serios, sau când măcar ai gânduri serioase, cu siguranţă te asiguri că ceea ce spui este şi sustenabil sau poate doar ai vrut să faci doar declaraţii politice sau gesturi politice. Vorbeam sau vorbeaţi în textul moţiunii de proiectele bune iniţiate de predecesorul meu. Şi vreau să vă asigur, stimaţi colegi, încă o dată că sunt unul dintre miniştrii care doresc să continue tot ceea ce a fost bun şi ceea ce a fost făcut măcar cu bună intenţie de predecesori, de foşii mei colegi de la Ministerul Sănătăţii, dar vreau să vă spun că responsabilitatea este cuvântul de ordine. Şi de 24 de ani, credeţi-mă, pacienţii trăiesc sau mor în funcţie de programele politice, de culoarea politică, chiar a ministrului sănătăţii, şi, de cele mai multe ori, totul se termină prin faptul că ministrul n-a putut, cât era la conducere, dar putea întotdeauna după ce pleca de la conducerea Ministerului Sănătăţii. Vreau să afirm încă o dată şi să-i asigur pe reprezentanţii pacienţilor şi pe dumneavoastră, care, cu siguranţă, toţi veţi fi la un moment dat pacienţi, că toate proiectele care vin în sprijinul bolnavilor, în sprijinul pacienţilor sau al celor care vor lua contact cu sistemul sanitar şi care sunt bune şi în folosul lor, vor avea continuitate din partea mea. Vreau, de asemenea, să afirm că cea mai mare problemă a sistemului sanitar a fost că nu s-a reuşit cheltuirea eficientă a banilor din sănătate. Cred că ştiţi cu toţii acest lucru. Pacienţii aşteaptă zile sau chiar săptămâni să ajungă la specialişti, nu sunt informaţi şi de multe ori trataţi superficial. Iar, pentru ei, nu s-au găsit niciodată soluţii. Întotdeauna au fost lăsate la cheie, dar cheia niciodată nu s-a potrivit cu broasca. Sunt conştient de faptul că am preluat unul dintre ministerele cele mai importante, de la care oamenii aşteaptă soluţii urgente şi unde oamenii nu mai au răbdare, tocmai din cauza reformelor repetate, timp de 24 de ani, care nu au dat niciun rezultat. Nici eu, nici dumneavoastră nu avem dreptul să ne jucăm cu viaţa acestor oameni. Avem obligaţia de a veni în faţa oamenilor cu soluţii şi vreau să vă asigur că asta este principala mea preocupare în acest mandat, de a da acces rapid la medicamente compensate şi gratuite oamenilor care au nevoie de ele. Nu este o declaraţie politică, nu vreau să afirm sau să-mi iau angajamente pe care nu le pot respecta, dar acest lucru este, într-adevăr, unul vital şi vreau să vă asigur că-mi voi pune toată puterea în slujba acestui deziderat. Trebuie, însă, să fiu sigur că toate aceste proceduri sunt corecte, că aceste situaţii pot fi susţinute şi din punct de vedere terapeutic, dar şi din punct de vedere economic. Şi că sunt, stimaţi colegi, în folosul bolnavilor, în primul rând. Vreau, de asemenea, să am siguranţa că Ministerul Sănătăţii nu va mai avea niciodată o poziţie diferită faţă de a Casei Naţionale de Asigurări sau faţă de a Agenţiei Naţionale a Medicamentului, aşa cum s-a întâmplat, până nu demult. Şi, dacă vreţi, una dintre explicaţiile pentru care, domnule ministru Nicolăescu, nu aţi reuşit niciodată să implementaţi acele proiecte pe care le lansaţi pompos în declaraţii politice, poate este şi din cauza acestui fapt, niciodată nu aţi dialogat cu colegii dumneavoastră şi niciodată nu aţi ţinut cont de părerile lor. De aceea, nici în acest mandat nu aţi obţinut rezultatele pe care le anunţaţi cu foarte mult fast. Vreau, de asemenea, să spun că nu contest nicio capacitate profesională a niciunuia dintre medicii implicaţi. Departe de oricine, chiar şi de mine, gândul de