: "Vinovaţi pentru delictul major al iubirii de ţară" Am comemorat, în urmă cu câteva zile, la umbra Troiţei Martirilor din localitatea bihoreană Lunca, 99 de ani de la o zi pe veci îndoliată pentru românii de pe aceste meleaguri atât de des trecute prin glonţ şi sabie în decursul trecutului lor milenar. E o minune Dumnezeiască faptul că apele Crişului Negru, ce se rostogolesc dinspre munte spre vale, nu sunt şi acum înroşite de sângele românilor patrioţi pe care îl spală de secole. Nedreapta istorie a făcut ca, după euforia actului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, la înfăptuirea căreia au contribuit şi cei mai destoinici fii ai săi, Ţara Beiuşului să rămână vremelnic sub cizmă străină. O eroare administrativă mult prea scump plătită, care a făcut posibilă transformarea acestui teritoriu într-un veritabil poligon de exterminare a celor care s-au pus în fruntea luptătorilor pentru unire. Ne întrebăm şi astăzi cum a fost posibil ca, sub privirile indiferente ale unei Europe care negocia tratate de pace, o gaşcă de ocupaţie, formată din secui fără căpătâi, cu minţile rătăcite, să curme vieţile a zeci de români bihoreni, ţărani şi intelectuali deopotrivă, din Beiuş, Cărpinet, Câmpani, Criştior, Finiş, Lunca, Sighiştel, Vaşcău, declaraţi vinovaţi şi executaţi pe loc pentru delictul major al iubirii de ţară şi vina supremă a dorinţei de libertate. Printre aceşti martiri ai neamului românesc s-au aflat şi marii avocaţi patrioţi ai Ţării Beiuşului, dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş - a căror memorie am evocat-o recent -, ridicaţi de la casele lor în puterea nopţii de Vinerea Mare a anului 1919 şi aduşi sub escortă în Lunca, pe malul Vărzarului, unde au fost schingiuiţi, mutilaţi, batjocoriţi şi asasinaţi. Au revenit în "glia rece, de lângă biserica din deal" a Beiuşului lor drag, eliberat cu doar câteva zile mai devreme de trupele române, aşa cum consemna eminentul dascăl al Liceului "Samuil Vulcan", prof. dr. Constantin Pavel, "în amurgul unei sumbre seri de primăvară, la 25 aprilie 1919, în două coşciuge de metal, petrecuţi de lacrimile satelor şi de jeluirea clopotelor". La 99 de ani de la acele cumplite evenimente, alături de toţi românii patrioţi de la poalele Apusenilor, ne-am plecat din nou frunţile în memoria martirilor acestor meleaguri şi ai neamului românesc, aducându-le un prinos de recunoştinţă în semn că jertfa lor nu va fi vreodată uitată. Martirii îşi dorm somnul de veci în pământul sfânt al Ţării Beiuşului, a cărei libertate au iubit-o atât de mult, iar noi trebuie să dăm dovadă de putere, credinţă şi unitate pentru a le păstra neîntinate nobilele lor idealuri.