: Declaraţie politică intitulată "Organizarea alegerilor pentru Parlamentul European: o necesitate imediată." Doamnelor şi domnilor deputaţi, Discuţiile din ultimele săptămâni legate de o posibilă amânare a alegerilor pentru Parlamentul European dovedesc atât lipsa de seriozitate, cât şi, din păcate, de cultură politică a celor care susţin ideea schimbării datei deja stabilite, 13 mai 2007. În primul rând, nici unul dintre argumentele invocate de aceştia nu sunt întemeiate, după cum voi arăta în continuare. În al doilea rând, necesitatea organizării imediate a alegerilor pentru Parlamentul European ar fi trebuit să întrunească fără probleme consensul clasei politice, fiind parte a acelui set de măsuri minime ce ar fi trebuit adoptate după 1 ianuarie 2007 pentru ca aderarea României la Uniunea Europeană să transforme România cu adevărat într-un stat european, cu o agendă publică europeană şi, nu în ultimul rând, cu acces la fondurile comunitare europene. Motivele pentru amânarea alegerilor europene, susţinute în primul rând de PSD, dar preluate, cu regret o spunem, şi de o parte a PNL, se rezumă de fapt la următoarea idee: e nevoie de eliminarea oricărei chestiuni de politică internă de pe agenda publică, pentru ca întreaga atenţie a electoratului să poată fi îndreptată pe parcursul campaniei electorale înspre tematica europeană. Acceptând, prin absurd, că alegerile ar fi amânate acum, ar putea susţinătorii acestei idei să ne garanteze în vreun fel că până la finalul anului nu vom mai avea subiecte importante de politică internă, sau vor fi dezbaterile pe marginea acestora interzise prin ordonanţă de urgenţă? Şi dacă pentru aceştia angajamentele asumate de România odată cu aderarea la Uniunea Europeană, referitoare la organizarea alegerilor pentru Parlamentul European, nu sunt suficient de importante, le voi aduce aminte că este vorba în primul rând de interesul României. Mai concret, este vorba de a ne asuma cât mai curând toate consecinţele care decurg din statutul de ţară membră a UE, inclusiv în ceea ce priveşte instituţia cu cea mai mare legitimitate democratică din sistemul instituţional al UE, şi anume Parlamentul. În acest moment, în Parlamentul European activează parlamentari români, aleşi în Parlamentul României pe liste şi pe un program politic adecvat politicii interne, şi nu reprezentanţi aleşi în mod direct de cetăţenii Europei, aşa cum este cazul tuturor celorlalţi europarlametari, ce nu au nici o legătură cu Parlamentele ţărilor lor. Este de datoria noastră să le asigurăm colegilor noştri europarlamentari întreaga legitimitate pe care un asemenea statut o solicită şi să înţelegem că Parlamentul European reprezintă suma vocilor fiecărei naţiuni europene, şi nu vocea Parlamentului României, care îşi trimite o delegaţie alcătuită după algoritmul politic al anului 2004, când au avut loc ultimele alegeri interne. Probabil că aici este şi problema celor care solicită amânarea: sunt îngrijoraţi că nu vor mai avea acelaşi număr de reprezentanţi în cel mai important for de dezbatere al Uniunii Europene, adică sunt îngrijoraţi de perspectiva unui vot care să dovedească adevărata configuraţie politică a României din acest moment. Aşa cum spuneam la începutul intervenţiei, organizarea cît mai rapidă a acestor alegeri ar fi trebuit să fie o chestiune de interes naţional, asupra căreia să nu existe divergenţe în rândurile partidelor politice. Nu doar pentru argumentele invocate mai sus, ci şi pentru că doar prin intrarea în normalitate din perspectiva instituţiilor Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce priveşte Parlamentul European, putem spera la subiecte europene pe agenda cetăţeanului, şi nu printr-o suspendare artificială, de altfel imposibilă, a dezbaterilor de politică internă, suspendare invocată de cei care nu doresc confruntarea cu electoratul. Şi pentru că sunt deputat de Timiş, voi sfârşi prin a da un exemplu din judeţul pe care îl reprezint în Camera Deputaţilor, legat de importanţa instituţiilor şi politicilor europene pentru viaţa de zi cu a cetăţenilor. România s-a angajat în programul de aderare să implementeze până cel târziu în primăvara acestui an un "Sistem naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului", elaborându-se în acest sens mai multe documente şi acte normative (Strategia naţională pentru protecţia mediului - H.G. nr. 732/2004, Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei mediului - H.G. nr. 738/2004). Nu doar că tot acest sistem nu ar fi fost posibil fără suportul financiar şi asistenţa Uniunii Europene, dar implementarea efectivă a acestuia ar fi fost blocată de birocraţia care ar fi împiedicat obţinerea tuturor autorizaţiilor şi avizelor, în lipsa unor angajamente internaţionale ferme. Aşa s-a întâmplat de exemplu în cazul judeţului Timiş, care a rămas până în acest moment ultimul judeţ care a reuşit implementarea acestui sistem, doar ameninţarea sancţiunilor prevăzute în caz de întârzieri scoţând lucrurile din inerţie. Acesta este, bineînţeles, un exemplu poate mic, în comparaţie cu alte teme, mai importante, dar cred că este extrem de important să explicăm populaţiei într-o manieră cât mai clară care sunt beneficiile concrete ale integrării României în Uniunea Europeană. Fără o agendă politică postaderare, fără fermitate în continuare unor reforme supuse în continuare unei foarte atente monitorizări din partea Comisiei Europene şi fără reprezentanţi legitimi în instituţiile europene, România riscă nu doar pierderea credibilităţii în faţa partenerilor europeni, dar riscă şi pierderea accesului la fondurile structurale europene în acest an şi, pe cale de consecinţă, oportunitatea unor importante proiecte de dezvoltare. În concluzie, îmi exprim în continuare speranţa că data de 13 mai 2007 va rămâne în continuare data organizării primelor alegeri pentru Parlamentul European în România şi că, odată cu acestea şi în urma rezultatului acestora, tematica europeană va modifica şi agenda publică românească, aducând teme şi priorităţi specifice unui stat membru al Uniunii Europene.