a denigra vreun medic în România şi cred că nu vă îndoiţi de acest lucru, domnule ministru Nicolăescu. Cred că denigrarea lor a fost făcută de cei care nu au luat măsuri, nici în a-i ţine în ţară, nici în a-i încuraja şi nici în a le reda respectul faţă de breaslă şi cred că, repet, prin cei cinci ani şi ceva cât aţi stat la conducerea acestui minister, aveţi şi dumneavoastră o vină în acest sens, aşa că nu mă acuzaţi pe mine, un om care vin din breasla lor, că aş vrea să denigrez pe cineva. Departe de mine acest gând şi cred că ar trebui să vă uitaţi în oglindă când faceţi astfel de afirmaţii. Nu aţi fost niciodată un mare susţinător al medicilor, pentru că aţi avut ocazia să o demonstraţi şi nu aţi făcut-o. Restul, repet, sunt doar declaraţii politice. Cât despre modul de evaluare, nici acolo vreau să spun că nu trebuie luat totul ca atare, pentru că aţi declarat dumneavoastră în nu ştiu ce gazetă că este totul finalizat. Şi aici mă întreb cum oare o singură persoană, care conducea acest compartiment de evaluare, de care bănuiesc că v-aţi şi preocupat, că doar de aceea a rămas doar o singură persoană, putea să evalueze cele 167 de dosare. Bănuiesc că la dumneavoastră se poate. În rest, în alte ţări din Uniunea Europeană nu se poate, iar dacă invocaţi celebrele institute de afară, cum ar fi cel britanic, NICE, acolo 80 de persoane evaluează într-un an 20 de astfel de dosare. La noi, o persoană a putut să evalueze 167 de dosare, într-un timp mult mai scurt, foarte scurt chiar. Eu nu spun că acea persoană era intenţionată, dar atrag atenţia asupra faptului că nu exista o capacitate administrativă care să poate ţine cont de toate elementele obiective. Vreau să vă spun că lucrurile acestea nu se pot face peste noapte şi mai ales în sistemul sanitar nu poate fi luată o decizie doar dintr-o dorinţă sau, mai bine spus, doar pentru că aşa credeţi că este mai bine, ci trebuie să fiţi convinşi că este mai bine, pentru că aici este vorba despre viaţa oamenilor şi poate o să ne întrebăm, cu altă ocazie, de ce România consumă atât de multe medicamente care nu produc efecte, sau efectele terapeutice scontate. Şi poate şi aici, domnule ministru, sunteţi unul dintre cei care să dea explicaţii şi veţi avea cu siguranţă tot timpul să faceţi acest lucru. Astfel încât vreau să vă spun că atât eu, cât şi acei profesori pe care-i invocă domnul ministru Nicolăescu, oameni respectabili ai sistemului, cât şi pacienţii, sau reprezentanţii pacienţilor, conducerea ministerului, suntem cu toţii convinşi că pe această listă de medicamente compensate trebuie să se regăsească medicamente cu valoare terapeutică demonstrată, care să ţină cont şi de nevoile sociale, repet, valoarea terapeutică, şi de faptul că pot fi accesibile unui număr cât mai mare de pacienţi, fără, evident, a omite însă categoriile de pacienţi cu boli rare şi cei cu afecţiuni de impact asupra sănătăţii publice. Şi acest lucru îl facem în momentul de faţă. Suntem în discuţii cu producătorii de medicamente, suntem în discuţii cu cei de la Casa Naţională de Asigurări. Nu mai mergem separat. Suntem în discuţii şi cu cei de la ANMDM - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale - şi în scurt timp încercăm să venim cu o soluţie şi sustenabilă, şi plauzibilă, dar şi cu efecte terapeutice. E uşor să depui moţiune pentru proiectele pe care nu le-ai dus la îndeplinire. Este uşor să crezi că mandatul de ministru pe care l-ai avut este unul extraordinar, dar doar ai avut ghinion. Declaraţiile dumneavoastră, din punctul meu de vedere, sunt