Informații obiective despre politicieni și alegeri - Harta Politicii Din România
ex: "basescu", "d1 prahova", "magheru bucuresti", etc
Ioan Vulpescu, candidat S Bucuresti alegeri 2016
Ioan Vulpescu
 > Sumar  > Declarații
Declarații
Exemplu: "pensii", "taxe", etc
1.
: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Unirea cu Republica Moldova, între vorbe şi fapte". Distinşi colegi, Am rămas neplăcut surprins de încercarea ministrului de interne de a acuza politizarea mitingului şi marşului unionist de sâmbătă, considerând-o drept sursa incidentelor din faţa Guvernului, incidente amplificate artificial de toţi cei implicaţi. Dacă nu a aflat, domnul ministru trebuie afle acum unificarea, indiferent când se va face şi cum, este un proiect eminamente politic, care cere voinţă politică şi o serie de politici publice care -l facă posibil. Cred în loc de a ne cantona în dispute sterile, în acuze bizare, este mult mai important discutăm despre felul în care putem ajuta Republica Moldova îndeplinească angajamentele luate cu ocazia semnării acordului de asociere la Uniunea Europeană. Am cunoscut şi noi această etapă, ştim care sunt exigenţele Bruxelles-ului care, în fond, sunt şi exigenţele noastre, de vreme ce am participat la formularea şi adoptarea lor, dar şi costurile îndeplinirii lor. Dacă decizia politică de a le îndeplini revine exclusiv Chişinăului, noi putem ajuta Republica Moldova reducă amintitele costuri, mai ales pe cele sociale, lucru pe care l-am enunţat extrem de clar în şedinţele comune de guvern pe care le-am avut în timpul Guvernului Ponta. Reamintesc deciziile luate de acel guvern din care am făcut parte în legătură cu ajutorul oferit Republicii Moldova: asistenţa medicală de urgenţă, interconectarea sistemelor de transport de gaze, ajutorul oferit sistemului de educaţie din Moldova prin refacerea unor şcoli şi grădiniţe şi oferirea unor microbuze de transport şcolar. În domeniul culturii, partea română a oferit fonduri pentru păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural al Republicii Moldova, mai precis, prin reabilitarea sălii cu orgă din Chişinău, a Muzeului de Artă şi a Teatrului "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Cahul. Este drumul pe care putem şi trebuie mergem. Am dovedit suntem cel mai consecvent avocat al integrării europene a Republicii Moldova. Cred ajutorul oferit Chişinăului trebuie gândit pe o perioadă mai lungă şi trebuie se refere la mai multe domenii decât acum. Trebuie -i oferim predictibilitate şi continuitate. Altminteri, unii vor continua organizeze manifestaţii prounioniste la Bucureşti, fără ca la Chişinău, dar mai ales în viaţa cetăţenilor moldoveni, se schimbe ceva în bine. Eu cred forţele politice din România şi-au asumat, şi nu de ieri, de azi, proiectul reunificării. Şi nu doar şi l-au asumat declarativ, au făcut ceea ce puteau face în condiţiile date pentru a ne atinge obiectivele. Ca facem ceea ce ne-am propus trebuie acţionăm cu realism şi cu inteligenţă şi facem acest proiect acceptabil pentru toţi cei interesaţi din Uniunea Europeană şi din vecinătatea Republicii Moldova. Adică promovăm o politică externă mai activă şi mai vizibilă în acest sens. Trebuie fim conştienţi de faptul unificarea nu este ceva ce ne priveşte pe noi şi pe moldoveni. Parlamentul trebuie fie unul dintre pilonii acestui proces, atât la nivel diplomatic, uităm prea adesea există şi o diplomaţie parlamentară, cât şi la nivel legislativ. Am greşi dacă am avansa propuneri populiste şi termene nerealiste. Ne aflăm în faţa unui efort intens şi de durată pe multiple planuri, pentru a pregăti Moldova pentru reunificare înseamnă o ajutăm îndeplinească toate condiţiile cerute de integrarea în Uniunea Europeană şi în NATO. Acesta este sensul întâlnirii liderilor PSD cu promotorii ideii unioniste: o întâlnire politică. Sper nu l-am contrariat prea tare pe domnul ministru de interne. Domnia Sa, tehnocrat fiind, nu înţelege democraţia este, până la urmă, o instituţie politică, şi vrea, nu vrea, ministerul pe care-l conduce este tot o instituţie politică, ce nu are drept instrument de lucru bastonul jandarmului, ci politicile publice. Ca nu mai vorbim despre faptul acuzele sale sunt în cea mai bună tradiţie a demagogiei politice, şi tehnocraţii fac politică fără ştie. Sau se fac nu ştiu. Ioan Vulpescu, deputat Colegiul nr. 13 Bucureşti.
