: Doamnelor şi domnilor parlamentari, Mă numesc Sebastian Ghiţă, am 37 de ani şi doi copii. Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-mi susţine nevinovăţia şi pentru a vă ruga să priviţi cu atenţie situaţia mea, pentru a analiza cu obiectivitate şi pentru a vă ruga să respingeţi cererile de reţinere şi arestare ale procurorilor. După cum bine ştiţi, Comisia juridică a respins deja cererea de arestare, colegii de acolo declarându-se contrariaţi după prezentarea dovezilor mele. Vă rog să arătaţi că Parlamentul României respinge metoda arestărilor ca mijloc de presiune asupra funcţionării democratice a statului. Ideea că un parlamentar este deasupra legii este falsă. Votul de astăzi, ca şi în alte cazuri, nu va însemna blocarea justiţiei, ci respingerea fermă a unei practici abuzive: arestarea înaintea judecării. Parlamentul României este supus unei presiuni uriaşe, folosindu-se toate mijlocele politice, mediatice şi juridice. Care este scopul presiunii? Este cel pe care mulţi dintre dumneavoastră îl şoptiţi pe culoare, îl şoptiţi în familii, îl şoptiţi cu prietenii dumneavoastră: instaurarea fricii prin hărţuire şi folosirea arestării ca instrument modern de tortură, pentru a obţine noi denunţuri. Toată societatea românească pare astăzi paralizată de frică. Iată ce scria ieri propagandistul Dan Tapalagă, apostolul arestărilor din România: "Arestarea lui Ghiţă poate deschide calea către noi denunţuri". Asta vrem să facem în România, să tot deschidem căi către noi denunţuri? Vreau să vă spun adevărul: trăim astăzi într-o Românie în care preşedintele Klaus Iohannis este în pragul demisiei, din cauza unui posibil dosar pe care, cumva, soţia sa îl poate avea. Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu e ameninţat pe surse cu dosare şi percheziţii la foştii colaboratori. Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, are două dosare în lucru. Foşti prim-miniştri ai României au fost arestaţi, au dosare sau au dosare în lucru. Procurorul general a fost demis cu un dosar, şefi de servicii de informaţii au dosare, şefii tuturor partidelor politice din România sunt în instanţă sau au dosare, inclusiv domnul Vasile Blaga şi doamna Alina Gorghiu. Şefii tuturor instituţiilor media din România au dosare: Antena 3, Evenimentul Zilei, B1, Realitatea TV, România TV, Mediafax. Mii de medici, de profesori, de oameni de afaceri şi funcţionari au dosare. Mii de firme româneşti au fost distruse cu dosare. Care este rezultatul? România a pierdut 5 miliarde de euro din bani europeni. Vi se pare un tablou înspăimântător? Şi mie. Mi-aş fi dorit ca despre acest lucru să nu fiu nevoit să vorbesc eu, un simplu parlamentar, ci să vorbească oameni care au luat milioane de voturi. Klaus Iohannis, preşedintele României, a înţeles ce se întâmplă, dar tace. Fostul preşedinte Traian Băsescu ştie şi dânsul, dar tace. Fostul preşedinte, fostul prim-ministru Victor Ponta, din autoexil, a cedat şi tace. Preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, ne spune doar sferturi de adevăr, iar preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, aşteaptă şi tace şi dânsul. Tuturor acestor oameni le este frică? Avem datoria, ca parlamentari şi români, să spunem adevărul. Se încearcă o aşa-zisă "educare" a societăţii româneşti - şi spun educare în ghilimele - prin folosirea abuzivă a arestării preventive, care a devenit o sursă de teroare modernă. Arestarea preventivă a unui om pentru fapte petrecute în urmă cu mulţi ani are ca scop distrugerea statutului său social, ruperea de familie şi de prieteni, prezentarea lui ca vinovat, înaintea judecăţii. Scopul real este distrugerea demnităţii şi transformarea cetăţeanului în denunţător. Acesta este modul în care se generează noi dosare şi care alimentează maşinăria fricii. Stimaţi cetăţeni români, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Iată situaţia mea şi argumentele pentru care vă rog să respingeţi reţinerea şi arestarea mea. Mi-au fost aduse două acuzaţii de dare de mită către două persoane: către şeful Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi către şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie. În ambele cazuri nu sunt acuzat de faptul că i-am mituit cu bani, cu imobile sau într-un alt fel decât prin menţinerea în funcţie. Da, aţi auzit bine! Nu există interceptări, nu există documente, nu există declaraţii publice ale mele de susţinere a acestor persoane. Pe ce se bazează procurorii când fac acuzaţiile? Pe denunţuri şi pe denunţători care n-au fost vreodată la vreo discuţie, nu au absolut nicio dovadă pentru ceea ce spun, în schimb emit nişte păreri. Cum mă pot apăra în faţa unor simple păreri? Doar cu descrierea unor fapte şi evenimente concrete. Şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie fusese numit în funcţie cu mult timp înainte ca eu să ajung parlamentar. Denunţătorul spune că în timp ce şeful poliţiei era numit în funcţie, eu am condus fără permis şi de acolo trage concluzia că eu l-am mituit pe acest şef al Inspectoratului de Poliţie, prin menţinerea în funcţie. Repet, nicio dovadă! Merge mai departe şi mă denunţă, la cinci ani după o presupusă faptă, că l-am mituit cu menţinerea în funcţie pe acest inspector-şef. Dacă nu ar fi fost vorba despre situaţia mea, aş fi fost contrariat. Poliţistul a fost numit subsecretar de stat de prim-ministrul Cioloş. Oare pentru o faptă presupusă, întâmplată acum cinci ani, eu l-am convins pe domnul prim-ministru Cioloş să-l numească subsecretar de stat? Oare logica aceasta funcţionează? În cazul procurorului-şef al Parchetului situaţia este mai absurdă, iar explicaţiile mele la fel de simple. De fiecare dată acest procuror-şef a fost numit în funcţie de Laura Codruţa Kövesi şi CSM. Este cineva în această sală care crede că eu o pot influenţa pe doamna Codruţa Kövesi să numească un procuror? Crede cineva că eu pot influenţa plenul CSM? Pentru că acesta este modul în care mi-au fost fabricate acuzaţiile. Am dat mită, prin menţinerea în funcţie a unor oameni care aveau deja funcţie, care aveau un termen al mandatului, contra cărora n-a apărut niciodată vreo idee cum că şi-ar pierde funcţia. Un dosar bazat doar pe denunţuri nu ar trebui să existe şi, cu toate acestea, în două săptămâni a mai apărut un denunţător, un fost constructor de la firma "Tehnologica Radion", care susţine că în urmă cu cinci ani de zile, la Realitatea TV apăreau nişte reportaje denigratoare şi că la o întâlnire cu dânsul, intermediată de un cetăţean pe care l-a menţionat a fi mort, deci nu poate confirma nimic, eu i-am pretins bani şi am oprit difuzarea acelor reportaje. Faptul că nu sunt arestat şi că sunt astăzi în faţa dumneavoastră m-a ajutat să pot să aduc dovezi şi am prezentat ieri în Comisia juridică o listă cu toate ştirile apărute şase luni înainte de denunţ şi şase luni după, la Realitatea TV. Era o chestiune pe care procurorul o putea face foarte simplu, dar n-a făcut-o. A preferat să mă acuze şi să vă ceară să aprobaţi arestarea şi reţinerea. Realitatea este că nu exista niciun reportaj denigrator, nu exista niciun reportaj deloc, deci nu exista nici vreun motiv de şantaj, stimaţi colegi. Acest denunţ a fost livrat ca un denunţ mincinos. Ultima acuzaţie despre care vreau să vă vorbesc se referă la utilizarea informaţiilor confidenţiale din dosarele procurorilor. Şi am să vă spun ce s-a întâmplat. Oricare dintre noi ştie că cel care deţine informaţii, cel care are obligaţia să le protejeze într-un dosar este procurorul. Ni se spune tuturor că nimeni altcineva, de la Parchet, şeful sau adjunctul lui, de la DNA, de la SRI, nu are dreptul să întrebe sau să obţină acte dintr-un dosar, nu are voie să ingereze cu dosarul procurorului. Aşa ni se spune. Cu toate acestea, de zece ani asistăm la spectacolul informaţiilor confidenţiale pe surse. Ştim toţi că aceste informaţii nu pleacă de la inculpaţi, de la martori sau de la avocaţi, ci de la procurorul de caz, doar acesta are informaţiile. În mod direct sau indirect informaţiile confidenţiale fac obiectul discuţiilor de cafenea şi al articolelor de presă. În ultimele zile am trăit pe pielea mea o astfel de situaţie. Joi, dosarul meu a ajuns sigilat la biroul de documente secrete al Camerei Deputaţilor. Niciun coleg din Comisia juridică nu a consultat acel dosar până sâmbătă, doar eu! Există un tabel, un ofiţer ORNISS care stă lângă tine şi nu ai voie nici să copiezi dosarul, nici să-i faci poze cu telefonul, practic acel dosar rămâne închis în biroul de documente secrete. Ei, bine, sâmbătă seara, celebra apropiată a dosarelor penale Sorina Matei a reuşit să publice acel document care se află în biroul de documente secrete al Camerei Deputaţilor, la dânsa pe blog. Aceste date nu s-au scurs de la Parlament, cum dânsa a încercat să ne acuze, aceste date s-au scurs de la procurorul care instrumenta dosarul. Acel dosar se afla doar în două locuri: în fişetul metalic de la Parlament şi în calculatorul procurorului. Cu toate acestea, într-o încercare ciudată, au dorit să ne acuze pe noi, toţi, că dacă citim un dosar în Comisia juridică sau în altă parte, dăm imediat informaţiile pe surse ziariştilor. Aşa s-a întâmplat şi acum trei ani, stimaţi colegi. Cel care a dat informaţii secrete pe surse este procurorul. Vă fac o dezvăluire: aceiaşi oameni de acum trei ani sunt oamenii care au realizat dosarul de astăzi împotriva mea şi pentru dânşii scurgerea de informaţii pe surse reprezintă un mod de operare. Mai adaug un element: există persoane care pot depune mărturie despre felul în care au primit informaţii din dosarul de acum trei ani - jurnalişti sau persoane din anturajul procurorilor. Vedeta acestui dosar, însă, este denunţătorul Alexe, un interlop arestat de şase ori, acuzat de trafic de droguri, proxenetism, port ilegal de armă, contrabandă şi şantaj, care după ce a fost anchetat şi arestat acum trei ani a avut o revelaţie: a mers la DNA şi şi-a denunţat procurorul care l-a arestat. În timp ce procurorul care l-a anchetat şi alţi politicieni sunt arestaţi sau plasaţi sub control judiciar, acest om cu moralitate îndoielnică şi cu un cazier judiciar bogat călătoreşte în străinătate şi pune poze pe Facebook, cu ajutorul şi cu acordul celor de la DNA Ploieşti. Nu pot înţelege cum un procuror cu o carieră impresionantă şi cu dosare grele e trimis la închisoare de un infractor devenit denunţător. Nu există nicio dovadă că cineva a influenţat mersul dosarelor, direct sau prin divulgare de informaţii, există doar denunţuri. Dosarele care se presupune că au fost influenţate au mers în instanţă, respectivii cetăţeni au fost prinşi, arestaţi, trimişi