: "Două recorduri care se anulează reciproc" Informaţiile diseminate public de Institutul Naţional de Statistică, la începutul acestui an, au confirmat previziunile analiştilor economici: produsul intern brut a crescut anul trecut cu aproape 7%, dar a rămas ancorat pe un piedestal de carton, câtă vreme s-a hrănit copios din consumul populaţiei, care s-a confruntat şi cu cele mai mari creşteri de preţuri din ultimii patru ani. Fidelă evoluţiei preţurilor de consum, rata anuală a inflaţiei a depăşit 4,3% în prima lună a acestui an, confirmând astfel ascensiunea constantă din ultimul trimestru şi determinând executivul BNR să revizuiască în creştere prognoza pentru acest an. Am asistat, aşadar, la omologarea simultană de către INS a două recorduri care, practic, se anulează reciproc - cea mai mare creştere economică de după 2008, dar şi cele mai mari escaladări ale preţurilor de consum din 2013 încoace. Paradoxal, majorarea succesivă a valorii punctului de pensie şi a veniturilor salariale înregistrate în sectorul bugetar nu au contribuit semnificativ la creşterea puterii de cumpărare a populaţiei. Mai mult, politica mâinii largi la mâini întinse, practicată de Guvern în ultimii ani, a pus umărul la creşterea consumului şi, implicit, a creşterii economice, dar a dat peste cap balanţa de plăţi externe, prin crearea, numai anul trecut, a unui deficit de 6,5 miliarde euro, aproape dublu faţă de cel înregistrat în anul precedent. Pe de altă parte, în ciuda boom-ului economic (a)clamat, încasările bugetare s-au cam lăsat aşteptate anul trecut, ponderea lor în PIB fiind sub cea din 2016, când au coborât pentru prima dată în ultimul deceniu sub 30%. De altfel, Fondul Monetar Internaţional estima în ultimul său raport că nici în 2018 nu se va depăşi acest prag psihologic, ceea ce era de aşteptat în lipsa măsurilor compensatorii care trebuiau implementate pentru a reduce impactul politicilor populiste de relaxare a fiscalităţii, dacă ar fi să reamintim doar desfiinţarea celor 102 taxe şi impozite fără să se pună nimic în loc. Nu este departe vremea când PSD se va vedea nevoit să ridice din nou haiducia fiscală la rang de principiu de guvernare. Presiunile sociale ale inechităţilor create prin aplicarea legii salarizării unitare vor împovăra fiscal sectorul privat pentru susţinerea beneficiarilor acestui act normativ. Or, de aici până la stagnare, sau chiar criză economică, nu mai este decât un singur pas.

: "Euro-optimismul românilor sceptici, dar bine informaţi" Conform datelor diseminate prin intermediul Raportului naţional pentru România, Subsidiar studiului Eurobarometru Standard 88, realizat sub auspiciile Comisiei Europene, încrederea cetăţenilor români în instituţiile naţionale a scăzut dramatic în ultimii ani, doar puţin peste 20% dintre aceştia mai având aşteptări pozitive de la Guvern. Scepticismul marii majorităţi a populaţiei este alimentat şi de faptul că 35% dintre români sunt de părere că declinul economiei naţionale va continua să se accentueze şi în perioada următoare, contrar aparenţelor sugerate de coaliţia de guvernare care, recent, şi-a reinventat al treilea Guvern de după alegeri. Datele Eurobarometrului citat au reţinut un trend descurajant premonitoriu mai mare privind evoluţia pe termen scurt şi mediu a propriilor economii doar în rapoartele naţionale pentru Grecia, Croaţia şi Marea Britanie, unde între 48% şi 39% dintre cetăţeni îşi manifestau neîncrederea în efectul politicilor de redresare şi relansare promovate de propriile guverne. Cu toate acestea, unul din doi cetăţeni români ai aceluiaşi eşantion de respondenţi apreciază că evoluţia economică a Uniunii Europene este mai degrabă bună şi foarte bună. Datele raportului relevă în acest sens că direcţia bună spre care se îndreaptă Uniunea Europeana este percepută de 47% dintre români, cu mult peste media europeană a aşteptărilor optimiste, care abia dacă atinge 30%. Cât priveşte direcţia spre care se îndreaptă ţara lor, 64% dintre participanţii români la interviu au apreciat ca fiind o direcţie greşită, în vreme ce la nivel european media expectanţelor era cantonată la 49%. În altă ordine de idei, nu întâmplător, două treimi dintre românii intervievaţi şi-au manifestat optimismul în legătură cu viitorul construcţiei Uniunii Europene, în condiţiile în care media