doar declaraţii politice. Este un discurs de staniol şi pot spune că doar vorbe goale. Depuneţi moţiune pentru un lucru pe care echipa dumneavoastră nu a fost capabilă să-l rezolve, nu a fost capabilă să ia decizii şi acest discurs politic, repet, pe care ni l-aţi adresat şi astăzi, nu ţine loc de medicamente pentru oamenii bolnavi, pe care, în realitate, i-aţi ignorat în fiecare zi, pe care i-aţi sfidat vânzându-le iluzii în loc de vindecare. Ne consultăm şi vreau să vă asigur şi pe dumneavoastră şi pe toţi cei din Parlament, că ne consultăm cu asociaţiile de pacienţi, cât şi cu medicii. Această listă va fi elaborată în concordanţă cu metodologii de evaluare agreate la nivel internaţional, cum cred că este şi normal. În încheiere, vreau să vă mai spun încă o dată că, din punctul meu de vedere, v-aţi jucat cu sănătatea oamenilor de atâtea ori, le-aţi făcut promisiuni, niciodată onorate, aţi încheiat parteneriate care nu au avut niciodată un rezultat concret. Şi, într-adevăr, da, sănătatea ne doare pe toţi, dar nu numai în momente electorale cred că ar trebui să ne doară, ci mai ales atunci când avem puterea de a face acest lucru. Ştiu că sunteţi, domnule ministru Nicolăescu, un bun comunicator, vă jucaţi foarte bine cu vorbele, dar, până acum, v-aţi jucat şi cu soarta oamenilor. Aţi avut doar un mandat politic, iar prezenţa dumneavoastră la conducerea acestui minister nu a îmbunătăţit niciun indicator de sănătate al populaţiei României, ba din contră. Mesajul din finalul acestui discurs nu vă aparţine dumneavoastră. Doar ieşirea de la minister vă aparţine şi acolo am văzut că v-aţi grăbit să o faceţi cât mai repede; chiar înainte de a pune în practică reformele, marile reforme pe care le-aţi anunţat doar cu câteva zile înainte de a pleca de la minister. Şi vreau să mă adresez românilor, sănătoşi sau bolnavi, şi să le spun că vor primi medicamente compensate după o listă corect întocmită, pe baze autentic ştiinţifice, o listă care să-i ajute, şi nu să-i păcălească; o listă care să-i vindece şi nu să-i amăgească, o listă care să rezolve problemele şi nu să creeze în plus alte probleme. Vreau ca românii să aibă acces la aceleaşi medicamente pe care le folosesc cetăţenii din Uniunea Europeană. Şi le mai spun românilor că, în calitate de ministru al sănătăţii, tot ceea ce - repet - este bun şi în interesul pacientului am să susţin, indiferent dacă sunt proiecte ale foştilor miniştri, ba cu atât mai bine, dar, repet, trebuie să fie proiecte sustenabile şi, într-adevăr, care să-şi dovedească beneficiile terapeutice. Îmi doresc ca românii să nu mai fie umiliţi în sistemul sanitar din România. Îmi doresc să schimbăm şi partea de legislaţie care, evident că nu funcţionează şi în România şi-mi doresc ca medicul să revină acolo unde-i este locul în societatea românească, nici pe departe să fie denigrat de cineva sau de vreo autoritate a statului, dar respectul şi faţă de pacient şi faţă de medic se dovedeşte prin fapte, şi nu prin declaraţii. Vă mulţumesc şi vă asigur de faptul că toată puterea pe care o am şi toate intenţiile echipei mele de la minister se vor materializa în această direcţie, de a da acces cât mai rapid la tratamente noi, inovatoare oamenilor care au nevoie de aceste lucruri, care au fost amăgiţi timp de 6 ani, multe dintre aceste terapii nu au fost niciodată incluse şi cred că lucrurile se vor întâmpla mult mai devreme decât îşi imaginează colegul care tocmai a depus moţiunea simplă. Vă mulţumesc şi sper în continuare să-mi acordaţi sprijinul dumneavoastră. (Aplauze.)

