: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am citit şi m-am bucurat foarte mult să constat că raportul este favorabil, fără amendamente din partea ambelor comisii şi aş dori numai să fac o subliniere. Această lege vine, într-adevăr ca o facilitate privită cu onestitate pentru tinerii din mediul rural. Fiecare dintre noi, în calitatea de senator, cred că a întâlnit nu o dată, în deplasările în teritoriu, întrebările pe care tinerii din mediul rural ni le-adresează vizavi de dorinţa lor de a se consolida, de a rămâne acolo unde s-au născut, de a-şi întemeia familii, de a dezvolta o economie agrară viabilă. Prin urmare, apreciez foarte mult acest proiect de lege şi îi invit pe colegii mei să aibă amabilitatea de a-l vota cu toată deschiderea. Vă mulţumesc.

: Domnule preşedinte, stimate colege şi stimaţi colegi. Vă rog să aprobaţi ca poz.26 de pe ordinea de zi, mai exact proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.59/2004 pentru modificarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, să o reprogramăm, la solicitarea iniţiatorului. Mulţumesc.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Ne apropiem de un eveniment care în fiecare an se produce în jurul jumătăţii lunii septembrie, deschiderea anului de învăţământ - 15 septembrie - un eveniment pe care indiferent de vârsta pe care o avem, de pregătirea pe care o avem îl simţim pentru că este firesc să fim în normalitatea existenţei noastre, gândindu-ne la aceia care păşesc pentru prima dată pragul şcolii sau la aceia care se pregătesc, intrând în ultimul an de studiu să-şi încheie un ciclu al existenţei lor, al pregătirii lor pentru viaţă. Iată de ce am să fac câteva referiri în acest cadru, în acest moment - aş spune eu - în apropierea zilei de 15 septembrie, la învăţământul preuniversitar din România care a cunoscut în ultimii ani schimbări care vizează, cel puţin din punctul meu de vedere, două direcţii la care am să fac referire. Pe de o parte, reabilitarea şcolilor din România, un efort mare pe care Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Guvernul României l-a făcut în ultimii trei ani de a duce cât mai mult spre normalitate viaţa şcolii româneşti. S-au găsit, de multe ori cu greu, resurse şi chiar noi în acest cadru am aprobat împrumuturi pentru ca localurile de şcoală să arate, de la an la an, mai bine decât au arătat până acum. Desigur, este loc de mai bine. Dar nu putem să nu recunoaştem, apelând la conştiinţa noastră de oameni că, în ultimii trei ani, în şcolile din România s-au întâmplat lucruri bune. S-au reparat multe şcoli, s-au finalizat localuri noi de şcoală începute de mulţi ani, s-au realizat multe săli de sport, s-a informatizat învăţământul preuniversitar, s-au comasat unele şcoli acolo unde nu exista fie bază materială corespunzătoare, fie dascăli pe măsura elevilor de acolo, indiferent că erau într-un cătun îndepărtat de ţară, asigurându-le un mijloc de transport decent copiilor de la o şcoală, undeva pe un deal sau pe o vale, până la şcoala de centru unde să aibă şi ei şansa egalităţii de şanse cu ceilalţi copii. De fiecare dată însă ne gândim că în alte părţi ale lumii este mult mai bine decât la noi şi este bine să gândim aşa şi să ne raportăm la ceea ce înseamnă mai mult şi mai bine şi noi să facem mai mult şi mai bine. Dar, repet, cu ochii minţii noastre şi cu conştiinţa noastră de oameni, nu putem să nu realizăm că în ultimii ani s-au făcut mari schimbări şi bune schimbări în învăţământul din România. Cât priveşte cea de a doua direcţie la care am să mă refer şi care va avea, la un moment dat în alocuţiunea mea şi un punct sensibil, este vorba de managementul resurselor umane. Ce înseamnă asta? Într-o accepţie simplă înseamnă încadrarea unităţilor de învăţământ cu cadre didactice care să fie competente să desfăşoare actul didactic. Este o preocupare firească a oamenilor care conduc o şcoală, indiferent că ea este o şcoală mică sau o şcoală mare, că este undeva la ţară sau undeva într-un oraş al ţării noastre. Ei bine, de-a lungul anilor - mă refer la ani de după Revoluţia din 1989 - în învăţământul românesc ne-am confruntat - aş spune eu - cu războiul incompetenţei şi chiar al inoportunităţilor. De ce? Pentru că imediat după revoluţie în România s-au întâmplat situaţii grave în învăţământul preuniversitar, foarte multe persoane, intelectuali, şi-au găsit refugiul locului de muncă în învăţământ. Aş da un exemplu categoria inginerilor agronomi. A fost o perioadă grea - aş spune eu - cam până prin anii ‘94 - '95, şi fac această trimitere pentru că eu însămi eram atunci inspector şcolar general în judeţul Dolj şi ştiu greutăţile cu care mă confruntam ca la catedră să ajungă un om competent pentru ca şi copilul de la ţară sau cel de la oraş să înveţe în condiţii normale. În ultimii ani însă prin introducerea concursurilor de titularizare şi prin deschiderile care au existat, s-a rezolvat foarte mult această situaţie şi îndrăznesc să spun acum în faţa dumneavoastră că în puţine şcoli au mai rămas cadre didactice care nu au pregătirea de specialitate şi care fac încă un cumul de ore, chiar dacă este profesor de limba română şi mai predă în continuare, muzică sau desen, ca să-şi întregească norma didactică sau pentru ca directorul să asigure un dascăl pentru copilul faţă de care trebuie să aibă respectul disciplinei respective. Dar, intervin cu aceeaşi maturitate şi responsabilitate: în şcolile din România deja putem să vorbim despre cadre didactice care merg la şcoală pentru că acolo le este locul. Pentru a-i ajuta un pic mai mult, pentru că salariile lor ar trebui să fie mult mai pe măsura efortului pe care îl fac, la sfârşitul sesiunii trecute a Senatului, în Comisia pentru învăţământ a acestei Camere cu sprijinul colegilor şi cu sprijinul ministerului am reuşit să facem o modificare la Legea nr. 128/ 1997 Legea Statutului personalului didactic, schimbând în totalitate conţinutul articolului 104. Sunt autorul acestui articol şi mă bucur că pot să vă spun acum, aici, că acest articol se referă la decontarea cheltuielilor de călătorie de la domiciliu spre locul de muncă şi de la locul de muncă spre domiciliu a oricărui cadru didactic, suplinitor sau titular; acestuia i se va deconta transportul, fie că merge cu un mijloc de transport în comun şi se legitimează cu acel act, fie să solicite contravaloarea acestui drum şi să-şi asigure transportul în alte condiţii. Este un câştig şi oamenii de la catedră au apreciat acest lucru. Este de dorit însă ca la dialogul care va avea loc în această după amiază între sindicatele din învăţământ, care în mod firesc solicită majorări salariale pentru oamenii din învăţământ, şi Guvern, respectiv Ministerul Educaţiei, să existe un consens prin care şi omul de la catedră să aibă satisfacţia unei majorări salariale decente, dar, în acelaşi timp, să înţelegem că bugetul ţării este un buget la care toţi ne referim şi fiecare avem nevoie să-l simţim de partea noastră. Eu cred că oamenii de la catedră deja şi-au construit doleanţele în limitele normalităţii şi decenţei, că dialogul acesta va rămâne constructiv, astfel încât şi anul acesta - 2004 - pe 15 septembrie să se deschidă şcoala, şi nu altfel. De ce cred acest lucru? Fiindcă îmi cunosc colegii, profesori în învăţământul preuniversitar, ca fiind oameni cu dăruire şi cu bun simţ şi - cred eu - că şi reprezentanţii lor - liderii de sindicat - vor avea un cuvânt înţelept de spus pe măsura aşteptărilor lor. Le dorim succes şi sper şi într-o majorare salarială decentă, dar, în acelaşi timp, am încredere şi în înţelepciunea oamenilor care trebuie să fie alături de copiii ce trebuie să meargă pe 15 septembrie la şcoală cu floarea în mână pentru dascălii lor. Vă mulţumesc. (Aplauze).

