: "Poziţia României în cazul crizei Kosovo şi relaţiile României cu Serbia" Dat fiind subiectul abordat în prezenta declaraţie politică, daţi-mi voie să încep prin a vă spune că mă voi adresa dumneavoastră, în primul rând, în calitate de deputat de Timiş. Spun aceasta deoarece voi aborda în prezenta intervenţie unul dintre cele mai disputate subiecte ale acestei perioade, şi anume situaţia din Kosovo, dintr-o perspectivă care unora dintre dumneavoastră poate să li se pară subiectivă, dar care, vă asigur, este o perspectivă împărtăşită de majoritatea locuitorilor judeţului Timiş. Relaţia României cu Serbia, de la apariţia celor două entităţi statale, a fost una specială, devenind de-a lungul timpului subiect de "folclor": se spune că, dintre vecinii istorici ai ţării noastre, doar cu Serbia şi cu Marea Neagră nu am avut niciodată conflicte de nici un fel! Într-adevăr, relaţiile dintre cele două state nu au cunoscut niciodată tensiuni majore, ba, mai mult, în momentele cheie ale istoriei cele două ţări şi-au acordat reciproc ajutor. Şi dacă acesta este sentimentul general la nivelul întregii ţări, cu atât mai solide şi mai prieteneşti sunt relaţiile cu poporul sârb ale celor care locuim în apropierea graniţei cu Serbia şi care, de-a lungul anilor am avut ocazia să vizităm această ţară sau să ne facem prieteni din rândul comunităţii sârbe din România. Ca să nu mai vorbesc de perioada neagră comunistă când pentru locuitorii Sud-Vestului ţării programele Televiziunii publice de la Belgrad erau adevărate surse de informaţie sau de divertisment. În acest context, cu atât mai delicată a fost pentru locuitorii Timişoarei acea aprobare de către România în 1999 a accesului în spaţiul aerian naţional a avioanelor de luptă care au bombardat Serbia şi chiar a folosirii aeroporturilor din ţară pentru astfel de operaţiuni. Indiferent de justificarea politică a poziţiei României de la acea vreme, pentru timişoreni a însemnat o decizie greu de înţeles şi de acceptat iar solidaritatea cu poporul sârb s-a manifestat la acea vreme prin mai multe acţiuni şi manifestaţii locale. Am amintit toate aceste lucruri doar pentru a se înţelege mai bine faptul că în calitate de deputat de Timiş resimt o dublă satisfacţie în raport cu poziţia lipsită de echivoc a insituţiilor simbolice ale statului român în chestiunea independenţei auto-proclamatului stat Kosovo. Mai întâi e vorba de satisfacţia firească în faţa unei poziţii demne şi principiale a României în această dispută. Dar, în al doilea rând, este vorba de o satisfacţie afectivă faţă de poporul sârb şi de comunitatea sârbilor din România, din acest punct de vedere decizia actuală de a nu recunoaşte independenţa provinciei Kosovo fiind una de natură a repara măcar o parte din regretele legate de poziţia României în cazul bombardării Serbiei din 1999. Dincolo însă de aceste consideraţii oarecum subiective, am speranţa că actuala criză din Serbia va fi rezolvată în cel mai scurt timp şi pe cale paşnică şi îmi exprim sprijinul pentru efortul Serbiei de integrare în Uniunea Europeană. Relaţiile economice şi culturale dintre judeţele limitrofe Serbiei şi o Serbie membră a Uniunii Europene ar fi cu siguranţa mai bune decât cele din momentul de faţă. În acest sens, în măsura în care expertiza românească poate ajuta în anumite domenii, cred că România ar trebui să întreprindă toate demersurile instituţioanale de natură să ajute statul vecin şi prieten să parcurgă cât mai repede etapele aderării la Uniunea Europeană.