: (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Eu, Bănicioiu Nicolae, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.42 Bucureşti, Colegiul uninominal nr.18, Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării. Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa să mă ajute Dumnezeu! (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de vârstă al Camerei Deputaţilor.)

: "Persoanele cu handicap sunt o povară pentru statul român" În Constituţia României, la articolele 41 şi 50 din Capitolul II sunt consacrate şi garantate dreptul fundamental la protecţie specială al persoanelor cu handicap, dreptul la muncă şi protecţia specială a muncii. Conform articolului 50 din Constituţie, statul este obligat să asigure realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap la viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor. Dificultatea cu care persoanele cu handicap înfruntă problemele cotidiene este lesne de înţeles pentru fiecare dintre noi. Sprijinul şi devotamentul membrilor familiilor persoanelor cu handicap sunt transformate în muncă zilnică, în sacrificii personale şi în alocarea întregului lor timp pentru a avea în permanenţă grijă de cei dragi care, din nefericire, nu se pot descurca singuri. Pentru statul român acest efort se traduce simplu - asistent personal al persoanei cu handicap. Salariul net al asistenţilor personali este 525 lei pe lună. Mic sau mare, acesta este venitul pe care statul român, conform legii, este obligat să-l acorde celor în cauză. Traiul familiilor care se regăsesc în această situaţie nefericită a fost în decursul acestui an îngreunat suplimentar de nepăsarea şi de atitudinea lipsită de responsabilitate a autorităţilor statului roman, care din luna iulie au sistat plata indemnizaţiilor persoanelor cu handicap şi a asistenţilor acestora pentru că planificarea bugetară a fost prost făcută. Drama acestor familii, care s-au aflat pentru jumătate de an în situaţia de a rămâne fără niciun venit, având în vedere că în majoritatea cazurilor unul dintre părinţi este îngrijitorul persoanei cu handicap, nu a sensibilizat nici autorităţile locale şi nici pe cele centrale, care până la rectificarea bugetară din noiembrie 2011 nu au mişcat un deget. Drepturile persoanelor cu handicap nu reprezintă un domeniu de interes pentru statul român. Garantarea acestor drepturi prin Constituţie nu reprezintă o formă de asigurare a traiului acestor cetăţeni. Nu mă refer la sintagma deja celebră - a traiului decent, spun a traiului, pentru că un număr considerabil de familii au fost nevoite ca începând cu luna iulie a acestui an să trăiască probabil din mila rudelor sau a persoanelor apropiate, având în vedere că unica lor sursă de venit a fost sistată. Persoanele cu handicap sunt tratate ca o povară de către autorităţi, sunt umilite în fiecare zi şi aduse în situaţia de a-şi cerşi drepturile. Statul român nu are bani pentru persoanele cu handicap, însă găseşte fonduri pentru clipuri de promovare a turismului şi pentru consultanţă de milioane de euro în cazul unor proiecte de infrastructură care se vor regăsi doar pe hârtie. Solicit Guvernului şi Ministerului Finanţelor Publice să acorde atenţie acestui aspect şi să se asigure că proiectul de buget întocmit pentru anul 2012 prevede fondurile necesare achitării indemnizaţiilor persoanelor cu handicap şi a salariilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap.

: "Monica Macovei - «Cerberul» luptei anticorupţie" "Reformatoarea" justiţiei româneşti, cum îmi permit să o numesc pe Monica Macovei, continuă în spiritul pur declarativ, pe care îl îmbrăţişează toţi liderii Partidului Democrat Liberal, să promoveze măsuri anticorupţie doar pe hârtie. Fostul ministru al justiţiei, cea care a reprezentat în 2004 - 2007 dreptatea şi egalitatea în faţa legii şi a înfăptuit reforma în justiţie se arată încă preocupată de fortificarea statului de drept în România, guvernată de PDL. Succesul său în fotoliul de ministru a fost unul notabil, având în vedere că părinţii domniei sale au dobândit o casă naţionalizată în perioada de glorie a reformei sistemului. Moştenitoarea de drept a imobilului, Ana Maria Petrini, care a câştigat în două rânduri la Tribunalul Bucureşti, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, a pierdut "definitiv şi irevocabil" la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a recursului formulat de părinţii Monicăi Macovei. Cele două sentinţe au precedat temporal funcţiei de ministru şi deci şi reformei din justiţie, de aici poate şi interpretarea diferită a legilor în vigoare. În prezent, doamna Macovei este vicepreşedintele Partidului Democrat Liberal, partid în interiorul căruia corupţia este numele de botez al tuturor liderilor săi. Cu toate acestea, îndrăzneala Monicăi Macovei nu are limite. Chiar dacă pentru omul de rând duminica este prilej de relaxare, se pare că pentru doamna Macovei stârpirea corupţiei a fost un motiv de frământări, astfel că, la sfârşit de săptămână, geniul creator al domniei sale a găsit soluţia perfectă pentru curăţarea Parlamentului României de elementele negative care îi strică imaginea. Propunerea doamnei Macovei, ca imunitatea parlamentară să se ridice în 48 de ore de la momentul depunerii cererii de către procuror, ar fi putut părea una onestă şi de bun simţ dacă ar fi survenit în timpul scandalului Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Ioan Botiş, Gheorghe Falcă, Dan Păsat sau Sorin Pandele. Înainte de a veni cu o astfel de idee, care nu face decât să lase soarta unor oameni în voia calculelor şi intereselor de partid, fără a se mai face o analiză pertinentă în comisiile de specialitate, doamna Macovei, ca lider marcant al PDL, ar putea să fie mai atentă la ce fel de oameni apar zilnic în structurile de partid ale PDL, pentru ca mai apoi să fie promovaţi pe posturi cheie la nivel naţional. Lupta pe care PDL o duce împotriva corupţiei este doar temă de campanie electorală şi de dezbatere publică, iar dacă nu este ipocrizie din partea Monicăi Macovei preocuparea pentru eliminarea corupţiei, atunci ea ar trebui mai întâi să pună la punct o strategie internă pentru îndepărtarea celor care ridică la rang de artă corupţia şi înavuţirea din banii publici.

: "Resursele epuizabile ale României făcute cadou" E greu să planifici politici publice viabile şi stabile, e greu să relansezi economia naţională, e greu să găseşti bani pentru pensii şi salarii, e greu să acorzi subvenţii celor săraci când nu ai idee de ce e nevoie de asistenţă socială. E greu să guvernezi urmărind interesul naţional, însă e foarte uşor să crezi că, în postura de preşedinte, ţara îţi aparţine şi că o poţi vinde pe bucăţi. România are zăcăminte de aur şi de argint, zăcăminte care nu sunt exploatate şi care, desigur, sunt un sac uriaş de bani pentru cei care vor tranzacţiona marea afacere. Proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană a devenit deja extrem de cunoscut, a fost îndelung discutat, fără însă ca cetăţenii români să cunoască termenele, condiţiile şi beneficiile pe care statul român le-ar avea sau