: Domnule preşedinte, Stimate colege şi Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al P.S.D. face propunerea pentru completarea Biroului permanent cu funcţia de secretar al Senatului pentru domnul senator Dinu Marin.

: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Deşi ora este înaintată şi vrem probabil să parcurgem ordinea de zi, nu pot, ca om de învăţământ, să nu fac doar o apreciere. Faptul că la încheierea acestei sesiuni reuşim să aducem reglementări majore atât în ceea ce priveşte Legea învăţământului, cât şi Legea nr. 128/1997, aceasta despre care vorbim, a Statutului personalului didactic, aceasta înseamnă că la ora aceasta noi suntem în stare să ne aliniem perfect în ceea ce priveşte integrarea europeană prin educaţie. Personal sunt mulţumită şi îi mulţumesc domnului ministru că la dialogul care a fost la Comisia pentru învăţământ, legat de o reglementare, un amendament pe care şi eu l-am propus spre binele cadrelor didactice care fac naveta în mediul rural, mulţumesc şi pe această cale pentru faptul că s-a reglementat decontul cheltuielilor de călătorie, iar cadrele didactice de specialitate, indiferent că sunt titulare sau suplinitoare, că au acest statut, vor putea beneficia de decontarea cheltuielilor atunci când se deplasează în mediul rural, unde şi acolo dorim să subliniem egalitatea de şanse în învăţământul preuniversitar, şi îi invit pe colegi să votăm acest proiect de lege. Vă mulţumesc.

: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Îmi permit să fac o precizare în legătură cu importanţa acestui proiect de lege şi sunt foarte bucuroasă că avem prilejul să-l supunem dezbaterilor noastre şi cred că votul va fi pozitiv. Să fac un remember vizavi de momentul anului 2003, luna iunie, când, la Bruxelles, cu ocazia Comitetului mixt parlamentar România-Uniunea Europeană, România a prezentat iniţiativa Guvernului pentru acest proiect, care vine ca un suport puternic pentru reforma în administraţia publică. Atunci, la Bruxelles, sunt aici în sală colegi senatori care fac parte din Comisia pentru integrare europeană, noi, delegaţia României am avut un punct favorabil în faţa şedinţei plenului subliniind intenţia Guvernului pentru acest proiect de lege. Apreciez în mod special, şi am citit cu multă atenţie acest proiect de lege, care vine cu o supleţe şi o modernitate aş spune, în realizarea funcţiei de prefect şi a instituţiei prefectului, şi, mai ales, dă o dimensiune puternică funcţionarului public, care va fi prefectul în România. Cred că vom vota cu toţii pozitiv şi apreciez încă o dată acest proiect de lege.

: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Propun ca din cadrul acestei comisii de mediere să facă parte următorii colegi senatori: domnul senator Sorin Oprescu, domnul senator Pop Ioan de Popa şi domnul senator Nicolaescu Ioan. Vă mulţumesc.

(din sală): Am propus să reluăm votul...

: Nu, voiam să propun să supunem la vot reluarea votului, asta era rugămintea, dacă şi colegii sunt de acord, pentru că se poate întâmpla să fim şi neatenţi. Este o propunere pentru colegii noştri.

(din sală): Să propunem reluarea votului!