: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnilor miniştri, E adevărat, campania electorală s-a terminat. Se pare că nu pentru toţi. Dumneavoastră, domnule prim-ministru, păreţi a nu fi capabil să vă opriţi vreodată din campania electorală, atâta cât înţelegi dumneavoastră din aşa ceva. În anul 2011 şi în anul 2012, pe când USL, Uniunea Social-Liberală, exista - că nu mai există, ştiţi -, am vorbit mult, şi oficial, şi neoficial, şi am vorbit, mai ales în faţa cetăţenilor României, despre o altă atitudine a oricărui Executiv, a oricărui Guvern faţă de Parlament, în orice majoritate, în orice compoziţie politică. Criticam atunci, cu asprime şi hărnicie - şi cu dreptate -, preşedinţii Camerelor de atunci, primul ministru de atunci, majoritatea de atunci nu numai pentru măsurile pe care le luau sau nu le luau, ci pentru o atitudine faţă de Parlament. Vă aduc aminte că, pe atunci, dumneavoastră înşivă şi eu, alături de dumneavoastră, am amendat sever faptul că fostul prim-ministru - atunci prim-ministru în exerciţiu - Emil Boc nu a fost prezent la citirea moţiunii de cenzură, şi nu într-o formulă precum cea de azi, ci procedura de citire simplă. Eu îmi menţin lucrurile pe care le-am spus atunci. Da, un prim-ministru, nu atât din interes faţă de conţinutul unei moţiuni de cenzură, conţinut de care poate lua cunoştinţă şi pe alte căi, dar din respect simbolic, trebuie să fie de faţă când o moţiune de cenzură se citeşte, şi prima oară, şi a doua oară. Nu aţi fost de faţă nici prima oară, n-aţi fost de faţă nici a doua oară. Acesta nu e un lucru normal. În al doilea rând, sigur că dumneavoastră, ostenit şi - recunoaşteţi - un pic mai trist decât aseară, poate că sunteţi obosit după campania electorală. (Aplauze.) Nu e un motiv, domnule prim-ministru, să expediaţi un demers fundamental al democraţiei parlamentare, cum este o moţiune de cenzură, cu propoziţia pe care aţi pronunţat-o aici. Moţiunea de cenzură, evident, poate să nu vă placă. Puteţi considera moţiunea de cenzură - aceasta sau alta - neîntemeiată, dar obligaţia dumneavoastră, nu faţă de cei care au redactat-o, nu faţă de noi, cei care am semnat-o şi am votat-o, ci pentru cetăţenii care, pe dumneavoastră, ca şi pe noi, ne-au trimis aici, este să veniţi şi să-i răspundeţi cu cele mai aspre critici, cu cele mai hotărâte argumente. Dar expediind, pentru prima dată în istoria Parlamentului României, cred - cu siguranţă după 1990 -, expediind în maniera aceasta un demers, repet, fundamental, dumneavoastră batjocoriţi instituţia parlamentară şi, implicit, cetăţenii care sunt în spatele nostru, al tuturor. Dumneavoastră puteţi da replici de felul acesta, mai mult sau mai puţin inspirate, într-un congres al partidului dumneavoastră, la o şedinţă la care îl chemaţi pe domnul Tăriceanu şi vine singur, într-o discuţie de talk-show la televizor, nu aici, nu în Parlamentul României, nu în faţa cetăţenilor României. Colegii mei vor relua şi vor dezvolta ceea ce noi considerăm a fi temeiul moţiunii, dar faptul că v-aţi comportat aşa, mai ales azi, dar şi la momentul citirii, faptul că dumneavoastră personal, ca prim-ministru - nu vorbesc de partidul dumneavoastră -, aţi încriminat această moţiune de cenzură de la semnarea ei, pe motiv că nu vă plac unii semnatari, pe motiv că nu ştiu ce alianţe politice interzise aţi descoperit în spatele realizării numărului de semnatari necesar, asta este o atitudine nedemocratică, în perfectă concordanţă, recunosc, cu toate gesturile dumneavoastră politice de cel puţin jumătate de an. Şi este - vreau să spun încă o dată acest lucru în final - ce aţi făcut astăzi un gest fără precedent, o sfidare fără precedent la adresa democraţiei parlamentare, pe care atât de tare o preţuiaţi pe vremea când alţii erau prim-miniştri şi alţii aveau majoritate parlamentară. Îmi pare rău, domnule prim-ministru, că, din punct de vedere democratic, v-aţi stins atât de tânăr. (Aplauze.)

: Alteţa Voastră Regală, Domnule preşedinte al României, Domnule preşedinte Ion Iliescu, Domnule preşedinte Emil Constantinescu, Domnule prim-ministru Ponta, Domnilor prim-miniştri, Domnilor preşedinţi ai Camerelor, Doamnelor şi domnilor colegi, Sărbătorim astăzi 10 ani de la intrarea României în NATO. Spun bine sărbătorim, pentru că apartenenţa ţării noastre la organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord este, probabil, cea mai mare reuşită diplomatică şi istorică a României, este o şansă uriaşă şi este o premisă pentru viitorul optimist al acestei ţări. Niciodată România n-a avut în istoria sa atâtea şi asemenea garanţii de securitate. Niciodată România n-a făcut parte, în toată istoria sa, dintr-un asemenea club care reuneşte cele mai importante valori la care astăzi umanitatea civilizată, deci democratică, a ajuns. Niciodată în istoria sa, România nu a avut mai multă importanţă, mai multă greutate şi mai multe resurse geostrategice, decât astăzi, prin apartenenţa sa la NATO. Vreau, la acest moment de sărbătoare, în numele Partidului Naţional Liberal, să mulţumesc întâi de toate Armatei Române şi structurilor operative de intelligence care au dovedit şi dovedesc profesionalism, loialitate, devotament, spirit de sacrificiu. Au dovedit-o în procesul complicat de reformare internă. Au dovedit-o cu preţul sângelui de atâtea ori, în Balcani, în Irak, în Afganistan. Astăzi, din nou, Armata Română este un segment de elită al societăţii româneşti şi este, poate, instituţia din România cea mai respectată şi cea mai apreciată de toţi partenerii noştri externi. Aş vrea, în al doilea rând, să mulţumesc tuturor cetăţenilor României, solidarităţii şi hotărârii pe care ei au arătat-o în jurul acestui proiect. Sunt convins că acest consens copleşitor al cetăţenilor români a generat şi întreţine şi consensul, probabil, singurul consens fertil din clasa politică românească, pe care îl dovedim în această privinţă toţi. Într-o Europă în care unii s-au plictisit de libertate pentru că n-au cunoscut, din fericire pentru ei, ce înseamnă lipsa libertăţii decenii în şir pentru o naţiune, România este o ţară în care există consens, în care există încredere, în care există optimism în interiorul şi în sprijinul acestor instituţii şi acestei direcţii şi acesta este un atuu, unul din marile atuuri, poate încă insuficient exploatat al României. Vreau, în al treilea rând, în numele Partidului Naţional Liberal, să mulţumesc tuturor acelor personalităţi publice, oameni politici, lideri politici, membri ai Guvernelor, parlamentari, diplomaţi care au lucrat pentru ca această şansă istorică extraordinară să fie realitate. Nu-i putem, probabil, şi dacă vrem, numi pe toţi, dar voi numi azi doi oameni, pentru că mi se pare că încă şi în această privinţă trebuie să le fie făcută dreptate. Mulţumesc, în numele Partidului Naţional Liberal, Majestăţii Sale Regele Mihai I. (Aplauze.) Mulţumesc, în numele Partidului Naţional Liberal, domnului preşedinte Emil Constantinescu. (Aplauze.) Nu sunt singurii care au lucrat şi care şi-au asumat decizii curajoase, în cazul preşedintelui Constantinescu, dar sunt poate oamenii ale căror merite au fost, până acum cel puţin, cel mai adesea trecute în umbră. Aceasta este o şansă istorică pentru România, dar în acelaşi timp, pentru noi apartenenţa la NATO e preţioasă ca premisă, pentru că apartenenţa noastră la NATO este şansa şi premisa pentru viitor, pentru construcţie, pentru construcţie de instituţii, pentru construcţie de proiecte, pentru construcţie de mentalităţi, pentru construcţie de decizii. Există două iluzii periculoase pe care probabil le-am trăit mulţi dintre noi şi, în orice caz, au fost trăite din plin în Europa. Prima a fost iluzia aceea ce Fukuyama numea "Sfârşitul istoriei" bucuria anilor ’90 şi sentimentul că Războiul Rece, în esenţa lui, e de domeniul istoriei şi al ireversibilului. Realităţile de azi, şi nu numai ele, dar cu precădere cele din săptămânile şi lunile din urmă, ne arată că nimic nu este ireversibil în istorie şi că cine nu trăieşte iluzia că libertatea e câştigată odată pentru totdeauna, că pentru ea nu trebuie să continui să te lupţi, că pentru ea nu trebuie să continui să investeşti, se înşeală. A doua iluzie europeană majoră a fost, să spunem direct, aceea că securitatea Europei, că obligaţia şi cheltuielile apărării libertăţii Europei democratice revin din oficiu superputerii militare şi economice a Statelor Unite. E adevărat, Statele Unite de la sfârşitul anilor ’40, prin organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord au salvat Europa. S-o spunem limpede. Dar noi, ca europeni, şi toţi ceilalţi europeni, trebuie să înţelegem că nu putem să nu contribuim, să nu ne preocupăm şi să nu lucrăm pentru libertatea comună şi pentru valorile comune ale noastre, ca şi ale celor de peste Atlantic. De aceea, de pildă, angajamentul, pe care noi în România l-am făcut, de a aloca minim 2 la sută din produsul intern brut cheltuielilor de apărare, angajament pe care nu l-am putut îndeplini şi pe care nu l-a putut îndeplini, cred, nimeni, atât cât s-a angajat în Europa, şi în contextul crizei economice, trebuie astăzi luat în serios pentru că, dacă NATO este spaţiu şi garanţie de libertate, securitate şi stabilitate, apărarea acestora, prezervarea acestora, folosirea spre binele comun al acestora e datoria noastră a tuturor şi în fiecare zi. La mulţi ani, România în NATO, la mulţi ani, Armată Română! (Aplauze.)

: Pe procedură. Asta era de demonstrat! Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Eu demisionez din funcţia de preşedinte al Senatului. (Aplauze.)

: Mulţumesc. Nu e nicio replică. E o propunere. Domnule prim-ministru Victor Ponta, Dumneavoastră vedeţi în prezenţa mea în fruntea Senatului semnul că USL-ul nu mai există. Că există, pardon! Nu, vă spun eu: USL-ul nu mai există! Aveţi curaj, ca să ne convingem amândoi, să demisionăm acum din funcţiile pe care le-am obţinut la USL? (Aplauze.) Suntem aici, suntem în plenul Parlamentului, e toată lumea, aveţi consilierii, avem presa, eu demisionez frumos din preşedinţia Senatului pe care mi-a dat-o USL-ul, dumneavoastră, din funcţia de prim-ministru, pe care v-a dat-o USL-ul. Nu ştiu răspunsul. Nu facem asta? N-aveţi acest curaj dintr-un simplu motiv. Nu din cauză că trebuie să treceţi pe la Cotroceni, că aţi mai trecut, nu-i vorbă. Ci pentru că, îmi pare rău s-o spun, domnule prim-ministru, dar este adevărat, Eu, dacă nu mai sunt preşedintele Senatului, sunt acelaşi, ba încă am mâinile şi mai libere! Dumneavoastră dacă nu mai sunteţi prim-ministru, nu mai sunteţi nimic! (Aplauze. Vociferări.)

: Domnule preşedinte Blaga, În partidul dumneavoastră sunt bărbaţi şi femei PDL-işti, PDL-iste care pot face şi altceva decât să invoce la nesfârşit o pretinsă lovitură de stat. Hai să admitem că noi am dat o lovitură de stat! Domne, vreţi să trăiţi toată viaţa din lovitura noastră de stat? (Râsete. Aplauze.)

: Vă închipuiţi, domnule preşedinte, că nu regret multe lucruri. Deci, o să le spun. Regret că nu păreţi a înţelege ce înseamnă un lider al unui partid de opoziţie; că nu aveţi dumneavoastră a-mi da voie mie să intru în opoziţie sau eu dumneavoastră; că nu trebuie să-mi faceţi loc, pentru că dumneavoastră n-aţi făcut niciun fel de opoziţie - dumneavoastră v-aţi bătut cu nişte saci de voturi la congres acolo, la PDL, asta aţi făcut - aşa încât, dacă eu fac opoziţie, n-are ce să vă deranjeze, că nu ne suprapunem activităţile. (Aplauze.) Adică, simplu spus: eu n-am treabă cu doamna deputat Udrea, dumneavoastră n-aveţi treabă cu Guvernul Ponta. E simplu! (Râsete. Aplauze.) Şi, în fine, vă rog frumos...

: Domnule prim-ministru, E greu de spus drept la replică, cui? Pentru că parcă s-ar învesti guvernul meu, nu al dumneavoastră. După cum aţi văzut, oamenii sunt supăraţi pe mine, nu pe dumneavoastră. Doamnei ministru Grapini nu vreau să-i dau nicio replică. Vreau să-i dau asigurarea că nu trebuie s-o văd, că nu trebuie s-o ating ca să fiu convins de existenţa sa fizică, dar pe persoană fizică - n-am pus asta în discuţie. (Aplauze.) Mă bucur că domnul prim-ministru - nu dumneavoastră, domnul Ungureanu - că domnul prim-ministru admite că nu e cazul să-mi dea lecţii de opoziţie, pentru că, într-adevăr, n-ar avea cum s-o facă. Nu e vine Domniei Sale, aşa a fost biografia politică, dar Domnia Sa e în opoziţie de prea puţină vreme ca să fi înţeles de ce a ajuns acolo şi ce înseamnă asta. (Aplauze) Dar fără îndoială că menţin speranţe sincere şi întemeiate că acest lucru se va întâmpla cu vremea. Domnule preşedinte Blaga, Păi, se poate aşa ceva? (Râsete.) Să ştiţi că eu nu regret pretinse lovituri de stat, eu nu le regret. Dar nu sunt nici chiar ca Édith Piaf, să nu regret nimic. Regret, de exemplu, faptul că dumneavoastră...

: Domnule preşedinte al Camerei, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Doamnelor şi domnilor miniştri, Distinşi invitaţi, E un moment destul de special pentru mine cel puţin. Nu e, desigur prima tentativă de învestire a unui Guvern. Cred că nu e prima oară, dimpotrivă, când vorbesc din postura de membru al opoziţiei şi totuşi ceva nou, ceva special există. Îl ascultam adineauri pe primul-ministru, acelaşi cu cel din decembrie 2012, invocând un program, acelaşi din 2012, spunându-ne aceleaşi vorbe frumoase, ispititoare, convingătoare la prima audiţie poate din 2012. Înţeleg că sunt oameni, parlamentari, partide, cetăţeni tentaţi să le creadă. În orice caz, Partidul Naţional Liberal, în numele căruia vorbesc, şi eu, nu le mai putem crede. Nu le mai putem crede pentru că l-am crezut o dată, l-am votat o dată, le-am învestit cu toată în crederea şi cu tot ceea ce din punct de vedere politic un partid prezent la guvernare şi într-o majoritate politică era dator să dea. Nu putem astăzi, oricât am avea de-a face cu aceeaşi persoană, oricât ar fi de neschimbat un program de guvernare pe care şi UDMR-ul îl găseşte azi impecabil, şi oricât de frumoase ar fi încă o dată cuvintele primului-ministru, să-l credem. Partidul Naţional Liberal nu va da votul acestui Guvern reformulat. Va vota împotriva sa. Va vota împotriva sa din trei mari motive pe care încerc să le prezint pe scurt, dar sper clar. În primul rând, că deşi în opinia noastră nu se încalcă niciun articol al Constituţiei şi sub acest aspect, dacă Guvernul primeşte astăzi votul majorităţii Parlamentului, el va fi un Guvern legal, şi-şi va putea desfăşura în termen şi cu acoperire deplină constituţională activitatea, va fi un Guvern profund ilegitim din punct de vedere electoral şi politic. În decembrie 2014, electoratul României, marea parte a celor care s-au prezentat la vot, a făcut un lucru... 