europeană a încrederii în acest edificiu nu depăşea 57%. De asemenea, românii se situează peste media statelor Uniunii Europene şi în ceea ce priveşte optimismul cu privire la rolul şi la activitatea principalelor instituţii comunitare, 56% dintre aceştia manifestându-şi încrederea în Parlamentul European, faţă de o medie europeană de doar 45%, în timp ce 50% dintre români apreciază activitatea Comisiei Europene, faţă de o medie europeană de numai 42%. În condiţiile în care reprezentativitatea naţională a eşantionului de peste 1.000 de respondenţi citaţi de raport nu poate fi pusă la îndoială, interviurile fiind realizate în toamna anului trecut de institutul TNS CSOP, răspunsurile cuantificate la chestionarele aplicate faţă în faţă îi descalifică în primul rând pe guvernanţii care s-au prăbuşit în topul încrederii românilor, trăgând după ei nu doar partidele pe care le reprezintă, dar şi economia ţării pe care trebuiau să o administreze, precum şi speranţele milioanelor de cetăţeni pentru care patria nu va mai fi locul în care s-au născut ci doar ţara în care le va fi mai bine.

: "Suntem campioni detaşaţi la instabilitate legislativă" Înfiinţată la începutul anilor ’80, Agenţia Grayling a devenit una dintre cele mai redutabile companii de cercetare de piaţă din lume, pe segmentul de relaţii publice, având subsidiare pe toate cele cinci continente. Rapoartele agenţiei, pe care le elaborează periodic, analizează, cuantifică şi ierarhizează teme majore ale agendei publice, care sunt interpretate în context local şi extrapolate la nivel regional, iar concluziile pe care acestea le generează reprezintă o minuţioasă radiografie a domeniilor studiate. Prezenţă constantă şi în România, încă de la sfârşitul anilor ’90, Agenţia Grayling a dat publicităţii recent Raportul AcTrend 2017, în care, pentru al patrulea an consecutiv, ţara noastră este situată pe primul loc în clasamentul modificărilor legislative din şase foste state comuniste ale Europei Centrale şi de Est. Astfel, analizând un pachet legislativ format din peste 1.000 de acte normative adoptate pe parcursul unui singur an în cele şase ţări, raportorii Agenţiei au concluzionat că România şi-a asumat modificarea a numai puţin de 280 dintre acestea, urmată de Polonia, cu 220 de legi adoptate în acelaşi interval, respectiv de Ungaria, cu 200 de legi modificate. Edificator pentru climatul de instabilitate legislativă care domneşte în România este şi faptul că, din totalul celor 280 de legi adoptate în intervalul de referinţă, aproape 45% au afectat direct companiile, 50 dintre acestea vizând mediul de afaceri, prin modificările pe care le-au impus Codului fiscal ori domeniilor concurenţei şi achiziţiilor publice. Să amintim doar recenta dezbatere naţională iscată în jurul transferului cotelor de contribuţii sociale de la angajator la angajat şi întreaga peticeală legislativă ulterioară, necesară pentru a susţine această operaţiune. Însă nu doar mediul de afaceri a fost bulversat de malaxorul modificărilor legislative, de aceeaşi atenţie, demnă de o cauză mai bună, bucurându-se şi alte domenii precum educaţia, cultura, justiţia ori administraţia, care au făcut obiectul a mai mult de jumătate din pachetul de acte normative adoptat. Bunăoară, modificarea pachetului de legi în domeniul justiţiei, care a început cu stângul, în urmă cu un an, prin adoptarea pripită a celebrei Ordonanţe nr. 13, nu s-a încheiat nici astăzi, deşi efectele sale nocive pentru statul de drept au început deja să-şi facă simţită prezenţa. În acelaşi raport, ţara noastră se mai evidenţiază şi din punct de vedere al numărului de legi adoptate prin procedură extraordinară, în această situaţie fiind aproape jumătate din consistentul pachet legislativ studiat, dar şi prin faptul că trei din patru legi au fost iniţiate de Guvern, Parlamentul fiind transformat într-o simplă anexă a Executivului. Pe de altă parte, chiar dacă parlamentarii români sunt clasaţi printre cei mai productivi din regiune, iniţiativele legislative pe care aceştia le susţin şi le promovează nu ajung decât în mică măsură să fie promulgate ca acte normative. Această stare nefirească de lucruri va mai dura până când vom înţelege că, potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, iar Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată.

