: "Cu o floare nu se face primăvară fiscală..." Mai mult de o treime din cele peste 1.200.000 de companii active aflate în evidenţele operative ale Registrului Comerţului realizau, la finele anului trecut, o cifră de afaceri mai mică de un milion de euro, calificându-se practic, începând din 2018, pentru aplicarea regimului fiscal al impozitului pe cifra de afaceri. Aceasta pentru că, prin dispoziţiile introduse de O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru încadrarea unui operator economic la regimul fiscal al microîntreprinderilor, limita maximă a veniturilor realizate la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent s-a majorat de la 500.000 la 1.000.000 euro. Din păcate, acest artificiu legislativ nu a modificat corespunzător toate prevederile incidente în speţă ale Codului fiscal, cum ar fi art. 25, care la alin (4) lit. i) exclude în continuare de la deductibilitate cheltuielile de sponsorizare şi/sau de mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii, în cazul societăţilor comerciale plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, deci ale celor cu cifre de afaceri sub un milion de euro. În condiţiile în care obţinerea unei sponsorizări este, de cele mai multe ori, singura cale pentru realizarea unor activităţi nonprofit, această formă de finanţare a entităţilor de tip ONG va tinde să devină exclusiv apanajul companiilor cu cifre de afaceri considerabile, supuse regimului fiscal al impozitului pe profit, mai preocupate însă de îmbunătăţirea imaginii publice şi, implicit, de obţinerea unor beneficii economice directe şi imediate din aceste activităţi, decât de exercitarea misiunii de responsabilitate socială pe care fiecare agent economic ar trebui să şi-o asume. Prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 25/2018, prin cosmetizarea art. 56 din Codul fiscal, Guvernul a încercat să dreagă busuiocul, admiţând ca microîntreprinderile care efectuează sponsorizări, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994, cu modificările şi completările ulterioare, pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat, potrivit legii, să poată scădea sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective. Cu toate acestea, modificarea legislativă enunţată nu rezolvă problema în ansamblul ei, rezumându-se doar la încadrarea ca deductibile a cheltuielilor efectuate de microîntreprinderi cu sponsorizarea doar a anumitor entităţi nonprofit, şi anume, a celor care sunt furnizori de servicii sociale acreditaţi cu cel puţin un serviciu social licenţiat. Asistăm, practic, la un tratament discriminatoriu aplicat entităţilor nonprofit, accesul marii majorităţi a acestora la o importantă sursă de finanţare fiind mai departe îngrădit, ceea ce va conduce, în cele din urmă, la imposibilitatea desfăşurării activităţii. Este o stare de lucruri care trebuie să reintre în normalitate, prin modificarea şi completarea corespunzătoare a art. 56 din Codul fiscal pentru extinderea deductibilităţii cheltuielilor microîntreprinderilor cu sponsorizarea oricăror organizaţii nonprofit, adică orice asociaţii, fundaţii sau federaţii înfiinţate în România, potrivit legislaţiei în vigoare, care utilizează veniturile şi activele proprii pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial.