Informații obiective despre politicieni și alegeri - Harta Politicii Din România
ex: "basescu", "d1 prahova", "magheru bucuresti", etc
Radu Lambrino
Radu Lambrino
 > Sumar  > Declarații
Declarații
Exemplu: "pensii", "taxe", etc
11.
: "Semnificaţia referendumului din 19 mai 2007" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Despre semnificaţiile referendumului ce tocmai a avut loc în data de 19 mai, s-ar putea vorbi din nenumărate perspective. Daţi-mi voie însă refer astăzi la câteva dintre aceste semnificaţii şi răspund în acelaşi timp unora dintre reacţiile apărute în aceste zile odată cu publicarea rezultatelor finale ale referendumului. Mai întâi, în ceea ce priveşte prezenţa la urne de aproximativ 45%, s-au auzit voci care susţină lipsa de legitimitate a rezultatelor şi o pretinsă detaşare a populaţiei de temele şi miza referendumului. dori le reamintesc acestora , în urmă cu doar câţiva ani, în 2003, un referendum pentru modificarea Constituţiei, de o importanţă crucială pentru aderarea României la NATO şi la Uniunea Europeană, a avut o prezenţă la urne de maxim 55%. Şi atunci când spun "maxim 55%" ştiţi foarte bine la ce refer: un referendum la care organizaţiile neguvernamentale au raportat nenumărate abuzuri legate de folosirea urnelor volante, dar şi de exersarea votului multiplu după metoda botezată de mass-media la acel moment "operaţiunea autobuzul". Teama legată de absenteism a organizatorilor de atunci a referendumului, în condiţiile în care s-a votat nu într-o zi de sâmbătă, ca acum, ci 2 în (două!) zile la rând, şi ţinând cont şi de faptul nici o forţă politică democrată de atunci nu s-a opus modificării Constituţiei din 2003, fac astăzi cu atât mai importante cele aproape 45% prezenţă la vot în 19 mai 2007. Adăugaţi la toate acestea prezenţa scăzută a minorităţii maghiare la vot - dezgustată de linia politică a UDMR - şi absenţa din ţară a unui mare număr de persoane şi veţi vedea participarea la vot a populaţiei româneşti a fost una cel puţin la fel de consistentă ca la ultimul referendum. În al doilea rând, vrea comentez rezultatul votului. Cele aproape 75% procente în favoarea preşedintelui Băsescu demonstrează odată în plus cât de false sunt dezbaterile inventate de cei care încearcă facă senzaţie cu titluri de genul: "Războiul româno-român". Am înţelege exagerarea din raţiuni jurnalistice a unui astfel de titlu dacă procentele ar fi fost cât de cât egale. Aşa însă, cei aproape 75% din electorat care s-au pronunţat împotriva demiterii preşedintelui Băsescu constituie deja o majoritate care, în caz de alegeri, ar fi adus oricărui partid o legitimitate şi o susţinere suficientă cât poată duce până la capăt şi cel mai ambiţios plan de reformă. Nu văd nici o raţiune pentru care, repet, la un asemenea procent, am putea vorbi despre un război, despre o polarizare a societăţii. Dimpotrivă, s-a dovedit acum cât de largă este susţinerea de care se bucură proiectul politic al acelei alianţe care l-a adus la putere pe Traian Băsescu, alianţă îngropată de PNL odată cu scoaterea PD de la guvernare şi suspendarea preşedintelui. Nu în ultimul rând, vrea spun câteva cuvinte despre românii din străinătate. Pe lângă interesul acestora pentru ţară, ar trebui admirăm la ei şi răbdarea de care au dat dovadă în încercarea de a vota. Pentru mulţi dintre ei, acest referendum a constituit una din rarele ocazii de a mai intra în contact cu administraţia statului român, iar experienţa pe care aceştia au trăit-o sâmbătă la unele ambasade şi consulate ale României sunt convins le-a dat argumente în plus nu îşi mai dorească se întoarcă acasă. Cine îşi asumă răspunderea pentru organizarea catastrofală a acestui referendum în străinătate şi pentru orele de umilinţă la care au fost supuşi românii care au stat la cozi în faţa reprezentanţelor României pentru a putea vota? Sau, mai grav, cine va răspunde pentru toţi cei care au încercat voteze şi nu li s-a permis? Aşteptăm în continuare măcar scuzele celor responsabili. Dacă e însă luăm în considere cifrele care ne arată peste 93% dintre românii aflaţi în străinătate au votat împotriva demiterii preşedintelui Băsescu, atunci înţelegem nu ne aflăm în faţa unei simple incompetenţe organizatorice ci, mai grav, a unui gest de rea voinţă menit a bloca un vot nefavorabil organizatorilor.
22 May 2007  Sursa: stenograme parlament
12.
: "Guvernul Tăriceanu: o listă a ruşinii şi a incompetenţei" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Validarea în Parlament a Guvernului rezultat prin eliminarea Partidului Democrat de la guvernare a însemnat o asemenea aberaţie din punct de vedere al logicii democraţiei încât prea puţină lume a mai avut atunci timp comenteze lista persoanelor nominalizate pentru funcţiile de miniştri. Într-adevăr, trecerea prin Parlament cu sprijinul PSD şi PRM a unui guvern format din două partide al căror scor electoral comun la ultimele alegeri le-ar fi trimis în opoziţie în orice ţară normală, este un fapt care va rămâne în istoria României în capul listei "guvernelor ruşinii" iar în manualele de ştiinţe politice în capitolul despre coaliţiile de interese trans-partinice. Dacă atunci, la instalare, majoritatea opiniei publice a fost acaparată de spectacolul trist realizat de jocurile de culise PSD-PNL, în scurta perioadă scursă de la învestitură miniştrii Guvernului Tăriceanu au fost personajele mai multor evenimente cel puţin penibile. Nu vom aminti aici decât pe câţiva dintre ei: un ministru al comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiilor, Zsolt Nagy, împotriva căruia a fost declanşată urmărirea penală într-un dosar cu acuzaţii de o gravitate rară (săvârşirea infracţiunii de "sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional") şi care, în loc demisioneze eventual până la finalizarea procesului de justiţie, declară senin doreşte rămână în guvern; un ministru al justiţiei, Tudor Chiuariu, care a reuşit "performanţa" de a demite - direct sau indirect - mai multe persoane din diverse sectoare ale justiţiei implicate în lupta împotriva corupţiei, fapt care a atras deja atenţia mediilor politice europene în vederea activării clauzei de salvgardare şi care i-a adus şi o frumoasă uşă închisă din partea Institutului Naţional al Magistraturii care, în semn de protest, i-a retras efectiv invitaţia de a participa la o dezbatere unde ministrul fusese în prealabil invitat; un ministru al sănătăţii publice, Eugen Nicolăescu, care nu recunoaşte eşecul propriei reforme nici măcar când în faţa ministerului pe care îl conduce are loc prima manifestaţie de acest gen din lume: mitingul bolnavilor de cancer cerând accesul la tratament fără discriminare, fără liste de aşteptare şi transparenţă în elaborarea şi aplicarea actelor normative în oncologie şi simplificarea procedurilor de acordare a medicamentelor. În sfârşit, oricât de sumară ar fi o enumerare a tristelor figuri de miniştri şi a gafelor lor, ea nu ar putea nu îl cuprindă pe ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului, Cristian Adomniţei, care a dovedit în aceste zile îi sunt străine nu doar de problemele educaţiei, ci şi instituţiile şi simbolurile Uniunii Europene. Riscând practice în faţa camerelor TV pentru prima dată o meserie pe care nu a cunoscut-o niciodată, dl. Adomniţei s-a făcut de râs în faţa unor elevi de şcoală generală pe care a încercat îi convingă pe steagul Uniunii Europene sunt 15 stele! Nici chiar steagul însuşi arătat de o elevă nu l-a impresionat pe domnul ministru care a sfătuit-o, conform unei pedagogii numai de dânsul ştiute, caute o altă dovadă. Ceea ce este însă şi mai grav este acelaşi ministru a încercat dea vina pe urmă pe consilierii de la minister care i-ar fi dat această informaţie greşită, recunoscând astfel nu avea minime cunoştinţe despre Uniunea Europeană din moment ce a avut nevoie în acest sens de un dosar pregătit de altcineva. În ceea ce priveşte o posibilă reacţie a primului ministru în faţa unei astfel de gafe, nu avem ce aşteptăm decât îmbărbătări şi susţinere precum s-a întâmplat şi în cazul ministrului justiţiei. În faţa unei asemenea solidarităţi guvernamentale înţelegem odată în plus de ce era nevoie de eliminarea PD de la guvernare: pentru ca un guvern de fini, cumetri şi interese poată lucra în linişte ca o "mare familie".
15 May 2007  Sursa: stenograme parlament
13.
: Declaraţie politică intitulată "Adoptarea Legii Agenţiei Naţionale de Integritate - prioritate reală sau campanie de imagine externă?" Necesitatea prezentei declaraţii politice vine din neseriozitatea şi inconsistenţa probate de proaspătul ministru Tudor Chiuariu în scurta perioadă ce a trecut de la preluarea conducerii Ministerului Justiţiei. Reamintim aici doar ultima probă a acestor "calităţi", o probă extrasă din referirile la fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, şi la Agenţia Naţională de Integritate. Joi, 12 aprilie 2007, cu ocazia primei sale participări în calitate de ministru al justiţiei la o şedinţă a CSM, Tudor Chiuariu a declarat: "Vreau spun foarte limpede nu am venit aici ne jucam de-a Robin Hood. Eu cred ca ar fi dezastruos ca, după Ioana d'Arc, în justiţia română avem şi un Robin Hood." Ţinem îi reamintim domnului Chiuariu domnia sa este astăzi ministru al unui stat membru al Uniunii Europene şi datorită eforturilor celei pe care, cu o ironie demnă de un secretar PCR înfierând duşmanul de clasă la o chermeză de partid, o numeşte în derâdere "Ioana d'Arc" a justiţiei române. Un cu totul alt discurs are domnul ministru atunci când se întâlneşte cu responsabilii europeni, cei care au recunoscut public rolul Monicăi Macovei în aderarea României la Uniunea Europeană. Astfel, în întâlnirea de joi, 19 aprilie 2007, cu vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, în cadrul Consiliului de Miniştri ai Uniunii Europene, domnul Tudor Chiuariu, "l-a asigurat pe comisarul european de continuitatea acţiunilor privind reforma justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei", adică exact acele reforme iniţiate de Monica Macovei. În legătură cu Agenţia Naţională de Integritate iată în continuare o probă a inconstanţei noului ministru faţă de acest subiect atât de sensibil pentru opinia publică. Într-un comunicat de presă din 21 aprilie, ministrul justiţiei ne informează nu există nici un termen pentru adoptarea Legii ANI şi , în consecinţă, "nu există pericolul activării clauzei de salvgardare pe domeniul Justiţiei". Pentru a nu cita din declaraţiile fostului ministru Monica Macovei, cea care a atras de mai multe ori atenţia asupra pericolului amânării acestei legi, îl invităm pe domnul Chiuariu se pună de acord asupra acestui punct măcar cu colegul dânsului de coaliţie guvernamentală, senatorul UDMR Eckstein Kovacs Peter, preşedinte chiar al Comisiei juridice din Senat, cel care declara zilele trecute următoarele: "Cred , şi forma iniţială, a Monicăi Macovei, poate fi satisfăcătoare pentru instituţiile europene, şi atunci ar urma ca Guvernul intervină ulterior, prin ordonanţă, daca se constată varianta Chiuariu este mai potrivită. Dacă nu se adoptă Legea ANI la timp, riscăm activarea clauzei de salvgardare pe Justiţie". Permiteţi-mi, aşadar, adopt în legătură cu acest subiect prudenţa de care a dat dovadă chiar Franco Frattini atunci când declara aşteaptă rezultate de la noul ministru al justiţiei până la raportul de ţară din luna iunie. Până atunci, faptul ministrul justiţiei, domnul Tudor Chiuariu, declară "susţine aprobarea într-un timp cât mai scurt a proiectului de lege privind Agenţia Naţională de Integritate",nu valorează mai mult decât o declaraţie făcută pentru salvarea imaginii guvernului Tăriceanu în faţa oficialilor Uniunii Europene. Cu această politică a dublului discurs, unul în ţară, pentru CSM şi liniştirea clasei politice speriate de perspectiva legii ANI, şi altul în faţa Uniunii Europene, pentru păcălirea oficialilor de acolo, noul ministru Chiuariu ar putea continua cu succes linia Ministerului Justiţiei, ce-i drept nu a Ministerului condus de cea pe care o ironizează cu porecla de "Ioana d'Arc", ci linia aceluiaşi Minister al Justiţiei, dar de pe vremea când era condus de doamna Rodica Stănoiu, cea care şi-a luat de bună voie "poreclă" în colaborarea cu fosta Securitate, aşa cum a rezultat în urma verificărilor de la CNSAS.
24 Apr 2007  Sursa: stenograme parlament
14.
: Declaraţie politică intitulată "Epuizarea fondului de medicamente compensate în judeţul Timiş" A trecut mai bine de un an de când, în februarie 2006, guvernul îşi asuma răspunderea pentru pachetul de legi care ar fi trebuit sa reformeze din temelii domeniul sănătăţii. Performanţa ministrului Eugen Nicolăescu în punerea în aplicare a acestei reforme lasă însă de dorit. Ne-am obişnuit cu toţii deja cu imaginile de la jurnalele de ştiri cu oameni bolnavi care sunt nevoiţi stea la cozi o noapte întreagă pentru a-şi putea primi medicamentele compensate. Dacă la început acestea erau puse pe seama unui prost management al sistemului, după un an de reformă, această explicaţie nu mai este credibilă sau trebuie asumată de conducerea ministerului ca o probă a propriei incapacităţi de a schimba sistemul. Iată cum explica situaţia domnul ministru Nicolăescu cu un an în urmă, conform ziarului Cotidianul din 5.5.2006: "Buluceala la compensate apare din cauza clienţilor panicaţi, care se înghesuie în primele zile ale lunii prindă plafonul. Este clar cetăţenii sunt în continuare neîncrezători în faptul vor găsi medicamente aproape pe tot parcursul lunii şi, ca atare, după un vechi obicei, s-au dus la farmacii din prima zi a lunii, rezultatul fiind bine cunoscutele cozi". Acum, la un an de la respectiva declaraţie, mai putem accepta repetarea aceleiaşi situaţii fără îl întrebăm pe domnul ministru asupra cauzelor? Din păcate, înghesuiala din faţa farmaciilor în primele zile ale lunii este şi azi justificată chiar de realitatea sistemului, căci lună de lună plafonul se dovedeşte a fi insuficient pentru acoperirea reţetelor celor care au nevoie de medicamente, oameni care cotizează sau au cotizat la sistemul de asigurări de sănătate şi care astfel au îndreptăţirea, atât legală, cât şi morală de a primi compensaţiile respective. În calitate de deputat de Timiş, îmi revine datoria de a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte situaţia acestor medicamente compensate în judeţul Timiş. Nu a existat o singură lună în acest an de reformă a ministrului Nicolăescu în care nu fi existat această problemă. În fiecare lună întrebarea care se pune este: oare până la ce data se vor putea elibera reţete compensate? Au existat chiar situaţii în care în primele zile ale lunii erau deja epuizate plafoanele pentru aceste compensări în întreg judeţul, lucru care a atras după sine protestele persoanelor aflate în nevoie, dar şi ale farmaciştilor din judeţ. De fiecare dată scenariul este acelaşi: câte un reprezentant al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate ne asigură luna viitoare va fi mai bine şi , de fapt, sunt fonduri suficiente. O eventuală suplinire a fondurilor din partea Casei Judeţene mai salvează situaţia pentru câteva zile, iar fericiţii contribuabili care află la timp, pot spera îşi vor putea primi medicamentele compensate. Anormalitatea acestei situaţii este evidentă: îmbolnăvirile şi nevoile de medicamente nu ţin cont de calculele contabile, de promisiuni şi de calendarul fiecărei luni. Atâta timp cât pe 27 februarie purtătorul de cuvânt al CJAS Timiş ne asigura nu vor fi probleme în luna martie, pentru ca doar câteva zile mai târziu majoritatea farmaciilor nu mai aibă bani pentru medicamente compensate, succesul reformei domnului ministru Nicolăescu este mai mult decât compromis. Asumarea răspunderii Guvernului cu un an în urmă pentru pachetul de legi vizând reformarea sistemului de sănătate rămâne din păcate un gest inutil atâta timp cât Ministerul de resort, în frunte cu ministrul, se dovedeşte a fi incapabil gestioneze reforma.
27 Mar 2007  Sursa: stenograme parlament
15.
: Declaraţie politică intitulată "Organizarea alegerilor pentru Parlamentul European: o necesitate imediată." Doamnelor şi domnilor deputaţi, Discuţiile din ultimele săptămâni legate de o posibilă amânare a alegerilor pentru Parlamentul European dovedesc atât lipsa de seriozitate, cât şi, din păcate, de cultură politică a celor care susţin ideea schimbării datei deja stabilite, 13 mai 2007. În primul rând, nici unul dintre argumentele invocate de aceştia nu sunt întemeiate, după cum voi arăta în continuare. În al doilea rând, necesitatea organizării imediate a alegerilor pentru Parlamentul European ar fi trebuit întrunească fără probleme consensul clasei politice, fiind parte a acelui set de măsuri minime ce ar fi trebuit adoptate după 1 ianuarie 2007 pentru ca aderarea României la Uniunea Europeană transforme România cu adevărat într-un stat european, cu o agendă publică europeană şi, nu în ultimul rând, cu acces la fondurile comunitare europene. Motivele pentru amânarea alegerilor europene, susţinute în primul rând de PSD, dar preluate, cu regret o spunem, şi de o parte a PNL, se rezumă de fapt la următoarea idee: e nevoie de eliminarea oricărei chestiuni de politică internă de pe agenda publică, pentru ca întreaga atenţie a electoratului poată fi îndreptată pe parcursul campaniei electorale înspre tematica europeană. Acceptând, prin absurd, alegerile ar fi amânate acum, ar putea susţinătorii acestei idei ne garanteze în vreun fel până la finalul anului nu vom mai avea subiecte importante de politică internă, sau vor fi dezbaterile pe marginea acestora interzise prin ordonanţă de urgenţă? Şi dacă pentru aceştia angajamentele asumate de România odată cu aderarea la Uniunea Europeană, referitoare la organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, nu sunt suficient de importante, le voi aduce aminte este vorba în primul rând de interesul României. Mai concret, este vorba de a ne asuma cât mai curând toate consecinţele care decurg din statutul de ţară membră a UE, inclusiv în ceea ce priveşte instituţia cu cea mai mare legitimitate democratică din sistemul instituţional al UE, şi anume Parlamentul. În acest moment, în Parlamentul European activează parlamentari români, aleşi în Parlamentul României pe liste şi pe un program politic adecvat politicii interne, şi nu reprezentanţi aleşi în mod direct de cetăţenii Europei, aşa cum este cazul tuturor celorlalţi europarlametari, ce nu au nici o legătură cu Parlamentele ţărilor lor. Este de datoria noastră le asigurăm colegilor noştri europarlamentari întreaga legitimitate pe care un asemenea statut o solicită şi înţelegem Parlamentul European reprezintă suma vocilor fiecărei naţiuni europene, şi nu vocea Parlamentului României, care îşi trimite o delegaţie alcătuită după algoritmul politic al anului 2004, când au avut loc ultimele alegeri interne. Probabil aici este şi problema celor care solicită amânarea: sunt îngrijoraţi nu vor mai avea acelaşi număr de reprezentanţi în cel mai important for de dezbatere al Uniunii Europene, adică sunt îngrijoraţi de perspectiva unui vot care dovedească adevărata configuraţie politică a României din acest moment. Aşa cum spuneam la începutul intervenţiei, organizarea cît mai rapidă a acestor alegeri ar fi trebuit fie o chestiune de interes naţional, asupra căreia nu existe divergenţe în rândurile partidelor politice. Nu doar pentru argumentele invocate mai sus, ci şi pentru doar prin intrarea în normalitate din perspectiva instituţiilor Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce priveşte Parlamentul European, putem spera la subiecte europene pe agenda cetăţeanului, şi nu printr-o suspendare artificială, de altfel imposibilă, a dezbaterilor de politică internă, suspendare invocată de cei care nu doresc confruntarea cu electoratul. Şi pentru sunt deputat de Timiş, voi sfârşi prin a da un exemplu din judeţul pe care îl reprezint în Camera Deputaţilor, legat de importanţa instituţiilor şi politicilor europene pentru viaţa de zi cu a cetăţenilor. România s-a angajat în programul de aderare implementeze până cel târziu în primăvara acestui an un "Sistem naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului", elaborându-se în acest sens mai multe documente şi acte normative (Strategia naţională pentru protecţia mediului - H.G. nr. 732/2004, Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei mediului - H.G. nr. 738/2004). Nu doar tot acest sistem nu ar fi fost posibil fără suportul financiar şi asistenţa Uniunii Europene, dar implementarea efectivă a acestuia ar fi fost blocată de birocraţia care ar fi împiedicat obţinerea tuturor autorizaţiilor şi avizelor, în lipsa unor angajamente internaţionale ferme. Aşa s-a întâmplat de exemplu în cazul judeţului Timiş, care a rămas până în acest moment ultimul judeţ care a reuşit implementarea acestui sistem, doar ameninţarea sancţiunilor prevăzute în caz de întârzieri scoţând lucrurile din inerţie. Acesta este, bineînţeles, un exemplu poate mic, în comparaţie cu alte teme, mai importante, dar cred este extrem de important explicăm populaţiei într-o manieră cât mai clară care sunt beneficiile concrete ale integrării României în Uniunea Europeană. Fără o agendă politică postaderare, fără fermitate în continuare unor reforme supuse în continuare unei foarte atente monitorizări din partea Comisiei Europene şi fără reprezentanţi legitimi în instituţiile europene, România riscă nu doar pierderea credibilităţii în faţa partenerilor europeni, dar riscă şi pierderea accesului la fondurile structurale europene în acest an şi, pe cale de consecinţă, oportunitatea unor importante proiecte de dezvoltare. În concluzie, îmi exprim în continuare speranţa data de 13 mai 2007 va rămâne în continuare data organizării primelor alegeri pentru Parlamentul European în România şi , odată cu acestea şi în urma rezultatului acestora, tematica europeană va modifica şi agenda publică românească, aducând teme şi priorităţi specifice unui stat membru al Uniunii Europene.
06 Mar 2007  Sursa: stenograme parlament
16.