25 Oct 2016  Sursa: stenograme parlament
2.
: Mulţumesc, doamnă preşedinte. De aproape un an actualul Guvern se străduieşte ne vândă imaginea echivalenţei între tehnocraţie şi bună guvernare, timp în care, prin tot ceea ce face, îşi arată incompetenţa şi incapacitatea de a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. Acest mod greşit de a guverna este prezent şi în domeniul culturii. Subscripţia publică pentru achiziţionarea sculpturii "Cuminţenia Pământului" a fost un eşec, cu toate strădaniile guvernanţilor de a ne convinge de contrariu. Pentru tot le place tehnocraţilor compare administraţia publică cu o companie privată, ţin le amintesc în mediul privat, când atingi mai puţin de 20% din ţinta pe care ţi-ai propus-o, îţi strângi lucrurile şi părăseşti biroul. Sunt multe lucruri de reproşat organizatorilor subscripţiei, care au păcătuit prin superficialitate şi lipsă de realism, concentrându-se asupra banilor, şi nu asupra operei şi moştenirii culturale a lui Brâncuşi. Subscripţia publică a demarat printr-un neadevăr, spus de către guvernanţi. Dacă nu se strâng cele şase milioane de euro, atunci banii vor fi restituiţi celor care au donat. Ultima decizie a Guvernului Cioloş, privitoare la finalizarea tranzacţiei privitoare la "Cuminţenia Pământului" face exact contrariul. Foloseşte banii pentru cumpărare, dar alocă bani în plus, tot împotriva propriilor angajamente care limitau la cinci milioane de euro contribuţia statului. Există nenumărate semne de întrebare în jurul acestei achiziţii, iar lipsa de transparenţă întăreşte aceste suspiciuni, la fel cum o fac şi răspunsurile evazive ale celor care au efectuat-o. În primul rând ar trebui ştim cum s-a ajuns la suma de 11 milioane, cine a evaluat sculptura şi a decis această valoare. O spun pentru în mandatul Guvernului Ponta, cel care de altfel a exercitat dreptul de preempţiune al statului asupra lucrării, aceasta a fost evaluată la cinci milioane de euro, valoare confirmată şi de Guvernul Cioloş. Este obligatoriu se prezinte public mandatul dat noii comisii de negociere şi cine au fost membrii ei, cine a autorizat comisia accepte preţul de 11 milioane de euro. De ce s-a retras din procesul de negocieri operatorul economic, respectiv Casa de licitaţii, permiţând negocierea direct între proprietari şi ministrul culturii? Cum ştiţi, în toamna anului 2014 Ministerul Culturii a fost înştiinţat opera "Cuminţenia Pământului" a fost scoasă la vânzare. În foarte scurt timp Guvernul Ponta şi-a exercitat dreptul de preempţiune. Printr-un memorandum, Ministerul Culturii a fost mandatat poarte discuţii cu reprezentanţii proprietarilor. S-a constituit o comisie la nivelul ministerului şi au început negocierile. Din comisie făceau parte atât reprezentanţi ai Ministerului Culturii, cât şi reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, directorul Muzeului Naţional de Artă, directorul Muzeului Naţional de Istorie şi ulterior s-a adăugat un secretar de stat de la Ministerul Finanţelor. După constituirea comisiei s-a autentificat opera şi s-au făcut două expertize de către doi experţi acreditaţi de Ministerul Culturii. Au făcut o evaluare, după care s-a făcut o medie a celor două puncte de vedere şi s-a ajuns la o limită maximă de cinci milioane de euro care, repet, a fost confirmată şi de actualul Guvern, motiv pentru care s-a apelat la subscripţia publică. Din toamna anului 2014 şi până în 2015, la plecarea Guvernului Ponta, au avut loc aproximativ 15 întâlniri între această comisie şi reprezentanţii proprietarilor, care au declinat oferta Guvernului. La începutul anului 2016 întreaga comisie a fost înlocuită şi după doar două întâlniri s-a ajuns la un acord pentru suma de 11 milioane de euro. Nu există informaţii ca o nouă evaluare a lucrării fi fost făcută. Cele două comisii nu au avut nicio întâlnire. Lipsa de transparenţă şi dispreţul faţă de reguli şi până la urmă de lege caracterizează achiziţia "Cuminţeniei Pământului". Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât urmează ca şi alte opere de artă retrocedate apară pe piaţă. Colecţia Manu a fost pierdută pentru statul a refuzat -şi exercite dreptul de preempţiune. De ce? Care au fost criteriile şi care motivele refuzului? Cum vom gestiona în viitor aceste probleme? Cum vom finanţa aceste achiziţii? Din păcate, am ratat, din superficialitate, o oportunitate de a-l face cunoscut pe Brâncuşi în toată complexitatea operei lui. Ioan Vulpescu, deputat Colegiul nr. 13, Bucureşti.
18 Oct 2016  Sursa: stenograme parlament
3.
: Mulţumesc, doamna preşedinte. Distinşi colegi, reţin atenţia cu o problemă care, chiar dacă a făcut deja obiectul unor declaraţii politice în plenul Camerei Deputaţilor, este departe de a fi ajuns la o soluţie. "Îţi dau eu azi şi-mi dai tu când ai" este expresia pe care, când o rosteşti, deja ştii ai făcut o afacere proastă şi care descrie perfect ceea ce Guvernul tehnocrat doreşte facă în cazul "Cuminţeniei Pământului". Decizia Guvernului va genera noi probleme, şi asta dintr-un motiv simplu: este greu de susţinut din punct de vedere legal. Aşteptăm încă răspunsuri în legătură cu felul în care s-a ajuns la preţul de achiziţie şi la componenţa comisiei de negocieri. S-a apelat la o subscripţie publică nu pentru nu ar fi existat cele 11 milioane de euro în bugetul statului, ci pentru Guvernul nu are o bază legală pentru a plăti această sumă, sculptura fiind evaluată la 5 milioane de euro, adică exact suma pe care Executivul s-a angajat o plătească din bani publici, sperând restul de 6 milioane vor fi strânse de la populaţie. Cum s-au strâns din donaţii doar puţin peste 1 milion de euro, guvernanţii recurg la un artificiu. Plătesc în avans diferenţa de bani, practic un împrumut, urmând ca subscripţia continue până la sfârşitul anului 2019, şi astfel fie strânsă întreaga sumă de 6 milioane de euro. Doar asta este interzis Guvernului facă, fiind ilegal. Apoi, cine va mai dona pentru un bun care a fost deja cumpărat, din moment ce populaţia nu a donat înainte. Nu mi se pare o soluţie pasarea răspunderii către viitorul guvern şi nici folosirea acestei tranzacţii drept instrument de campanie electorală. Mai e de pus o întrebare. După campania de PR în legătură cu statuia, în mare parte ruptă de realitate: Care este relaţia noastră cu Brâncuşi şi cu opera lui? Am înţeles mai bine locul lui în dezvoltarea artei în secolul XX? Am înţeles importanţa operei care este obiectul subscripţiei? O receptăm mai bine? Facem mai mult pentru păstrarea moştenirii sale? Am făcut ceva şi pentru Muzeul Brâncuşi, înfiinţat prin lege? Ce facem pentru îndeplinirea condiţiilor necesare înscrierii ansamblului monumental de la Târgu Jiu în Patrimoniul UNESCO? tem nu avem răspunsuri. Iar în zgomotul acesta mediatic, chiar nu contează faptul , practic, am pierdut opere de artă importante din colecţia Manu, clasate, multe dintre ele, în colecţia Tezaur, pentru care acelaşi stat, prin Ministerul Culturii, nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune, deşi sumele necesare achiziţionării lor ar fi fost net mai mici? Comisia naţională a muzeelor şi colecţiilor, într-o luare de poziţie publică, a avertizat în legătură cu faptul , din seara zilei de joi, 29 septembrie a.c., statutul unor lucrări de artă, ce au aparţinut Muzeului Naţional de