: "Ori e lege, ori tocmeală!" Nu mică mi-a fost mirarea să constat, în cursul unei documentări pe care am efectuat-o în ultimele săptămâni ale anului trecut, în vederea iniţierii unui proiect de modificare legislativă a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, că unele termene imperative privind deliberarea comisiilor de constatare a pagubelor produse de exemplarele de faună de interes cinegetic şi de plată efectivă a acestora sunt ignorate tocmai de autorităţile competente chemate să le respecte şi să le aplice. Astfel, de la tribuna Camerei Deputaţilor am adresat o întrebare ministrului apelor şi pădurilor, pe marginea modului de îndeplinire a obligaţiilor impuse de Legea nr. 407/2006, în care, în calitate de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, în situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor produse de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în Anexa nr. 1 a legii, este obligat să suporte despăgubirile din bugetul aprobat cu această destinaţie. În răspunsul primit, eram informat, sub semnătura fostului ministru de resort, Adriana-Doina Pană, că "la nivelul instituţiei sunt înregistrate un număr de 84 decizii de plată a despăgubirilor, dintre care o cerere este în curs de soluţionare, iar celelalte au fost restituite structurilor emitente, gărzi forestiere pentru revizuire". O asemenea stare de lucruri era, însă, de neacceptat, atâta vreme cât pentru evaluarea pagubelor prevăzute de Legea nr. 407/2006, emiterea deciziei comisiei de constatare trebuia realizată în termen de maximum 72 de ore de la depunerea cererii scrise de persoana păgubită, la unitatea administrativ-teritorială pe teritoriul căreia s-a produs paguba. De asemenea, în conformitate cu acelaşi act normativ, plăţile către beneficiarii despăgubirilor ar fi trebuit efectuate în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare, această celeritate devoalând, practic, preocuparea legiuitorului de a limita prejudiciile suferite de proprietari prin atacarea culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice de speciile de interes cinegetic. Chiar dacă sancţiunile contravenţionale prevăzute de această lege pentru nerespectarea termenelor imperative sunt deosebit de modice, în prezent, în comparaţie cu valoarea prejudiciilor reclamate de proprietari, sunt convins că ignorarea acestora a ţinut mai degrabă de managementul instituţional practicat la vârful Ministerului Apelor şi Pădurilor. Am ajuns la această concluzie, după ce, în răspunsul la o întrebare similară adresată, de această dată, Ministerului Mediului, mi se comunica, sub semnătura ministrului Graţiela-Leocadia Gavrilescu, viceprim-ministru, că "în anul 2017 a fost plătită din bugetul Ministerului Mediului, suma de 1.987.730, 61 lei, cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse asupra culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice de speciile de interes cinegetic prevăzute în Anexa nr. 2 din Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare". Deci se poate! Depinde doar de lista-anexă căreia îi aparţine specia de interes cinegetic care a produs prejudiciul şi, mai ales, de managementul instituit la vârful autorităţii publice centrale care este competentă în constatarea şi despăgubirea acestuia...

: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2007 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Prognoză ne propune constituirea Consiliului de Programare Economică, organism cu caracter consultativ, fără personalitate juridică, cu atribuţii principale în coordonarea procesului de evaluare a priorităţilor strategice în concordanţă cu obiectivele prevăzute în Programul de guvernare. Stimaţi colegi, prin modul în care este subordonată Comisia Naţională de Prognoză şi funcţionează ca organ de specialitate al Administraţiei Publice Centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, avem deja o mare problemă, deoarece avem deseori dubii asupra corectitudinii prognozelor pe care Guvernul întemeiază toate politicile economice. Acum, Guvernul recunoaşte această subordonare a Comisiei de Prognoză şi ne propune ca prin acest Consiliu de Programare Economică, Comisia să se subordoneze obiectivelor Programului de guvernare, şi nu invers. Acest lucru nu poate fi acceptat în nicio ţară care îi respectă pe specialişti şi în care politicienii au o minimă responsabilitate faţă de cetăţeni. Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota împotriva acestui act normativ care este încă o dovadă a subordonării politice a unor instituţii care ar trebui să funcţioneze independent, constrânse doar de rigorile ştiinţei, nu de interesele Guvernului. Mulţumesc.

: Nr. crt. 24. Suplimentarea sumelor prevăzute la cod obiectiv 1086 "Reabilitare DN 76 Deva - Oradea, kilometrul 184 + 390", cu suma de 80 000 mii de lei pentru finalizarea lucrărilor la cele cinci loturi: Şoimuş - Brad, Brad - Ioneşti, Vârfurile - Ştei, Ştei - Beiuş, Beiuş - Oradea. Motivaţie: lucrările trebuiau finalizate în cursul anului 2017.

: Se propune suplimentarea sumelor prevăzute la cod obiectiv 415 "Autostrada Braşov - Târgu-Mureş - Cluj - Oradea", cu suma de 1 000 000 mii de lei necesară pentru continuarea lucrărilor la autostrada - Secţiunea 3C - Suplacu de Barcău - Borş. Motivaţie: lucrările sunt realizate fizic pe acest tronson în proporţie de 52,12%, iar necontinuarea lor va deteriora foarte mult cele... lucrările executate şi vor fi pierderi mari.

: "Guvernul una promite, alta comite!" Recenta amânare, de către coaliţia de la guvernare, a creşterii valorii punctului de pensie la 1.100 lei, abia de la 1 iulie 2018, nu este decât o altă mostră de inconsecvenţă electorală marca PSD-ALDE. Deşi mult aşteptatul reviriment - datorită căruia milioane de pensionari au creditat la alegerile parlamentare de anul trecut, prin votul lor, programul de guvernare al social-democraţilor - a fost anunţat iniţial pentru începutul anului viitor, simultan cu creşterea salariului minim la 1.900 lei, totul nu s-a dovedit a fi decât o butaforie ieftină, o abracadabrantă inginerie financiară prin intermediul căreia veniturile şi pensiile românilor sunt grav prejudiciate de beneficiile promise şi binemeritate. A trebuit să treacă aproape un an pentru ca misterul iscat în jurul vehiculatei creşteri cu 25% a salariului minim să se risipească, beneficiul net al angajaţilor români urmând să fie în final egal cu zero. Aidoma răspunsurilor cu tâlc difuzate în eter de Radio Erevan, putem admite ca adevărată creşterea salariului minim în România, de la 1 ianuarie 2018, cu 25%, însă strict în matricea sa brută, dar nu prin majorarea vechii valori cu aceste procente, ci exclusiv prin transferul în sarcina angajatului a cotelor de contribuţii sociale plătite până la acea dată de angajator. Prin urmare, deşi beneficiarul unui salariu minim brut de 1.450 lei va figura, scriptic, de la începutul anului viitor, cu un salariu minim brut de 1.900 lei, în matricea sa netă suma încasată în mână va fi aproximativ aceeaşi ca până în prezent. Mai mult, în realitate, având în vedere avalanşa de scumpiri stârnită de reintroducerea supraaccizării carburanţilor, cu efecte devastatoare asupra preţurilor cu amănuntul ale principalelor bunuri de consum, puterea de cumpărare a viitoarelor salarii nete va fi semnificativ redusă. Pe de altă parte, Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevede, la Art. 102 (2), că valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent. Chiar dacă aplicarea acestei dispoziţii legale a fost prorogată în perioada de criză, pensiile fiind practic îngheţate între anii 2010-2012, începând cu anul 2013 s-a revenit la majorarea anuală, conform algoritmului de mai sus, a valorii punctului de pensie. Astfel, acest indicator a crescut succesiv, începând cu 1 ianuarie 2013, de la 732,8 la 762,1 lei, de la 1 ianuarie 2014 la 790,7 lei, de la 1 ianuarie 2015 la 830,2 lei, de la 1 ianuarie 2016 la 871,7 lei, de la 1 ianuarie 2017 la 917,5, respectiv, de la 1 iulie 2017 la 1.000 lei. Pe cale de consecinţă, de la 1 ianuarie 2018, valoarea punctului de pensie trebuia majorată cu rata inflaţiei, care conform prognozelor cele mai optimiste ale BNR va depăşi 3%, precum şi cu jumătate din creşterea reală a salariului mediu brut, de la 2886,9 la 3271,9 lei, care reprezintă nu mai puţin de 192,5 lei. Cu alte cuvinte, pentru a respecta legea, valoarea punctului de pensie trebuia majorată de la începutul anul viitor cu peste 220 lei, ceea ce ar reprezenta o creştere de 22%, şi nu cu doar 100 lei, de la 1 iulie 2018, ceea ce nu reprezintă decât o tardivă indexare cu 10%. Dar cum pentru coaliţia de la guvernare năravul din fire n-are lecuire, aceeaşi iuţeală de mână şi nebăgare de seamă ca în cazul majorării scriptice a salariului minim se va regăsi şi în cazul preconizatei majorări a valorii punctului de pensie: aceasta va creşte de anul viitor, dar nu de la 1 ianuarie, cum s-a promis, ci de la 1 iulie, cum s-a decis, şi nu cu 22%, cât ar fi fost legal, ci doar cu 10%, că nu-i an electoral.

: "Miniştri scumpi la vedere şi fără avere..." Am adresat, în urmă cu o săptămână, o interpelare prim-ministrului, în care îmi manifestam surprinderea că fotografiile a nu mai puţin de cinci demnitari, titulari ai unor portofolii ministeriale, lipseau de pe pagina de prezentare a cabinetului pe care Domnia Sa îl conduce, acestea fiind suplinite neinspirat de un logo al Guvernului României. Era vorba despre domnii Paul Stănescu viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, Gheorghe Şimon, ministrul economiei, Felix Stroe, ministrul transporturilor, Marius Nica, ministrul delegat pentru fonduri europene şi Victor Negrescu, ministrul delegat pentru afaceri europene, care, presupun că nu din modestie sau exces de notorietate, până la data de 19.11.2017 - când redactasem interpelarea adresată prim-ministrului - nu au găsit de cuviinţă să pună la dispoziţia administratorului de site propriile fotografii. Ceea ce mi s-a părut însă mai grav a fost faptul că, la aceeaşi dată, domnii Felix Stroe, ministrul transporturilor şi Marius Nica, ministrul delegat pentru fonduri europene nu aveau postate pe site-ul oficial al Guvernului României nici măcar propriile declaraţii de avere şi interese, deşi trecuseră mai mult de 30 de zile de la învestirea lor în funcţie şi depunerea jurământului, ceea ce contravenea nu doar respectului faţă de cetăţean, ci şi legislaţiei în vigoare. Chiar dacă, săptămâna trecută, premierul Tudose şi membrii Cabinetului său au avut o agendă încărcată, luni, 20 noiembrie, fiind citită, în plenul reunit al celor două camere, moţiunea de cenzură depusă de opoziţie, iar joi, 23 noiembrie, aceasta a fost supusă dezbaterii şi votului Parlamentului, lipsa de reacţie a prim-ministrului la deficienţele grave pe care le-am semnalat nu poate fi scuzată. Susţin aceasta pentru că demersul meu a fost diseminat public prin intermediul unui comunicat de presă, intitulat sugestiv "Miniştrii fără chip ai Cabinetului Tudose", care a fost preluat şi publicat în data de 22 noiembrie atât pe site-ul Camerei Deputaţilor, cât şi pe portalul de ştiri al Agenţiei Naţionale de Presă Agerpres, a căror sinteză presupun că ajunge în fiecare zi pe masa de lucru a premierului. Cu toate acestea, după mai mult de o săptămână de la semnalarea unor grave deficienţe de comunicare, de altfel nepermise la un asemenea nivel instituţional, pe pagina de prezentare a Cabinetului de miniştri de pe site-ul oficial al Guvernului României sunt postate numele aceloraşi cinci miniştri fără chip, doi dintre aceştia fiind, în continuare, cu declaraţiile de avere şi interese bine ferite de ochii curioşilor. Sper că nu şi de ai inspectorilor Agenţiei Naţionale de Integritate, care acum au toate motivele să ceară verificarea din oficiu a averilor acestora.

: "Un Guvern paralel cu aşteptările românilor!" Într-o rezoluţie adoptată de Comitetul Executiv al PSD, întrunit zilele trecute, în şedinţă, la Băile Herculane, pentru a analiza rezultatele obţinute în cele 10 luni de guvernare, dar şi situaţia politică actuală, se precizează negru pe alb: "Referitor la stadiul îndeplinirii Programului de guvernare, s-a constatat că Guvernul a realizat măsurile aferente perioadei analizate, datele fiind sintetizate într-un document public. Acesta atestă îndeplinirea angajamentelor asumate în campania electorală faţă de români". Aceste afirmaţii sunt năucitoare din punctul de vedere al aberaţiilor conţinute, al neadevărurilor ridicate la rang de axiome, menite mai degrabă să ne insulte inteligenţa, decât să ne stârnească râsul. Cât de mult poţi să-i subestimezi pe proprii cetăţeni, dacă ai tupeul să afirmi că "Guvernul a realizat măsurile aferente perioadei analizate" şi că şi-a îndeplinit "angajamentele asumate în campania electorală faţă de români"? Păi, în campania electorală, PSD a promis majorarea salariilor cu 25% şi nu doar mimarea acestei măsuri, prin transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, fără niciun beneficiu net pentru salariat. Şi de neimpozitarea veniturilor mai mici de 2.000 de lei, o altă promisiune de campanie a PSD, s-a ales praful, cum la fel s-a întâmplat şi cu eliminarea impozitului pe dividende, sau alte asemenea "angajamente asumate", cum ar fi eliminarea supraaccizei la carburanţi, aplicată la începutul anului, dar reintrodusă după doar câteva luni. Perseverând în minciună prin omisiune, PSD nu a suflat o vorbă în campanie despre plafonarea indemnizaţiilor pentru mame, dar a pus-o în aplicare, nici despre creşterea în cascadă a preţurilor la energie, nici despre deteriorarea Indicelui ROBOR, nici despre atingerea minimului istoric al leului în raport cu euro, nici despre subfinanţarea investiţiilor publice. Pe de altă parte, în acelaşi document de râs-plâns, emanat la ultima şedinţă a Comitetului Executiv, PSD invocă existenţa unui aşa numit stat paralel, care, chipurile, ar încerca să zădărnicească îndeplinirea Programului de guvernare, prin "decapitarea puterii politice legitim alese". Este evident că, prin lansarea în spaţiul public a sintagmei "stat paralel", PSD caută cu disperare un ţap ispăşitor pentru un eventual "eşec în realizarea beneficiilor pentru cetăţeni", acest inamic nevăzut neavând alt scop în viziunea social-democrată decât "diminuarea şanselor în viitoarele scrutine electorale, pentru cele două partide politice din coaliţia de guvernare". În realitate, "statul paralel" nu este decât o altă născocire a liderilor unui partid ajuns la masa critică, gata de implozie sub povara promisiunilor electorale, neîndeplinite de un Guvern paralel, cu aşteptările românilor. Şi nici că trebuie un inamic mai devastator pentru "şansele în viitoarele scrutine electorale" decât piatra de moară a propriilor minciuni...