pe care, dimpotrivă, le-ar putea pierde printr-un contract păgubos. Studiile de specialitate estimează bogăţia de la Roşia Montană la aproximativ 300 tone de aur şi 1.400 tone de argint, în condiţiile în care rezerva actuala în aur a Băncii Naţionale este de 103,7 tone. Roşia Montană Gold Corporation, companie cu capital majoritar străin, înfiinţată în 1997, a primit în octombrie 2000, prin transfer de la o companie de stat, licenţă de exploatare minieră a zonei, sub mandatul ministrului industriei şi comerţului de la aceea vreme, Radu Berceanu. Preocuparea pentru acest proiect a rămas în curtea democrat-liberalilor, astfel încât în perioada în care a fost ministru al economiei, Adriean Videanu a declarat ca Proiectul Roşia Montană va fi inclus în Programul de guvernare. Aceasta preocupare are în spate interese personale şi clauze contractuale păguboase pentru statul român. În contextul unei afaceri de miliarde de dolari, făcută cadou de către guvernanţi, preşedintele României se pronunţă în favoarea exploatării miniere. Ce are acesta de câştigat? Probabil că mult mai mult decât ar avea statul prin redevenţa minieră de 4% prevăzută în ceea ce ar putea fi o lovitura cu impact negativ pe termen lung pentru România. În iulie 2009 preşedintele Traian Băsescu a vizitat Roşia Montană. În campania electorală Traian Băsescu a declarat că nu se poate pronunţa nici pro nici contra proiectului deoarece nu are la îndemână o concluzie clara a unor specialişti. Acestea sunt cuvintele lui Traian Băsescu de atunci «Nu o să intru nici în demagogia de a pune problema "Nu, nu se poate exploata" pentru că 80% din români spun să nu exploatăm, şi n-o să intru nici în capcana de a spune "Sunt şase sute de tone de aur, două mii de tone de argint, este criză, hai să le exploatăm!". Deci, aştept o opţiune făcută de oameni de ştiinţă». Între timp, se pare că oamenii de ştiinţă s-au pronunţat sau s-a întâmplat ceva, pentru că nu am auzit de consultarea poporului român în această speţă. Dacă domnul preşedinte ştia în 2009 că 80% dintre români se opun, acum câţi români sunt de acord? Sau acum, în 2011, nu mai contează opinia poporului? Eu consider că este necesară consultarea poporului român în aceasta speţă, vorbim despre zăcăminte de aur şi argint, zăcăminte care odată exploatate nu sunt regenerabile, iar o greşeală în acest moment ar fi imposibil de reparat. Dacă într-adevăr preşedintelui Traian Băsescu îi pasă de bugetul României şi de această ţară, dacă îşi iubeşte şi îşi respectă poporul, atunci ar trebui să fie de acord cu organizarea unui referendum popular pe această temă. Pe lângă redevenţa pe profit de doar 4/% pe care statul român ar primi-o în condiţiile contractului actual, revedenţă al cărui nivel este jenant, ar mai fi două probleme. Prima constă în perioada de exploatare minieră de 16 ani. Pentru că este vorba despre resurse epuizabile ar trebui să discutăm şi despre dezvoltare durabilă, or, dacă în 16 ani o să fie extras tot aurul cred că asistăm la o dovadă de inconştienţă din partea autorităţilor. A doua problemă se leagă de investiţiile în mediu şi de acoperirea pagubelor în cazul unui dezastru ecologic, iar conform clauzelor bine ascunse din contract, acestea ar reveni statului român. Cu alte cuvinte, din exploatarea aceasta statul român ar putea să cheltuiască mai mulţi bani decât ar câştiga. Având în vedere faptul că exploatarea zăcămintelor miniere, şi mai ales modul în care aceasta va fi făcută, va afecta viitorul României, consider că este necesară organizarea unui referendum, iar domnul preşedinte, care s-a pronunţat de atâtea ori în favoarea consultării poporului, mă aştept să adere la acest demers.

: "Puterea omoară sistemul medical românesc" Bolnavii nu mai sunt internaţi în spitale, nu se mai eliberează reţete, întregul sistem medical românesc gestionat de actuala putere a intrat în colaps pentru că guvernanţii nu sunt în stare să asigure finanţarea. Însuşi ministrul sănătăţii, Cseke Attila, a recunoscut că peste 60% din spitalele din România vor avea finanţări mai mici decât în 2010. Ca şi cum lipsa banilor nu era de ajuns, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a creat haos în sistem, impunând medicilor condiţii greu de acceptat şi mai ales de aplicat. Criteriile propuse de CNAS pentru spitalizarea urgenţelor, printre care amintim pierderea subită a cunoştinţei, febra persistentă (cel puţin 5 zile) sau durerea paralizantă şi sângerarea abundentă, sunt considerate aberante de toţi cei implicaţi în actul medical. Sub presiunea opiniei publice, premierul Emil Boc a hotărât că aceste criterii de internare nu se vor mai aplica, dar din păcate problemele sistemului nu au dispărut odată cu această decizie. Începând cu 1 iunie 2011 nu mai există un contract - cadru pe sănătate, întrucât cel vechi a expirat, iar pe cel nou, elaborat de CNAS în frunte cu Lucian Duţă, medicii de familie nu vor să-l semneze. Medicii spun că în document nu sunt stipulate foarte clar periodicitatea consultaţiilor pentru bolnavii cronici şi dacă pacienţii care nu au achitat asigurările de sănătate au sau nu dreptul la consultaţii medicale. Astfel, s-a ajuns la o situaţie greu de îndurat pentru poporul român. Fără contractul-cadru pe sănătate, medicii de familie, deşi acordă asistenţă medicală, nu pot elibera reţete şi concedii medicale. Prin incompetenţă şi indiferenţă, actuala putere omoară sistemul medical românesc. Situaţia aceasta nu mai poate continua. Pentru ca pacienţii români să mai aibă o şansă la viaţă, pentru ca medicii să-şi mai poată face meseria, eu cred, ca primă măsură de urgenţă, că preşedintele CNAS, Lucian Duţă, ar trebui să-şi prezinte demisia de onoare şi să facă loc unui alt om mai competent, iar ministrul Cseke Attila ar trebui să îl urmeze.

: La ce să mă uit, că mă uit la mai multe, dacă vreţi, dar poate vă uitaţi şi dumneavoastră. Vreau doar să vă atrag atenţia că faceţi parte dintr-un guvern specializat în tăieri. Un guvern care aşa va rămâne în conştiinţa populară, un guvern al tăierilor. Unii zic şi "Guvernul Ciomu", dar din alte motive. Vreau să vă spun, totuşi, că aţi putea face pentru prima oară în istoria Guvernului Boc şi o tăiere benefică, aceea de a tăia aceste magazine de etnobotanice, de a tăia acest flagel, domnule ministru. Şi poate îi spune asta domnului Emil Boc şi poate împreună cu ministrul sănătăţii şi cu ceilalţi miniştri deveniţi conştienţi că de dumneavoastră depinde ca lucrurile să meargă în ţara aceasta. Nu este corectă atitudinea că este o problemă care nu priveşte ministrul sănătăţii sau Ministerul de Interne. Nu. E o problemă care priveşte în ansamblu Guvernul României, din care, din câte ştiu eu, se pare că faceţi parte. Nu vreau să vorbesc foarte mult, vreau doar să transmit un îndemn Guvernului care trebuie să intervină tranşant, clar şi decisiv. Spuneau că vin cei de la majoritate cu un proiect de lege. Întrebarea mea este de ce n-au venit cu o ordonanţă cât mai repede şi rezolvau problema cât mai uşor. Din păcate, eu cred că acest Guvern Emil Boc nici nu-şi doreşte acest lucru, nici nu este interesat şi probabil consideră că nici nu este rentabil sau, dacă nu mă-nşel, poate c-o ascultaţi pe domnişoara europarlamentar, care a spus foarte clar că militează pentru legalizarea drogurilor uşoare, şi atunci vă înţeleg decizia politică, deşi de iertat nu pot să vă iert nici eu şi nici părinţii copiilor care mor. De asemenea, vă mai spun un lucru pe care probabil îl ştiţi, cei care se ocupă cu acest comerţ se adresează unei categorii vulnerabile - tinerei generaţii, care consideră că este la modă acest lucru, şi efortul părinţilor, din păcate, şi al cadrelor didactice, oricât ar fi de mare, nu este de ajuns, şi aici numai intervenţia strictă şi categorică a statului poate să aibă o eficienţă. Nu vreau să spun lucruri mari, nu mă interesează efectul politic al declaraţiei mele, mă interesează efectul fiecăruia dintre noi la nivelul fiecărui tânăr care este afectat de acest flagel. Nu mai trataţi povestea doar strict politic, nu mai folosiţi cuvinte politicianiste, ci luaţi decizii, pentru că stă în pixul dumneavoastră. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