Artă şi care au fost retrocedate, ca şi "Cuminţenia Pământului", se va schimba definitiv, pentru statul, prin Ministerul Culturii, nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune, deşi a fost notificat în acest sens. Acest lucru s-a şi întâmplat, 15 dintre cele 24 de lucrări de artă fiind acum în colecţii private. Acum, Ministerul Culturii are obligaţia explice motivul pentru care nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune în acest caz, care sunt criteriile după care evaluează importanţa unora sau altora dintre piesele de patrimoniu aflate în situaţii identice cu piesele din colecţia Manu şi ce alte opere de artă au fost retrocedate şi care este statutul lor actual. Această intervenţie nu este şi nu are de ce fie interpretată drept un atac la adresa Ministerului Culturii. Nu despre aşa ceva este vorba. Ea este un îndemn la căutarea unor soluţii fezabile pentru astfel de situaţii. O soluţie ar fi ca niciun buget al Ministerului Culturii nu mai fie aprobat dacă din el lipsesc bani pentru finanţarea unui fond naţional de patrimoniu destinat exercitării preempţiunii statului în cazul bunurilor mobile de patrimoniu cultural. Partidul Social Democrat şi-a inclus această prevedere în oferta sa electorală şi în programul de guvernare. Cred putem face asta. Ar fi un bun început pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de protejare a patrimoniului cultural naţional. România a trecut prin momente dificile, are nevoie de solidaritate şi de acţiune responsabilă pentru a-şi apăra şi pune în valoare patrimoniul cultural. Investim, astfel, în viitorul nostru. Pare am intrat într-o fundătură, iar eşecul subscripţiei pentru achiziţionarea sculpturii "Cuminţenia Pământului" este cel mai îngrijorător semnal referitor la starea încrederii cetăţenilor în stat şi la tăria solidarităţii sociale. Chiar avem la ce ne gândi: tehnocraţi sau nu. Ioan Vulpescu, deputat Colegiul nr. 13, Bucureşti.
11 Oct 2016  Sursa: stenograme parlament
4.
: Declaraţia mea se intitulează "O absenţă vinovată a Ministerului Culturii". Astăzi se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui George Coşbuc, unul dintre cei mai importanţi scriitori clasici ai noştri. Cu această ocazie, au fost organizate în judeţul Bistriţa-Năsăud şi la Academia Română o serie importantă de manifestări omagiale, menite marcheze importanţa pe care opera lui George Coşbuc - poet, traducător, publicist - o are în literatura română şi în istoria culturală modernă a naţiunii noastre. Dacă Simpozionul ştiinţific de la Academia Română era de aşteptat se desfăşoare la înalt nivel, dat fiind faptul poetul George Coşbuc a fost membru al Academiei, iar forul cultural suprem nu a ignorat niciun moment aniversar al valorilor naţionale, surpriza au constituit-o complexele şi variatele manifestări organizate în judeţul Bistriţa-Năsăud - colocvii, recitaluri de poezie, vizite în locurile nemijlocit legate de biografia poetului, vernisaje de expoziţii şi lansări de carte - au marcat timp de o săptămână aniversarea unuia dintre scriitorii noştri clasici şi preţuirea pe care o acordăm operei sale. În tot acest frumos evantai de manifestări a răsunat, din păcate, şi o notă falsă. Este vorba despre absenţa desăvârşită a Ministerului Culturii. Niciuna dintre manifestări nu a beneficiat de participarea, ca organizator, a Ministerului Culturii. Totul a fost organizat de autorităţile locale, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, consiliile locale, primăriile, în colaborare cu Biblioteca Judeţeană George Coşbuc, cu Academia Română şi Uniunea Scriitorilor din România. Cazul mi se pare flagrant şi nu există nicio