2012, aşa este, scuze. A făcut un lucru extraordinar şi pentru prima dată din 1990 a dat unui actor politic sub forma unei mari alianţe mai multe mandate decât majoritatea necesară în Parlament. Pe acest program, pe acest vot, luat de la cetăţeni, s-a întemeiat pretenţia legitimă a domnului Victor Ponta şi a noastră, a celor care îl susţineam atunci, de a impune şi Preşedintelui României în exerciţiu, Traian Băsescu, şi opiniei publice româneşti, desemnarea ca prim-ministru al lui Victor Ponta şi constituirea cu susţinerea unei asemenea majorităţi parlamentare a unui guvern deplin legitim care a fost Guvernul Uniunii Social-Liberale. Sigur că această bază a votului popular, care venea dintr-un angajament electoral major, acela de a construi o coaliţie suficient de puternică, încât următorul Parlament al României, adică acesta, să nu mai aibă majorităţi şi, implicit, guverne schimbătoare şi constituite pe flagelul traseismului parlamentar. Acesta a fost un angajament în faţa cetăţenilor. Angajamentul în faţa cetăţenilor de a avea o majoritate şi un program stabil pentru patru ani, toate lucrurile acestea nu mai sunt astăzi valabile. De bună seamă că nu aici şi nu acum voi relua eu discuţia despre cauzele din care această coaliţie, votată de atât de mulţi români, s-a rupt. Este un lucru simplu, simbolic şi după părerea mea acoperitor. S-a rupt pentru că domnul Victor Ponta, ca prim-ministru, şi Partidul Social Democrat nu au acceptat să respecte regulile acestei alianţei, nu au dorit să vină într-o astfel de şedinţă în Parlament, cu domnul Klaus Iohannis vicepremier, preferând să vină astăzi cu o formulă care nu mai are nimic comun cu votul electoratului, cu vicepremieri, slavă Domnului, foarte mulţi şi cu formulă complicată de legitimitate şi chiar de legalitate, în faţa Constituţiei. Sigur, Partidul Social Democrat la începutul anului a anunţat un program politic destul de straniu, în termeni practici pentru un partid aflat la guvernare, şi anume lupta împotriva regimului Traian Băsescu. Un program de acţiune politică, al unui principal partid de guvernare, comprimat, pe înţelesul tuturor, "Jos Băsescu!" - lupta împotriva regimului Băsescu. Constatăm azi că primul-ministru şi PSD refuză intrarea pe deplin justificată şi legitimă a lui Klaus Iohannis în Guvernul României, preferând să rupă această mare alianţă, adică făcând în fond ce a făcut Traian Băsescu în 2009, în faţa unei majorităţi parlamentare, şi preferă să facă un guvern în care, cu tot respectul şi fără niciun reproş pentru UDMR, să avem vicepremieri din Cabinetul Emil Boc, miniştri din Cabinetul Emil Boc, aşa încât, dacă am fi maliţioşi, am putea spune că e vorba de Guvernul Ponta III sau Boc VII sau de un Guvern Ponta-Boc. Asta-i lupta împotriva regimului Traian Băsescu şi trebuie să recunosc că PSD-ul şi domnul Ponta fac paşi serioşi înainte, nu ştiu dacă demantelând piatră cu piatră, cum s-a spus, regimul Traian Băsescu, sau împlinind lucruri pe care nici măcar domnul preşedinte nu le-a reuşit. Traseismul parlamentar şi, când spun asta, nu exclud Partidul Naţional Liberal şi nu uit faptul că şi noi am primit parlamentari din alte partide, am livrat altor partide parlamentari de la noi, nu exclud, dar traseismul parlamentar redevine, odată cu acest guvern şi cu această, probabil, nouă majoritate, redevine decisiv în a redesena majorităţi şi în a menţine sau a impune