: Domnule preşedinte, La iniţiativa legislativă anterioară m-am abţinut la vot atât în cazul raportului, cât şi în cazul iniţiativei legislative, pentru că aşa mi s-a părut normal. Chiar dacă propunerea legislativă venea de la domnul deputat Tudor Ciuhodaru, colegul nostru de la Camera Deputaţilor, cred că trebuia să urmeze acelaşi regim de tratament. Pentru că nu a fost aici să facă o cerere similară celei pe care am făcut-o eu la punctul 19 din ordinea de zi, din păcate s-a trecut la vot. La punctul 21 din ordinea de zi vreau să vă adresez aceeaşi cerere pe care am avut-o şi la punctul 19 din ordinea de zi, de reportare pentru şedinţa de plen a Senatului de mâine, 25 noiembrie 2009. Vă mulţumesc.

: Am o rugăminte, dacă se poate, să-l amânăm pentru mâine. Este un drept al meu, este o iniţiativă legislativă.

: Tot pe procedură, domnule preşedinte de şedinţă. Poate că, nu ştiu, nu sunt eu suficient de atent, deşi am şi ochelari, teoretic, am două perechi de ochi, nu suntem 70 de persoane în sală, nu vă supăraţi pe mine. (Intervenţie neinteligibilă a doamnei senator Doina Silistru, secretar de şedinţă.) Păi, adică dacă răspund 70 de persoane prezent şi ne uităm în sală şi vedem că sunt doar două persoane... Îmi pare foarte rău, este un proiect de lege la care am muncit şi nu sunt de acord să fie dezbătut în asemenea condiţii. Fără niciun fel de supărare, cred că...

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Pentru că urmează o iniţiativă legislativă pe care am promovat-o împreună cu colegul meu, domnul senator Gheorghe David, vreau să vă atrag atenţia asupra faptului că la precedentele două iniţiative legislative numărul de voturi exprimate şi pro, şi contra, şi abţineri nu a depăşit 57-58 de voturi, astfel încât, pe procedură, eu vă solicit să faceţi un apel nominal, pentru că nu sunt de acord să mi se discute o propunere legislativă în condiţiile în care nu suntem prezenţi în sală măcar numărul minim de 69 de parlamentari. Sunt de acord că este un raport de respingere, dar am şansa mea. Vă mulţumesc.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Raţiunea pentru care s-a cerut procedura de urgenţă nu cred că trebuie explicată foarte mult, în contextul în care vedem zilnic, pe toate canalele mass-media, faptul că numărul de restanţieri la creditele acordate de bănci a explodat în România, astfel încât această procedură a insolvenţei particularilor din România vine să le dea o mână de ajutor celor care, mai ales în această perioadă de criză, traversează perioade extrem de dificile şi riscă să-şi piardă bunul cel mai de preţ pe care îl are românul, şi anume locuinţa personală. Ca atare, vă solicit să aveţi bunăvoinţa de a vota dezbaterea propunerii legislative în procedură de urgenţă, astfel încât aceasta să-şi urmeze cursul conform procedurii. Vă mulţumesc.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Această iniţiativă legislativă s-a născut în urma constatării că în lanţurile de retail ale magazinelor din România, deşi avem o lege, Legea nr. 363/2007, care combate practicile comerciale incorecte, se organizează tot felul de promoţii, de "cuponiade", care sunt, pur şi simplu, o reclamă înşelătoare, de pe urma cărora acele reţele de magazine câştigă milioane de euro, iar reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, deşi emit ordine prin care sancţionează aceste practici, constată că, dat fiind nivelul foarte mic al amenzilor pe care îl pot aplica, acestea sunt fără niciun efect, pentru că marile lanţuri de magazine preferă să plătească o amendă de câteva sute sau mii de lei, în loc să înceteze practica comercială respectivă. Ca atare, iniţiativa legislativă vine să majoreze nivelul acestor amenzi. Este adevărat, nu la nivelul la care am fi dorit să o facem, pentru că, de exemplu, în Germania cea mai mică amendă este de 100.000 de euro, iar la a doua abatere constatată de către comisarii Protecţiei Consumatorului magazinul este închis. În România am înţeles că nu se poate încă, pentru că trebuie să-i încurajăm să investească, să creeze locuri de muncă, însă putem să mărim nivelul amenzilor, astfel încât să înţeleagă că totuşi trebuie să ne respecte dacă ne doresc banii. Vă mulţumesc.