: Bună ziua! Stimaţi colegi, Vreau să vă spun că am venit astăzi în faţa dumneavoastră ca politician şi ca om care se simte obligat de atitudinea în faţa unui flagel care provoacă foarte multe victime şi aş începe spunând că un elementar gest de bun-simţ este acela de a face măcar eforturi de a cunoaşte numele adversarului. Dacă tot este scurtă memoria la PDL şi chiar nu puteţi pronunţa USL sau vă este frică sau, nu ştiu, fugiţi ca cel cu coarne de tămâie, văd, de USL, atunci daţi-mi voie să folosesc şi eu alte sinonime sau alte abrevieri. Poate în loc de PDL vom spune şi noi de acum "Partidul Drogurilor Libere". Sau poate vă convine mai mult sinonimul "Partidul Hoţilor". Poate aşa o să vă amintiţi mai bine şi o să ştiţi ce este acela respectul şi cum trebuie să vorbiţi despre cei al căror nume îl cunoaşteţi. Vreau să spun că mă aşteptam la orice astăzi, la discuţii politicianiste, apropo de cum vorbea colegul meu, demagogie, dar nu mă aşteptam, în niciun caz, să văd un ministru al sănătăţii care vine aici şi ne vorbeşte despre o halucinantă confuzie. Poate în mintea Domniei Sale. Daţi-mi voie să vă citez câteva date pe care nici măcar ministrul sănătăţii am văzut că nu le-a pomenit aici şi sper, totuşi, să afle despre ce e vorba: "Efectele substanţelor etnobotanice 2010-2011. În 2011: 30 de morţi, 3.000 de internaţi şi 700 de mii de dependenţi." - după cum raportează ONG-urile. "30% dintre consumatori sunt minori." Potrivit unui raport al Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului: "Bugetul pentru programele de prevenire a consumului de droguri este, în România, cel mai mic din Uniunea Europeană. Zilnic, la spitalele din România ajung 4-5 tineri din cauza consumului de droguri. Numărul consumatorilor de etnobotanice - şi nu este o confuzie, stimate coleg - s-a triplat în 2010 faţă de 2009, iar în 2011 este în creştere." Vreau să vă mai informez, de asemenea, că Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO) a acordat asistenţă pentru mai mult de 600 de mii de persoane 2009-2010. Iar ca să vă mai faceţi încă o idee despre amploarea consumului şi poate renunţaţi cu această ocazie şi la textele - greoaie, de altfel - de reprodus de aici, de la microfon, dar foarte politizate, vă dau exemplu de la Cluj. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Cluj avea, în urmă cu un an, raportat câte un consumator pe săptămână. Astăzi, în 2011, are raportat unul pe zi, potrivit şefului unităţii de primiri urgenţe. Deci, stimaţi colegi, cine este lovit de o halucinantă confuzie, datele acestea sau domnul ministru? De asemenea, vreau să remarc şi prezenţa ministrului de interne astăzi aici, domnul Traian Igaş, care că înţeleg şi Domnia Sa, prin câteva dezbateri, se luptă cu acest flagel al etnobotanicelor şi vreo două-trei acţiuni aşa... din birou. De asemenea, se luptă şi cu poliţiştii. Aţi văzut, Poliţia română este în stradă astăzi aici. Măsura esenţială pe care a luat-o domnul ministru pentru a combate creşterea criminalităţii este aceea de a da poliţiştii afară. Şi mă gândesc dacă nu cumva, prin această măsură, îi încurajează pe cei care vând substanţe ilegale şi nu numai că-i încurajează, dar cu siguranţă îi lasă nepedepsiţi. Ne spunea Domnia Sa că au fost închise nu ştiu câte magazine. Păi, domnule ministru, n-aţi aflat de Polonia? Le-au închis pe toate. N-aţi aflat de alte state care au luat măsuri? Şi dumneavoastră veniţi şi ne spuneţi că aţi mai închis unu sau două? Nu. Închideţi-le pe toate, dacă vreţi să faceţi ceva.