: "Problema funcţionarilor din instituţiile administraţiei publice a judeţului Timiş" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Necesitatea unei descentralizări reale a actului de administraţie publică în România este resimţită astăzi din ce în ce mai acut. Odată cu 1 ianuarie 2007, România va fi parte dintr-o structură în care instituţiile administraţiei publice sunt concepute şi gestionate pentru a servi interesele cetăţenilor contribuabili ale căror probleme trebuie le rezolve. Instituţiile nu sunt însă nişte realităţi abstracte. Instituţiile funcţionează cu oameni şi sunt conduse de oameni, iar capacitatea instituţiilor de a-şi îndeplini rolul public depinde de pregătirea, moralitatea şi angajamentul oamenilor care lucrează pentru ele. Situaţia judeţului Timiş este, din acest punct de vedere, una specială. S-a spus adesea nivelul investiţiilor străine atrase de judeţul Timiş este, printre altele, un rezultat al deschiderii şi pregătirii angajaţilor administraţiei publice locale, al corectitudinii şi transparenţei acestora în relaţiile cu mediul de afaceri. Într-un mod oarecum paradoxal, nivelul investiţiilor private din judeţ şi dezvoltarea fără precedent a pieţei forţei de muncă din regiune a condus la un efect pe cât de neaşteptat pe atât de periculos. Mai întâi trebuie spus este de înţeles atracţia pe care o reprezintă pentru un funcţionar public un loc de muncă într-o companie privată cu toate avantajele salariale inerente. Îngrijorarea apare însă în momentul în care presiunea exercitată de mediul privat asupra pieţei forţei de muncă devine atât de mare încât aceasta ridică probleme pentru instituţiile administraţiei publice sub cel puţin două aspecte. Mai întâi este vorba de dificultatea motivării şi fidelizării funcţionarilor publici cu experienţă pentru a rămâne în administraţia publică. În al doilea rând, trebuie găsite soluţii pentru atragerea tinerilor absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ de profil înspre o carieră în administraţia publică locală. Situaţia din acest moment nu este nici pe departe una de natură a ne linişti. Într-o regiune cu şomaj zero şi în care chiar investitorii privaţi au ajuns deja perceapă concurenţa pe piaţa forţei de muncă calificată, mai este oare de mirare instituţiile administraţiei publice nu reuşesc angajeze funcţionari pregătiţi corespunzător cerinţelor postului chiar după două sau trei anunţuri publice? Pericolul este aşadar real în condiţiile în care forţa de muncă calificată tinde migreze înspre sectorul privat sau nu mai fie interesată urmeze o carieră în administraţia publică. Este vorba de un pericol care afectează în primul rând calitatea actului administrativ şi capacitatea acestuia de a rezolva problemele comunităţii. Soluţiile nu sunt uşor de găsit. Creşterile salariale în sectorul bugetar, pentru funcţionarii publici implicit, sunt în funcţie de creşterea veniturilor la bugetul public de stat şi o aducere a acestora în apropierea salariilor oferite de sectorul privat se poate realiza doar parţial şi treptat. Scopul principal al acestei declaraţii politice este înainte de toate acela de a trage un prim semnal de alarmă şi de a propune pe agenda publică această problemă faţă de care, în calitate de deputat de Timiş, nu pot nu îmi exprim astfel îngrijorarea. În al doilea rând însă, propun factorilor responsabili o discuţie pe această temă şi invit astfel la dialog nu doar reprezentanţii administraţiei publice. Mediul universitar ar trebui de asemenea responsabilizat pentru a-şi adapta propunerile educaţionale acestei situaţii. Oamenii de afaceri nu trebuie de asemenea ignoraţi întrucât aceştia sunt direct interesaţi de o administraţie performantă, ca o condiţie absolut necesară pentru un mediu de afaceri sănătos. Îmi exprim speranţa , împreună, vom reuşi demararea unui program coerent prin care instituţia funcţionarului public redevină o opţiune credibilă în planurile de carieră ale tinerilor performanţi din judeţul Timiş, pentru o administraţie publică atentă la probleme comunităţii, eficientă şi conştientă de misiunea ei în slujba cetăţeanului.
14 Nov 2006  Sursa: stenograme parlament
17.
