: Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Îmi aduc aminte, când s-a adoptat celebra "Lege Marinescu", în ceea ce priveşte câinii fără stăpân, că în Parlamentul României au fost aduşi căţei, Asociaţia "Cuţu, cuţu". Îmi pare rău că eu nu am putut acum să vă aduc poza fetiţei de 6 ani care la Constanţa, în centrul oraşului, a murit sfâşiată de aceşti câini maidanezi, care, culmea, erau şi sterilizaţi. Iată că această problemă a sterilizării câinilor nu rezolvă problema violenţei. Această lege, care nu are niciun fel de implicaţie din punct de vedere politic, însă constituie un examen pentru noi, întrucât s-a spus întotdeauna că este o chestiune delicată, deşi nu este, trebuie să tranşeze în acest moment această problemă care face din Bucureşti, din România, din oraşele noastre ruşinea Europei. Nicăieri în Europa nu vezi pe străzi câini fără stăpân. Adevărul este că de pe urma acestei industrii care s-a dezvoltat în jurul sterilizării câinilor statul român, autorităţile locale, toacă an de an milioane de euro. S-a ajuns la situaţii aberante în care primării din ţară au investit milioane de euro ca să cumpere cipuri să le implanteze câinilor, s-au cumpărat monitoare pe care se urmăreşte deplasarea prin oraşe a haitelor de câini. Trebuie să fim tranşanţi, să rezolvăm această problemă o dată pentru totdeauna. Eu, în calitate de senator de Ilfov, vă spun că între Ilfov şi Bucureşti este o adevărată întrecere socialistă: noaptea vin şi se deversează maşini de câini din Bucureşti în Ilfov, iar dimineaţa transportul se face în sens invers. Adevărul este că numărul acestor câini este din ce în ce mai mare, adevărul este că cei care se declară iubitori de animale nu se duc la aceste adăposturi să adopte câini, să-i ia acasă, să-i crească, iar aceştia revin pe străzile din Bucureşti, pe străzile oraşelor din România. În acest an, numai în Bucureşti au existat peste 9.000 de persoane muşcate de câini, fără să mai aibă rost să vă spun că la acest moment se investeşte în hrana unui câine din cadrul unui adăpost o sumă echivalentă cu alocaţia unui copil pe 11 luni. Peste tot în statele civilizate, America, Germania, Franţa, aceşti câini fără stăpân sunt luaţi, sunt trataţi aşa cum trebuie, sunt ţinuţi în adăposturi timp de 30 de zile, iar dacă după 30 de zile nu sunt adoptaţi, sunt eutanasiaţi şi nu le plânge absolut nimeni de milă, pentru că acei oameni ştiu să fie pragmatici, şi nu populişti. În esenţă, aceasta este modificarea pe care o instituie iniţiativa legislativă: pur şi simplu să avem curajul să ne adaptăm, să ne pliem şi noi pe ceea ce în Occident este o normalitate, să reuşim să rezolvăm o dată pentru totdeauna problema câinilor fără stăpân din oraşele noastre. Vă mulţumesc.