guverne împotriva votului dat de cetăţeni. Şi iată că încă un lucru foarte grav, din aşa-numitul regim Traian Băsescu, este azi adus în actualitate, pus în practică din nou de către Victor Ponta şi PSD, probabil în cadrul aceleiaşi lupte nemiloase împotriva regimului amintit. Consecinţele momentului de azi sunt clare. Încă 4 ani, până în 2016, totul va fi posibil, aici se pot formula, reformula descompune majorităţi, fără ca nimeni să nu mai ţină şi să nu mai poată ţine cont de sensul votului care s-a dat în 2012. Aceste lucruri se vor întâmpla, de aceste lucruri trebuie să fim conştienţi şi sper că domnul Ponta şi principalul partid al noii coaliţii îşi asumă responsabilitatea pentru acest lucru. Cetăţenii României n-au reuşit nici de această dată, vor trebui să mai aştepte încă doi ani şi ceva până în 2016, până când să poată spera din nou că votul lor va hotărî pentru patru ani, cine are majoritate parlamentară, cine guvernează sau nu această ţară. Al doilea motiv pentru care nu putem să votăm un guvern condus de domnul Ponta în această componenţă este că, deşi ni se spune că programul a rămas acelaşi, noi, cei din Partidul Naţional Liberal, ştim cam totul şi despre intenţiile şi despre capacitatea domnului Ponta şi a PSD-ului de a respecta acest program. Ştim foarte bine, pentru că în toată această perioadă, în care ne-am aflat împreună la guvernare, Partidul Naţional Liberal s-a bătut pentru respectarea Programului de guvernare, a oprit, atâta vreme cât a fost în interiorul Guvernului şi în interiorul majorităţii, câteva acţiuni şi iniţiative ale primului-ministru şi ale PSD-ului împotriva spiritului şi chiar literei programului de guvernare. Am să dau câteva exemple. Am împiedicat o mărire inacceptabilă de impozitare cu aşa-zisa taxă de solidaritate. Am împiedicat adoptarea unei Legi a amnistiei şi graţierii, care nu avea nimic comun cu declaraţiile şi cu intenţiile asumate despre o justiţie corectă, independentă şi egală pentru toţi. Am împiedicat trecerea pe sub mână a Proiectului Roşia Montană, în formula dictată şi cumpărată de Gold Corporation şi condamnată sever în Programul electoral şi în Campania electorală. Am împiedicat, în formula descentralizării, ca măcar Poliţia şi marile porturi ale României să nu treacă acolo unde nu au ce căuta. E foarte clar că din punctul nostru de vedere şi după această experienţă nu avem niciun temei să acordăm încredere nici intenţiei şi nici capacităţii acestui nou Guvern, acestui vechi premier de a respecta spiritul şi prevederile Programului de guvernare. În fine, al treilea şi ultimul lucru, pentru care nu votăm un asemenea Guvern. Stimaţi colegi, Ştim toţi că acesta este un guvern PSD, cu ajutorul necesar şi oarecum tradiţional al UDMR. Restul, cu tot respectul, sunt litere, sunt fantome, sunt depozite de traseişti. Partidul Social Democrat... (Aplauze.)... îşi asumă, în acest moment, preluând acele experienţe din regimul Băsescu şi aplicându-le, guvernarea României. Foarte bine. Partidul Social Democrat e un partid mare, e cel mai mare partid, în termeni electorali, în termeni parlamentari, din România, dar, din punctul nostru de vedere, tendinţele acestui partid de a vedea România de după Traian Băsescu nu înspre 2015 şi 2020, ci înspre 2004 şi 2000 sunt îngrijorătoare. Noi nu le putem cauţiona, noi nu putem fi complici la ele şi noi nu putem să facem opoziţie acestor lucruri. Nu vreau să exagerez, pentru că nu e bine. Nu vreau să dramatizez, pentru că nu e corect. Nu suntem acolo, dar semnele în doi ani se văd, semnele s-au adunat şi datoria noastră a fost întotdeauna şi ne-am respectat-o întotdeauna de a ne opune tendinţelor de refacere a unui partid-stat. Pentru că, în fond, aşa-numita criză legată