: "Tăierile de copaci şi ilegalităţile Primăriei Timişoara" Obiectul acestei declaraţii politice îl constituie un fapt care, în sine, deşi ar putea părea unul banal, are pentru timişoreni nu doar o semnificaţie afectivă ci şi o latură care ţine de legalitatea întregii situaţii. Concret, este vorba despre planul Primăriei Timişoara de tăiere a aproximativ 35 de tei din centrul istoric al oraşului, zona Bulevardul Revoluţiei - Strada "Proclamaţia de la Timişoara" fără anunţarea riveranilor şi consultarea populaţiei. Neducerea la bun sfârşit a acestui plan se datorează intervenţiei unui grup de ziarişti care, contrariaţi de doborârea primului tei în cursul zilei de miercuri, 11 octombrie, de către o echipă de intervenţie care refuza orice dialog pe tema avizului de mediu necesar unei astfel de operaţii, au reclamat situaţia la Garda de Mediu. Ce s-a întâmplat după aceea nu poate nu ne ridice semne de întrebare în legătura cu buna funcţionare a administraţiei publice locale şi cu buna-credinţă a celor care o conduc: Garda de Mediu a constatat întregul proiect de modernizare a zonei are la bază o autorizaţie de construcţie fără aviz de mediu şi care nu respectă planul de urbanism şi, în consecinţă, a amendat Primăria Timişoarei cu 50.000 RON în conformitate cu prevederile Legii protecţiei mediului. Spuneam la începutul acestei declaraţii politice faptul în sine are mai multe semnificaţii. Prima dintre acestea, cea afectivă, se leagă de memoria şi de identitatea cetăţenilor oraşului Timişoara. Indiferent veţi vorbi cu oameni care s-au născut şi au crescut în acest oraş, cu turişti sau cu oameni de afaceri străini care se stabilesc aici, una dintre remarci a acestora va fi legată de frumuseţea zonei centrale în care clădirile şi pieţele istorice alternează cu parcurile şi spaţiile verzi. Cum este posibil ca, în chiar mijlocul acestui oraş, Primăria Timişoarei decidă distrugerea aliniamentului de copaci de pe un întreg bulevard? Dacă ar fi prima situaţie de acest fel ar putea părea una accidentală. Din păcate, lucrurile nu stau aşa, şi ne-o arată chiar protestul Asociaţiei Ariergarda, condusă de scriitorul Daniel Vighi, protest apărut a doua zi după tăierea primului copac: "Ariergarda protestează faţă de intenţia de a transforma Strada Proclamaţia de la Timişoara' in ceva similar deşertului din zona Kttl - Maria, unde au fost tăiaţi copacii si înlocuiţi cu ghivece cu flori atârnate de stâlpi". Ceea ce este aşadar fără precedent nu este propriu-zis "deşertizarea", alte zone ale oraşului având deja parte de acest tratament. Fără precedent este modalitatea în care Primăria a înţeles ignore instituţiile abilitate şi ocolească prevederile legale în domeniu. În numele unei prost înţelese descentralizări a administraţiei publice locale, Primăria Municipiului Timişoara şi-a eliberat singură o autorizaţie de construcţie pentru refacerea respectivei zone luând aprobări doar de la regiile şi instituţiile direct subordonate. Aşa s-a ajuns în situaţia în care, în locul avizului de mediu care ar fi trebuit obţinut de la Agenţia de Mediu, Primăria şi-a eliberat autorizaţia în 2006 în baza unui aviz de mediu (a) solicitat de o altă instituţie, (b) acordat în 1999 şi expirat în 2004 şi (c) vizând un alt tip de lucrări decât cele desfăşurate acum de Primărie. Ca avem însă dimensiunea completă asupra celor întâmplate mai trebuie adăugat , în tot acest timp, cetăţenii obişnuiţi sunt blocaţi luni în şir de aceeaşi instituţie, Primăria Timişoarei, demersul lor de obţinere a unei autorizaţii de construcţii lovindu-se de incapacitatea aşa-numitului "Ghişeu unic" de a gestiona situaţia şi de a rezolva solicitările. Încheiem cu speranţa zona Bulevardul Revoluţiei - Strada "Proclamaţia de la Timişoara" nu va fi transformată într-o fâşie de beton cu ghivece pe stâlpi şi aceasta nu doar din raţiuni care privesc aspectul şi arhitectura oraşului, dar şi pentru sănătatea locuitorilor acestuia. Primăria ar trebui ca, odată cu stoparea momentană a tăierii celorlalţi tei de pe bulevard, intre în legalitate din punct de vedere al autorizaţiei de construcţie prin obţinerea tuturor avizelor necesare de la instituţiile abilitate, nu înainte însă de a consulta cetăţenii pe această temă şi de a asculta astfel şi opinia locuitorilor oraşului Timişoara, supranumit până nu demult, datorită spaţiilor sale verzi, şi "oraşul florilor".
24 Oct 2006  Sursa: stenograme parlament
18.
