: Mulţumesc, doamnă preşedinte. De aproape un an actualul Guvern se străduieşte să ne vândă imaginea echivalenţei între tehnocraţie şi bună guvernare, timp în care, prin tot ceea ce face, îşi arată incompetenţa şi incapacitatea de a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. Acest mod greşit de a guverna este prezent şi în domeniul culturii. Subscripţia publică pentru achiziţionarea sculpturii "Cuminţenia Pământului" a fost un eşec, cu toate strădaniile guvernanţilor de a ne convinge de contrariu. Pentru că tot le place tehnocraţilor să compare administraţia publică cu o companie privată, ţin să le amintesc că în mediul privat, când atingi mai puţin de 20% din ţinta pe care ţi-ai propus-o, îţi strângi lucrurile şi părăseşti biroul. Sunt multe lucruri de reproşat organizatorilor subscripţiei, care au păcătuit prin superficialitate şi lipsă de realism, concentrându-se asupra banilor, şi nu asupra operei şi moştenirii culturale a lui Brâncuşi. Subscripţia publică a demarat printr-un neadevăr, spus de către guvernanţi. Dacă nu se strâng cele şase milioane de euro, atunci banii vor fi restituiţi celor care au donat. Ultima decizie a Guvernului Cioloş, privitoare la finalizarea tranzacţiei privitoare la "Cuminţenia Pământului" face exact contrariul. Foloseşte banii pentru cumpărare, dar alocă bani în plus, tot împotriva propriilor angajamente care limitau la cinci milioane de euro contribuţia statului. Există nenumărate semne de întrebare în jurul acestei achiziţii, iar lipsa de transparenţă întăreşte aceste suspiciuni, la fel cum o fac şi răspunsurile evazive ale celor care au efectuat-o. În primul rând ar trebui să ştim cum s-a ajuns la suma de 11 milioane, cine a evaluat sculptura şi a decis această valoare. O spun pentru că în mandatul Guvernului Ponta, cel care de altfel a exercitat dreptul de preempţiune al statului asupra lucrării, aceasta a fost evaluată la cinci milioane de euro, valoare confirmată şi de Guvernul Cioloş. Este obligatoriu să se prezinte public mandatul dat noii comisii de negociere şi cine au fost membrii ei, cine a autorizat comisia să accepte preţul de 11 milioane de euro. De ce s-a retras din procesul de negocieri operatorul economic, respectiv Casa de licitaţii, permiţând negocierea direct între proprietari şi ministrul culturii? Cum ştiţi, în toamna anului 2014 Ministerul Culturii a fost înştiinţat că opera "Cuminţenia Pământului" a fost scoasă la vânzare. În foarte scurt timp Guvernul Ponta şi-a exercitat dreptul de preempţiune. Printr-un memorandum, Ministerul Culturii a fost mandatat să poarte discuţii cu reprezentanţii proprietarilor. S-a constituit o comisie la nivelul ministerului şi au început negocierile. Din comisie făceau parte atât reprezentanţi ai Ministerului Culturii, cât şi reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, directorul Muzeului Naţional de Artă, directorul Muzeului Naţional de Istorie şi ulterior s-a adăugat un secretar de stat de la Ministerul Finanţelor. După constituirea comisiei s-a autentificat opera şi s-au făcut două expertize de către doi experţi acreditaţi de Ministerul Culturii. Au făcut o evaluare, după care s-a făcut o medie a celor două puncte de vedere şi s-a ajuns la o limită maximă de cinci milioane de euro care, repet, a fost confirmată şi de actualul Guvern, motiv pentru care s-a apelat la subscripţia publică. Din toamna anului 2014 şi până în 2015, la plecarea Guvernului Ponta, au avut loc aproximativ 15 întâlniri între această comisie şi reprezentanţii proprietarilor, care au declinat oferta Guvernului. La începutul anului 2016 întreaga comisie a fost înlocuită şi după doar două întâlniri s-a ajuns la un acord pentru suma de 11 milioane de euro. Nu există informaţii ca o nouă evaluare a lucrării să fi fost făcută. Cele două comisii nu au avut nicio întâlnire. Lipsa de transparenţă şi dispreţul faţă de reguli şi până la urmă de lege caracterizează achiziţia "Cuminţeniei Pământului". Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât urmează ca şi alte opere de artă retrocedate să apară pe piaţă. Colecţia Manu a fost pierdută pentru că statul a refuzat să-şi exercite dreptul de preempţiune. De ce? Care au fost criteriile şi care motivele refuzului? Cum vom gestiona în viitor aceste probleme? Cum vom finanţa aceste achiziţii? Din păcate, am ratat, din superficialitate, o oportunitate de a-l face cunoscut pe Brâncuşi în toată complexitatea operei lui. Ioan Vulpescu, deputat Colegiul nr. 13, Bucureşti.