de Klaus Iohannis, pentru toată lumea, cred, a avut drept subiect controlul de un anumit tip asupra Ministerului de Interne. În fine, închei spunând că din punctul nostru de vedere şi cel puţin declarat şi al programului pe care îl reambalează primul-ministru, România are nevoie acum, imediat şi în următorii ani de câteva lucruri, pe care le aşteaptă de mult, pe care le promitem toţi de mult, de o democraţie autentică şi de o democraţie parlamentară. Nu e corect să vorbim despre Parlamentul României şi să cităm calitatea sa constituţional stabilită de organ suprem al poporului român, doar când vrem să stăvilim imixtiunile şi uneori agresiunile preşedintelui Traian Băsescu. Aş vrea, domnule prim-ministru, să vă aduceţi aminte că Parlamentul este organul suprem al poporului român şi în calitate de prim-ministru. Când daţi ordonanţe, pe care nici nu le mai puteţi număra în fiecare şedinţă de guvern, când vă scandalizaţi pentru faptul că un amendament la un proiect iniţiat de guvern a trecut în Parlament sau când, dincolo de vorbele frumoase, continuaţi să consideraţi, în bună tradiţie, şi a dumneavoastră, şi a altora, că Parlamentul este doar o secţie a partidului majoritar. Că deciziile se iau undeva la partid, după care sunt puse în practică de diverşi slujbaşi de partid, cum ar fi preşedinţii Camerelor sau şefii grupurilor parlamentare. De asemenea, vorbim despre un stat de drept şi despre independenţa Justiţiei şi noi n-am înţeles niciodată prin asta nici negocierile pentru împărţirea procurorilor, nici Legea amnistiei, pe care aţi vrut şi veţi mai dori s-o daţi şi pesemne că veţi reuşi, pentru că acesta este frumosul secret al noii majorităţi şi, de asemenea, nici măcar în ceea ce priveşte regimul de interpretare al imunităţii parlamentare. Înţelegem cu toţii că România are nevoie de schimbări economice rapide şi masive şi n-am încredere, din ce aţi făcut până acum, că măsuri urgente, pentru care noi, atâta vreme cât am făcut parte din guvern, ne-am bătut în fiecare săptămână vor fi aplicate. N-am încredere că resursele naturale ale acestei ţări vor fi gestionate la nivel guvernamental cu responsabilitate. N-am încredere că nu ne putem trezi, ca în cazul Roşia Montană sau altele, cu resurse naţionale scăpate pe sub mână în condiţii în care primul-ministru se leapădă de orice responsabilitate şi lasă majoritatea sa din Parlament să opereze. (Aplauze.) În fine, avem nevoie de o politică externă asupra căreia, cel puţin aparent, toţi ne aflăm în consens. Am nevoie, ca parlamentar, fie şi din opoziţie, domnule prim-ministru, să ştiu foarte clar dacă aveţi o poziţie, şi care este aceea, în legătură cu interesul şi prezenţa americană în Europa. Dacă aveţi, şi care este aceea, o poziţie legată de proiectul parteneriatului comercial şi industrial între Uniunea Europeană şi Statele Unite. Dacă înţelegeţi prin parteneriat strategic cu China acelaşi lucru ca parteneriatele strategice care sunt angajate în acest moment pentru România. (Aplauze.) În încheiere, după ce am avut cinstea să vă asigur că vom vota împotriva acestui guvern, permiteţi-mi, domnule prim-ministru, şi permiteţi-mi, colegi parlamentari din PSD, mulţumindu-vă pentru colaborarea noastră din aceşti ani, n-aş spune chiar că e o plăcere să facem afaceri cu dumneavoastră, dar trebuie totuşi să vă mulţumesc. (Vociferări.) Daţi-mi voie să vă rog un lucru: încetaţi cu lucruri care nu sunt demne de partide mari, de partide parlamentare, de oameni politici adevăraţi. Încetaţi să spuneţi să spuneţi că aşteptaţi să ne întoarcem. Încetaţi să spuneţi că lăsaţi uşile deschise la Guvern. Aflaţi, acceptaţi şi învăţaţi că există şi onoare şi că există decizii politice care se respectă. Mulţumesc. (Aplauze.)