scuză pentru această absenţă, nici măcar scuza lipsei de strategie în domeniul cultural. Sunt lucruri peste care nu se poate trece şi această absenţă este unul dintre ele. Aniversarea a 150 de ani de la naşterea lui George Coşbuc are o deosebită semnificaţie, nu numai prin prisma valorii sale culturale naţionale, ci şi prin legătura lui nemijlocită cu pregătirea Marii Uniri care s-a realizat prin creatori ca George Coşbuc, născut în Transilvania, refugiat în România din cauza prigoanei antiromâneşti, şi devenit un mare scriitor al întregii naţiuni, întâi şi întâi ca unitate culturală. De la această mare aniversare a unităţii culturale, iată, Ministerul Culturii a lipsit. A lăsat totul pe seama autorităţilor locale, deşi aniversarea lui Coşbuc era incontestabil un eveniment cultural de importanţă naţională. Îmi permit sper nu acelaşi lucru se va întâmpla peste doi ani, în anul centenarului Marii Uniri, când se împlinesc şi 100 de ani de la moartea lui George Coşbuc. Cu riscul unei repetiţii, afirm încă o dată: cultura actuală şi viitorul ei nu se pot imagina fără temelia pusă în trecut de creatori precum George Coşbuc. E simplu pui etichete şi încerci -i scoţi din cultura română, sub tot soiul de pretexte. Toţi trebuie existe în interiorul ei, iar Ministerului Culturii îi revine obligaţia facă posibilă această coexistenţă. A făcut aşa ceva? tem nu. Nu vrea ca acum Ministerul se ascundă în spatele descentralizării, al autonomiei decizionale. Sunt evenimente în care implicarea Ministerului este obligatorie, face parte din menirea sa. Sper nu ni se va spune această absenţă este o dovadă de reformă în cultură. Gestionarea politicilor culturale naţionale înseamnă cu totul altceva şi mult mai mult decât acest reformism demagogic şi declarativ. În locul reformelor eşuate şi al guvernării prin crize e cazul punem responsabilitatea faţă de valori şi competenţe şi respectul pentru identitatea culturală naţională şi europeană. Ioan Vulpescu, deputat, Colegiul nr. 13, Bucureşti.
20 Sep 2016  Sursa: stenograme parlament
5.
: Mulţumesc, domnule preşedinte. Distinşi colegi, Actualul Guvern, printr-o campanie mediatică agresivă, vrea ne facă credem domeniul culturii a căpătat un loc central în actul de guvernare. Fals! Când privim acţiunile Guvernului, vedem în spatele campaniei de imagine se ascunde dorinţa de a distrage atenţia opiniei publice de la dezastrul păstorit în cultură de miniştrii tehnocraţi. refer aici la campania de promovare a subscripţiei publice pentru achiziţionarea sculpturii lui Constantin Brâncuşi, "Cuminţenia Pământului". În timp ce guvernanţii îi îndeamnă pe români doneze bani pentru această sculptură, pentru a strânge suma de 6 milioane de euro sau aproximativ 26,7 milioane de lei, la rectificarea bugetară din luna august, Ministerului Culturii i-au fost tăiate 179,5 milioane de lei, de şapte ori suma cerută populaţiei. Constat cu surprindere, legat de această rectificare bugetară, lipsa de reacţie a unor colegi care anul trecut, când cultura nu a pierdut nici măcar un leu, au fost extrem de vehemenţi şi mi-au solicitat demisia din poziţia de ministru, doar pentru pe proiectul iniţial al Ministerului Finanţelor, bugetul Ministerului Culturii era diminuat cu 2.000.000 de lei, o sumă oricum infimă faţă de cele 179,5 milioane de lei, tăiate acum. De fapt nu doar anul trecut cultura nu a avut o rectificare bugetară negativă, dar a fost suplimentat bugetul Festivalului Internaţional "George Enescu" şi am putut aloca bani pentru investiţii şi proiecte importante la Opera Naţională din Bucureşti, la Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale" din Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie al României, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Satului "Dimitrie Gusti", Muzeul Ţăranului Român, Teatrul Naţional "Lucian Blaga" din Cluj şi Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara şi de asemenea am obţinut înfiinţarea şi bugetarea a 100 de posturi la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la alte instituţii reprezentative de cultură, posturi care au fost blocate de administraţia tehnocrată de la Ministerul Culturii. După care onorabilii colegi, anul trecut extrem de critici, se plâng ipocrit de soarta crudă a culturii. În contextul mai larg al aniversării celor 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, adăuga lipsa de acţiune a actualei conduceri a Ministerului Culturii în ceea ce priveşte dosarul pentru includerea în patrimoniul UNESCO a ansamblului "Calea Eroilor" de la Târgu Jiu, dosar pe care anul trecut l-am retras pentru a-l actualiza cu observaţiile făcute de experţi internaţionali şi pentru a evita astfel respingerea sa pentru totdeauna. Astăzi nu mai ştim ce s-a întâmplat între timp. Nu se mai ştie nimic public despre acest dosar. Ştim doar la ultima reuniune a Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, care a avut loc la Istanbul, nu s-a întâmplat nimic în acest sens. Un alt punct restant este înfiinţarea Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi", aprobată de către Parlament, în vara anului trecut, prin Legea nr. 199/2015. Au fost discuţii în luna februarie a acestui an, despre iniţierea unor demersuri în acest sens, însă de atunci lucrurile stagnează. Coroborând toate acestea, putem concluziona sub pretextul sprijinului acordat culturii naţionale, care este admirabil, sublim, am putea zice, dar lipseşte cu desăvârşire, actualul Executiv a transformat o intenţie bună, de altfel, într-un joc de imagine. Şi nu orice fel de joc, ci unul finanţat pe spinarea cetăţenilor acestei ţări şi de pe urma căruia în niciun caz nu profită cultura română. Suntem încă departe de a face din cultură o valoare a bunei guvernări şi un obiectiv central al actului de guvernare. Deputat Ioan Vulpescu, Colegiul nr. 13, Bucureşti.
06 Sep 2016  Sursa: stenograme parlament
6.
: În primăvara anului trecut, printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul Ponta readucea două procente din încasările Loteriei Naţionale către administraţia Fondului Cultural Naţional, o instituţie aflată în criză la vremea aceea şi în pericol nu mai existe. bucur acum, prin votul nostru, readucem către cultură nişte sume importante, pe care, printr-o ordonanţă, aşa cum spunea şi domnul preşedinte al Comisiei pentru cultură, nr. 77/2009, emisă de Guvernul Boc, aceşti bani nu mai veneau. Este un semn într-adevăr bun, e important şi un mesaj pe este care Parlamentul îl . Chiar mâine începe la Cannes un festival extrem de important. România are trei filme. Sunt două filme înscrise pentru Palme d'Or şi cred susţinerea industriei cinematografice, ca şi protejarea monumentelor istorice reprezintă un semn extrem de important. Mulţumesc. (Aplauze.)
10 May 2016  Sursa: stenograme parlament
7.
: Eu votez înainte.
11 Apr 2016  Sursa: stenograme parlament
8.
(ministrul culturii): Mulţumesc, domnule preşedinte. dori salut acest moment. Am spus-o de nenumărate ori, , din perspectiva Guvernului nostru, susţinerea revistelor culturale este o prioritate strategică. Revistele de cultură, revistele de tradiţie au avut o contribuţie intelectuală şi politică remarcabilă în dezvoltarea României moderne şi bucur este această solidaritate. Mulţumesc foarte mult.
20 May 2015  Sursa: stenograme parlament
9.
