: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Nu intenţionam să iau cuvântul, dacă n-aş fi fost din nou martor la o alocuţiune în plenul Camerei Deputaţilor, absolut inadmisibilă. Când am devenit deputat, în 2004, am avut convingerea că vin într-o instituţie în care lucrează, colaborează şi dezbat doamne şi domni. În cea mai mare măsură este adevărat. Dar, din nefericire, iluzia mi-a fost spulberată chiar din prima legislatură şi, din nefericire, situaţia se perpetuează până în ziua de astăzi. Este absolut incalificabil ce auzim în această legislatură, de la acest microfon. Am fost cu toţii de acord şi am votat un Cod de conduită. Am exprimat şi atunci rezerve, având convingerea că un Cod de conduită nu poate să suplinească lipsa de educaţie şi de bun-simţ şi, din nefericire, am primit confirmarea gândurilor mele. Dar, totuşi, domnule preşedinte, stimaţi colegi, membri ai Biroului permanent, totuşi, dacă educaţie nu există, atunci trebuie să funcţioneze coerciţia. Aveţi atribuţiile conferite de Regulament şi de acest Cod de conduită, pentru a stopa astfel de derapaje de la cea mai elementară educaţie şi bun-simţ în intervenţiile membrilor Camerei Deputaţilor. Ceea ce vă rog, din suflet, este să faceţi uz de ele. Să întrerupeţi de îndată asemenea luări de cuvânt, pentru că nu putem accepta ca de la cel mai înalt for al statului să dăm astfel de exemple societăţii. Se uită la noi oameni tineri, copii şi ce exemplu să urmeze? Jigniri la adresa colegelor, a colegilor? Este absolut incredibil ce se întâmplă! Iertaţi-mi patetismul, domnule preşedinte, stimaţi colegi, dar este incredibil ce se întâmplă! Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)