: Doamnelor şi domnilor senatori, Declar deschisă şedinţa camerelor reunite. Excelenţa Voastră, domnule premier al Consiliului de Stat, Doamnelor şi domnilor ambasadori, Distinşi oaspeţi, Stimaţi colegi, Palatul Parlamentului a găzduit ieri un eveniment deosebit de important atât pentru România, cât şi pentru statele din regiune. Astfel, în plan bilateral, vizita la Bucureşti a premierului Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze constituie un moment de excepţie prin conţinut şi semnificaţie. În plan regional, este reafirmat angajamentul de cooperare al Republicii Populare Chineze cu statele din Europa Centrală şi de Est, ca parte integrantă a relaţiilor de colaborare stabilite între Uniunea Europeană şi Republica Populară Chineză. În ultimii 10 ani, Uniunea Europeană a dezvoltat un parteneriat strategic global cu Republica Populară Chineză, structurat prin numeroase foruri de dialog, acorduri sectoriale şi reuniuni anuale la vârf. Doresc să salut iniţiativa celor două guverne, român şi chinez, de a organiza la Bucureşti Forumul la înalt nivel China - Europa Centrală şi de Est, eveniment ce a prilejuit prezenţa alături de noi, în aceste zile, a distinsului nostru oaspete, Excelenţa Sa domnul premier Li Keqiang. Salut, de asemenea, discuţiile fructuoase care au avut loc între şefii guvernelor celor două ţări, menite să conducă la o relansare şi aprofundare a cooperării bilaterale, la impulsionarea relaţiilor economice şi dezvoltarea de proiecte concrete în domenii-cheie, cu impact asupra economiei globale: energie, mediu, infrastructură. Urmărim în acest fel să răspundem provocărilor acestui început de secol privind creşterea bunăstării, crearea de locuri de muncă, stimularea dezvoltării şi inovării. Reafirm întreaga susţinere a Parlamentului României pentru consolidarea cooperării bilaterale româno-chineze, pentru întărirea dimensiunii parlamentare a parteneriatului amplu de prietenie şi cooperare dintre ţările noastre. Relaţiile dintre România şi China vor păşi în curând în cel de-al 65-lea an şi îndrăznesc să spun că întâmpinăm această aniversare cu încredere în viitor şi cu convingerea că am reuşit să construim o relaţie de prietenie, de cooperare şi respect reciproc, dovedite în momente importante de-a lungul acestor ani. Locul pe care China îl ocupă astăzi în lume, ca actor global şi partener economic de vârf, fiind cel mai mare exportator dintre statele lumii, se datorează unei politici consecvente, unor eforturi de dezvoltare şi modernizare urmărite exemplar de către liderii politici chinezi, precum şi eforturilor şi tenacităţii poporului chinez. Avem astăzi alături de noi un distins reprezentant al noii generaţii de lideri ai Republicii Populare Chineze, lider care s-a remarcat prin viziunea, realismul şi competenţa sa şi prin abordarea constructivă a provocărilor pe care le-a întâmpinat de-a lungul carierei sale de excepţie. Excelenţa Voastră, domnule premier al Consiliului de Stat, Li Keqiang, suntem onoraţi să vă avem oaspete în Parlamentul României în aceste zile şi vă invit să luaţi cuvântul. (Aplauze.)

Şedinţa s-a încheiat la ora 10.35.