în judecată, li s-a pus sechestru pe conturi şi pe conturile firmelor şi nimeni, în niciun fel, nu a împiedicat desfăşurarea acelui dosar de acum trei ani. Vă mai supun atenţiei o altă afirmaţie falsă: sunt acuzat că aş fi promis procurorului funcţii, în viitor, pentru a afla informaţii dintr-un dosar sau din acel dosar, facilitând o întâlnire cu prim-ministrul Victor Ponta. E o afirmaţie falsă! Întâlnirea procurorului cu Ponta, la care eu nu am participat, a avut loc la un an după ce dosarul a fost trimis în instanţă. Ce informaţii confidenţiale mi-aş mai fi dorit eu sau Victor Ponta să obţinem, dintr-un dosar care era deja în instanţă? Întâlnirea cu Victor Ponta - şi iar vă spun, faptul că n-am fost arestat mi-a dat voie să fac rost de o dovadă - întâlnirea cu Victor Ponta avea ca scop înmânarea unei invitaţii la un concert al copiilor de la Liceul de Artă din Ploieşti, unde fiica procurorului era prim-solistă. Doamnelor şi domnilor, M-am întrebat şi eu de ce, imediat după alegerile prezidenţiale, am devenit ţinta DNA Ploieşti, de ce mi se cere arestarea. Răspunsul s-ar putea să nu fie pe placul multor persoane. Aceste lucruri se întâmplă pentru a mă forţa să devin denunţător. Pe cine credeţi că mi se sugerează de un an de zile să denunţ? Pe fostul prim-ministru Victor Ponta. De ce vor capul lui Ponta? Pentru că a refuzat să facă anumite compromisuri, pentru că şi-a făcut datoria cu demnitate, pentru că astăzi are o cotă de popularitate mai mare decât puternicii zilei? Declar public astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, nu am nimic de denunţat despre activitatea lui Victor Ponta. Vă mai spun un singur lucru şi închei: aminteam despre dosarul soţiei preşedintelui Iohannis, am văzut-o cu toţii pe soţia lui Liviu Dragnea inculpată pentru o faptă minoră petrecută acum 10 ani. Acuzaţia gravă era că nu şi-a sancţionat două colege de birou care au întârziat la program. Am aflat o altă informaţie secretă, dintr-un dosar al procurorilor de la DNA Ploieşti, atât de secretă încât este deja cunoscută şi v-o pot dezvălui. Se chinuie de trei luni de zile să-i facă un dosar şi soţiei lui Victor Ponta, în speranţa că vor fabrica încă un alt dosar acestei familii. Vreţi să vă spun de unde am informaţia aceasta secretă? N-am mituit pe nimeni, decât un site, pe site-ul comisarul.ro. Ancheta secretă, aceiaşi procurori şi informaţia o găsim pe un site, la un jurnalist. Evident nu eu am dat acolo informaţia. Nu vi se pare că asistăm la o piesă de teatru absurd, în care adevărul nu mai contează, iar denunţătorii devin parteneri de încredere ai statului de drept? Discutăm cu toţii pe holul Parlamentului, în grupurile parlamentare, în plen, în familie, cu prietenii, despre ce se întâmplă în România şi cu România. Lumea dă vina pe noi, pe parlamentari, pentru spectacolul acesta al cătuşelor. Un singur om, oricare dintre noi, un singur grup parlamentar, un singur partid nu va putea să legiuiască în această ţară bine, doar dacă PSD, PNL, ALDE, UDMR, UNPR şi PMP o dată găsesc să asculte vocile oamenilor, vor reuşi să facă ceva privind această încătuşare perpetuă. Dacă nu, toţi vom deveni victime sigure ale acestui măcel. Vă mulţumesc pentru răbdare şi vreau să vă rog, încă o dată, să ştiţi că nu veţi bloca justiţia astăzi dacă veţi respinge această practică abuzivă a arestului preventiv. Vă spun un singur lucru: sunt peste 4 milioane de cetăţeni români implicaţi într-o formă sau alta în dosare penale. Noi nu putem să construim o ţară ca o închisoare! Vă mulţumesc. (Aplauze.)