: Mulţumesc frumos. Pe de altă parte, dumneavoastră aveţi dreptate, nu putem să facem aici grădiniţă, însă dacă ne uităm în sală şi vedem că suntem 60, 62 sau 63 de colegi senatori, şi mergem mai departe, supunem la vot o lege organică, care nu are nici măcar această şansă de a fi 69 de senatori în sală... Este adevărat că nu nutrim speranţa că o vor vota toţi. Este ca şi cum am alege să mergem pe un pod care, la mijlocul drumului, o să cadă direct în râu. Mă scuzaţi, vă rog.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În primul rând, o să mă refer la ceea ce a spus doamna secretar de stat şi, ca membru al Camerei superioare a Parlamentului României, mi se pare inacceptabil să ni se spună că iniţiativele noastre legislative ar trebui să se transforme în nişte simple amendamente pe care noi ar trebui să le aducem la nişte proiecte de lege care modifică legea la care noi vrem să facem o iniţiativă legislativă, fără să-mi explice atunci ce rol ar mai avea Senatul, adică ar trebui să renunţăm la iniţiativele noastre legislative şi să le transformăm în simple amendamente la legi care sunt pe circuit, undeva pe la Camera Deputaţilor. Acest punct de vedere este inacceptabil. În al doilea rând, şi eu am fost în străinătate, am fost chiar de multe ori, am fost chiar în foarte multe ţări din lumea asta. Sincer, n-am ajuns în magazinele în care, din păcate pentru mine, să ni se sigileze, să i se sigileze soţiei mele geanta sau să fiu controlat la ieşire. Eu se pare că am ajuns numai în magazinele în care chiar nu erau agenţi de pază şi protecţie, ci erau doar camere de supraveghere. Vreau să vă mai spun că nu e vorba de niciun fel de imagine apocaliptică şi să lăsăm magazinele, supermarketurile, hipermarketurile fără pază, pentru că eu am venit să spun un singur lucru, să transform într-o iniţiativă legislativă o realitate pe care aţi văzut-o şi dumneavoastră. Sunt sute de cazuri în această ţară în care agenţii de pază abuzează, îşi bat efectiv joc de consumatorul român. Sunt persoane în vârstă care, pur şi simplu, sunt abordate de un agent de pază la ieşirea din magazin şi li se spune, spre o umilinţă publică totală, să înceapă să-şi deşerte tot ce au în geantă, pentru că i s-a părut lui că a luat un creion de fard sau mai ştiu eu ce de la raionul de cosmetice. Eu am venit să spun că, în cazul în care există indicii că o persoană a sustras bunuri, agentul de pază o poate reţine, cheamă poliţia, sună la 112 şi poliţia poate să facă această percheziţie, nu să fie lăsată la mâna unui agent de pază care, de cele mai multe ori, este în stare de ebrietate. Nu mă refer la câte clase sau la ce trecut glorios are în materie de lupte de stradă, însă vreau să spun că este un abuz pe care cred că foarte mulţi dintre dumneavoastră sau prieteni ori rude ale dumneavoastră l-au simţit pe propria piele. Această iniţiativă legislativă vine să reglementeze şi să înlăture, ca abuz, aceste lucruri. Ca să nu mai menţionez faptul că - apropo de eticheta aceasta că în România avem un număr foarte mare de infractori - să ştiţi că am văzut un răspuns trimis de conducerea unui supermarket din România unui cetăţean care a reclamat o asemenea situaţie şi răspunsul era: "Asta este România. Naţiunea română este o naţiune care are o medie de hoţi peste media europeană." Păi da, domnilor, dar în ţara noastră acelaşi supermarket a realizat în anul 2008 cele mai mari profituri operaţionale la nivel de grup la nivel mondial. Dacă vii aici, dacă ai nevoie de banii românilor, dacă le dai pe bandă rulantă credite de consum şi faci cele mai mari vânzări, trebuie să accepţi realităţile aşa cum sunt, iar eu refuz să primesc pe mine o etichetă sau o ştampilă că eu, ca român, sunt hoţul Europei, că eu, ca român, în ţara mea trebuie să fiu tratat într-un supermarket sau într-un magazin - în care mă duc să las banii pentru care muncesc - ca ultimul infractor, şi am considerat că este necesar să primim acelaşi respect pe care conducerea supermarketului îl acordă clienţilor din ţara de origine, indiferent dacă este vorba de Franţa, Germania, Austria sau alte ţări civilizate din această lume, în care mă îndoiesc totuşi că este la cote mai mici criminalitatea decât în ţara noastră. Vă mulţumesc frumos şi cred că trebuie să susţinem acest proiect de lege.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Tocmai de aceea am cerut să se facă un apel nominal, întrucât această iniţiativă legislativă vine să încerce a acoperi un abuz care, în acest moment, se săvârşeşte în reţeaua marilor supermarketuri şi hipermarketuri din România, acolo unde consumatorii, clienţii, cei care trec pragul acestor magazine, sunt în mod frecvent supuşi abuzurilor din partea personalului firmelor de pază, sunt supuşi la percheziţii, sunt supuşi la controale care se fac asupra efectelor personale, asupra bagajelor pe care le au, fără să existe vreo suspiciune sau, pur şi simplu, doar pentru că unui agent de pază i se pare că o persoană a sustras produse din supermarketul sau magazinul respectiv. Având în vedere dispoziţiile Codului de procedură civilă şi faptul că, pentru a derula operaţiuni de percheziţii ale unor persoane, numai organele de cercetare penală sunt îndreptăţite să poată realiza asemenea proceduri, am iniţiat această propunere legislativă pentru a înlătura acest abuz care este săvârşit de către angajaţii personalului de pază al acestor supermarketuri, hipermaketuri şi magazine de pe cuprinsul ţării. Am văzut amendamentele care au fost aduse în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi suntem de acord cu ele. Vă mulţumesc.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Având în vedere faptul că la punctul următor din ordinea de zi avem o iniţiativă legislativă care, cred eu, este bine să fie supusă dezbaterii unui plen în care să se regăsească cele minimum 69 de voturi necesare pentru adoptarea unei legi organice, vă solicit să se constate că nu avem, la acest moment, un minimum de 69 de senatori în sală şi vă solicit să facem un apel nominal. Vă mulţumesc.