: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Unirea cu Republica Moldova, între vorbe şi fapte". Distinşi colegi, Am rămas neplăcut surprins de încercarea ministrului de interne de a acuza politizarea mitingului şi marşului unionist de sâmbătă, considerând-o drept sursa incidentelor din faţa Guvernului, incidente amplificate artificial de toţi cei implicaţi. Dacă nu a aflat, domnul ministru trebuie să afle acum că unificarea, indiferent când se va face şi cum, este un proiect eminamente politic, care cere voinţă politică şi o serie de politici publice care să-l facă posibil. Cred că în loc de a ne cantona în dispute sterile, în acuze bizare, este mult mai important să discutăm despre felul în care putem ajuta Republica Moldova să îndeplinească angajamentele luate cu ocazia semnării acordului de asociere la Uniunea Europeană. Am cunoscut şi noi această etapă, ştim care sunt exigenţele Bruxelles-ului care, în fond, sunt şi exigenţele noastre, de vreme ce am participat la formularea şi adoptarea lor, dar şi costurile îndeplinirii lor. Dacă decizia politică de a le îndeplini revine exclusiv Chişinăului, noi putem ajuta Republica Moldova să reducă amintitele costuri, mai ales pe cele sociale, lucru pe care l-am enunţat extrem de clar în şedinţele comune de guvern pe care le-am avut în timpul Guvernului Ponta. Reamintesc deciziile luate de acel guvern din care am făcut parte în legătură cu ajutorul oferit Republicii Moldova: asistenţa medicală de urgenţă, interconectarea sistemelor de transport de gaze, ajutorul oferit sistemului de educaţie din Moldova prin refacerea unor şcoli şi grădiniţe şi oferirea unor microbuze de transport şcolar. În domeniul culturii, partea română a oferit fonduri pentru păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural al Republicii Moldova, mai precis, prin reabilitarea sălii cu orgă din Chişinău, a Muzeului de Artă şi a Teatrului "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Cahul. Este drumul pe care putem şi trebuie să mergem. Am dovedit că suntem cel mai consecvent avocat al integrării europene a Republicii Moldova. Cred că ajutorul oferit Chişinăului trebuie gândit pe o perioadă mai lungă şi trebuie să se refere la mai multe domenii decât acum. Trebuie să-i oferim predictibilitate şi continuitate. Altminteri, unii vor continua să organizeze manifestaţii prounioniste la Bucureşti, fără ca la Chişinău, dar mai ales în viaţa cetăţenilor moldoveni, să se schimbe ceva în bine. Eu cred că forţele politice din România şi-au asumat, şi nu de ieri, de azi, proiectul reunificării. Şi nu doar că şi l-au asumat declarativ, au făcut ceea ce puteau face în condiţiile date pentru a ne atinge obiectivele. Ca să facem ceea ce ne-am propus trebuie să acţionăm cu realism şi cu inteligenţă şi să facem acest proiect acceptabil pentru toţi cei interesaţi din Uniunea Europeană şi din vecinătatea Republicii Moldova. Adică să promovăm o politică externă mai activă şi mai vizibilă în acest sens. Trebuie să fim conştienţi de faptul că unificarea nu este ceva ce ne priveşte pe noi şi pe moldoveni. Parlamentul trebuie să fie unul dintre pilonii acestui proces, atât la nivel diplomatic, uităm prea adesea că există şi o diplomaţie parlamentară, cât şi la nivel legislativ. Am greşi dacă am avansa propuneri populiste şi termene nerealiste. Ne aflăm în faţa unui efort intens şi de durată pe multiple planuri, pentru că a pregăti Moldova pentru reunificare înseamnă să o ajutăm să îndeplinească toate condiţiile cerute de integrarea în Uniunea Europeană şi în NATO. Acesta este sensul întâlnirii liderilor PSD cu promotorii ideii unioniste: o întâlnire politică. Sper că nu l-am contrariat prea tare pe domnul ministru de interne. Domnia Sa, tehnocrat fiind, nu înţelege că democraţia este, până la urmă, o instituţie politică, şi că vrea, nu vrea, ministerul pe care-l conduce este tot o instituţie politică, ce nu are drept instrument de lucru bastonul jandarmului, ci politicile publice. Ca să nu mai vorbim despre faptul că acuzele sale sunt în cea mai bună tradiţie a demagogiei politice, că şi tehnocraţii fac politică fără să ştie. Sau se fac că nu ştiu. Ioan Vulpescu, deputat Colegiul nr. 13 Bucureşti.