: "Susţinerea revistelor de cultură, o prioritate legislativă şi strategică" Am susţinut constant, prin declaraţii politice şi luări de poziţie publice, la televiziune şi în presă, necesitatea susţinerii de la buget a publicaţiilor culturale. Această necesitate nu decurge dintr-o demagogie a "susţinerii culturii naţionale", ci din evidenţa importanţei istorice şi actuale deopotrivă, a publicaţiilor culturale, mai ales într-un context media în care, în România, sunt pe cale de dispariţie publicaţiile de calitate, în care se pot discuta şi dezbate problemele cu adevărat importante legate de poziţionarea ţării noastre în Europa şi în lume, de disfuncţionalităţile sociale şi economice şi chiar de reforma sistemului politic. Revistele culturale sunt esenţiale pentru menţinerea dialogului dintre intelectualitatea României, public şi decidenţii politici. Am participat, de asemenea, la dezbaterea Legii pentru susţinerea revistelor de cultură în comisie, alături de iniţiatori şi de ceilalţi colegi. Am intervenit pentru corectarea unor nedreptăţi care puteau genera discriminare. Iniţial, legea se referea doar la publicaţiile editate de Asociaţia Naţională a Uniunilor de Creaţie, acum ea se referă la toate publicaţiile culturale reprezentative. Legea susţinerii revistelor culturale a trecut în unanimitate de Camera Deputaţilor şi aşteaptă promulgarea. Salut adoptarea legii şi felicit Camera în întregul ei pentru votul unanim, care este expresia recunoştinţei noastre pentru aceste publicaţii care au construit România modernă. Fac totodată un apel la cei care vor redacta regulamentul de aplicare şi vor gestiona aplicarea ei concretă, nu se abată de la spiritul ei, care este unul generos şi nediscriminatoriu. Desigur, actuala lege este doar începutul unui sistem de protecţie a patrimoniului cultural şi material al României. Ea se cere completată cu alte măsuri legislative, care vizeze cartea şi gestiunea memoriei. În măsura în care creşterea economică o va permite, cuantumul ajutorului stabilit de lege pentru reviste va putea creşte şi el, asigurând acestor instituţii un viitor stabil.
09 Dec 2014  Sursa: stenograme parlament
10.
: "Un proiect cultural pentru Republica Moldova" În aceste zile, în care am sărbătorit 96 de ani de la Marea Unire, s-au făcut auzite mai multe voci, din toate zonele spectrului politic, solicitând o strategie naţională în vederea marcării, în 2018, a 100 de ani de la actul de la 1 decembrie. Întâmplarea face ca tot în aceste zile, cetăţenii Republicii Moldova au dat prin votul lor în favoarea forţelor pro-europene de la Chişinău un puternic semnal îşi doresc continue drumul integrării europene. Coincidenţa celor două momente face lansez aici o propunere, şi anume, cea a unui proiect care, cred eu, ar putea ajute ca, într-un cadru european, marcăm cei 100 de ani de la Marea Unire într-un mod care nici nu ar necesita sacrificii materiale din partea României, nici nu ar interveni în viaţa politică din statul vecin. Este vorba de un proiect cultural pentru Basarabia. Concret, viaţa culturală românească din Republica Moldova suferă de ani buni din cauza lipsurilor materiale. Revistele culturale româneşti apar cu mare dificultate, manifestările culturale se zbat într-o indigenţă greu de descris. Aceasta dăunează atât culturii române, din care spaţul Republicii Moldova face parte, cât şi valorilor europene, în general. Există şi la ora actuală programe şi instituţii care, teoretic, ar putea ajuta cultura română din Basarabia. Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni şi Institutul Cultural Român au făcut şi în trecut destule lucruri bune în această direcţie. Dar DRRP nu este menit sprijine în primul rând cultura, iar ICR nu este gândit reprezinte cultura română în Republica Moldova, ci reprezinte întreaga cultură română în Occident. Propun, deci, Ministerului Culturii constituie o comisie compusă din reprezentanţii tuturor domeniilor culturale, care examineze, împreună cu colegii de la Chişinău, cu uniunile de creaţie de acolo, situaţia instituţiilor culturale româneşti din Republica Moldova şi facă recomandări privind finanţarea acestora pe programe şi proiecte concrete. Raportul acestei comisii fie prezentat în faţa Comisiei de cultură, arte şi mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor, pentru ca, în vederea celor 100 de ani de la Marea Unire, se poată efectua proiecţii bugetare multianuale, care permită finanţarea culturii române din Basarabia. Scepticilor le reamintesc Republica Moldova este un stat foarte mic, iar susţinerea culturii române de pe teritoriul ei nu ar presupune eforturi bugetare ieşite din comun, mai ales în raport cu importanţa aniversării celor 100 de ani. nu uităm, de asemenea, România are posibilitatea de a accesa, în acest scop, fonduri europene, cu atât mai mult cu cât ele vor servi la accelerarea procesului de integrare a Republicii Moldova.
03 Dec 2014  Sursa: stenograme parlament
Prev / Next