: "Parcul Rozelor - un altfel de parc" Intenţia Primăriei din Timişoara de a reamenaja Parcul Rozelor este una evidentă în acest moment pentru toţi cetăţenii municipiului Timişoara, deoarece totul a ieşit la iveală după o lungă perioadă de tăcere, ca şi când nimic nu se întâmplă. Este de neînţeles de ce executivul Primăriei Timişoara, în frunte cu domnul Gheorghe Ciuhandu, susţinut îndeaproape de şeful Serviciului de Administrare şi Mediu Urban, domnul Ciupa, au demarat un proiect pe care doresc cu tot dinadinsul -l ducă la bun sfârşit: reamenajarea Parcului Rozelor la un preţ exorbitant, de 6.372.434 lei noi. Caracteristica preţului este una evidentă atâta vreme cât întreg bugetul alocat pentru administrarea celor 10 parcuri ale municipiului Timişoara, consacrat de chiar Serviciul de Mediu Urban, este de 5.000.000 lei noi. Toate demersurile au fost făcute în condiţiile în care nu a fost consultată nici conducerea Comisiei de Urbanism şi nici directorul societăţii care administrează parcurile centrale. Mai mult decât atât, studiul de fezabilitate, cât şi finanţarea proiectului sunt la pachet, în cadrul aceleiaşi popuneri legislative, pe masa şedinţei Consiliului Local Timişoara. Dacă mai este nevoie de alte precizări, aduc la cunoştinţă în cursul anului 2005, valoarea prestaţiilor horticole pentru Parcul Rozelor, Faleza Bega şi str. Trandafirilor s-a ridicat la 1,9 miliarde lei, din care valoarea materialului dendrologic a fost de 224 milioane lei, gardul împrejmuitor al parcului în discuţie s-a reamenajat pe o lungime de 110 metri liniari, iar scena şi scaunele au fost reparate şi sunt în administraţia Casei de Cultură Timişoara. Nu trebuie pierdem din vedere şi la ora actuală parcul din Piaţa Revoluţiei nu are o instalaţie de irigare, această operaţiune fiind efectuată cu furtunul, deşi municipiul Timişoara se vrea o "mică Vienă". La nivelul statelor europene s-a pus problema protejării patrimoniului cultural, idee la care a aderat şi România. Se pare însă în oraşul Timişoara nu, de vreme ce s-au demolat vestigii istorice, iar cele existente nu beneficiază de conservare. Oare acest oraş nu are nevoie de patrimoniu? Sunt multe controverse şi tot atâtea semne de întrebare. Care este specificul acestei zone? De unde venim şi încotro ne îndreptăm? Nu sunt bani! Asta putem spunem, dar pentru un parc deja amenajat şi îngrijit există. Care este logica şi unde începe interesul pentru un asemenea proiect? Consider prin toate cele prezentate nu putem punem la îndoială intenţia executivului local şi nu realizăm asistăm la o defectuoasă strategie a acelor care îl compun.
10 Oct 2006  Sursa: stenograme parlament
19.
: (Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.) Eu, Lambrino Radu, în calitate de deputat, ales în Circumscripţia electorală nr.37 Timiş, "Jur credinţă patriei mele România. Jur respect Constituţia şi legile ţării. Jur apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Jur -mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa ajute Dumnezeu!" (Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele de vârstă al Camerei Deputaţilor.) (Aplauze)
20 Dec 2004  Sursa: stenograme parlament
Prev / Next

Nici un comentariu pentru “Lambrino Radu”

Lasa un comentariu

Date de contact
Flux RSS   Declarații
23 Sep
2008
: "Abuzurile şi afacerile Primăriei Timişoara în domeniul construcţiilor de imobile" Chiar în aceste zile a fost finalizată o primă parte a muncii Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniul... 
11 Mar
2008
: "Problemele cauzate de inadvertenţele legislaţiei secundare" Discuţiile despre necesitatea reformării instituţiilor fundamentale ale statului de drept, precum şi apelul repetat din ultimul ... 
04 Mar
2008
: "Poziţia României în cazul crizei Kosovo şi relaţiile României cu Serbia" Dat fiind subiectul abordat în prezenta declaraţie politică, daţi-mi voie să încep prin a vă spune că mă v... 
04 Dec
2007
: "Returnarea banilor încasaţi pentru taxa de primă înmatriculare" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prezenta intervenţie porneşte de la declaraţia de săptămâna trecută a comisarului eur... 
30 Oct
2007
: Declaraţie politică "Haosul din trafic şi interesele autorităţilor locale din Timişoara" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Dacă în urmă cu câţiva ani timişorenii veniţi din Bucureşt... 
Alte legături


Harta politicii
a apărut în

hartapoliticii.ro © 2008-2012

Toate datele de pe acest site sunt oferite cu caracter orientativ. Folosind acest site acceptați că autorii nu își asumă nici o răspundere pentru corectitudinea acestor informații. Dacă aveți întrebări, sugestii sau opinii, vă rog să mă contactați.