Informații obiective despre politicieni și alegeri - Harta Politicii Din România
ex: "basescu", "d1 prahova", "magheru bucuresti", etc
Elena Udrea
Elena Udrea
 > Sumar  > Declarații
Declarații
Exemplu: "pensii", "taxe", etc
1.
: Raport comun susţinut de Comisia juridică, Comisia pentru administraţie, Comisia pentru muncă. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 15 aprilie 2014. Consiliul Legislativ a avizat negativ iniţiativa legislativă. Guvernul României a transmis un punct de vedere cu nr. 83/17 ianuarie 2014 prin care nu susţine adoptarea propunerii legislative. Membrii celor trei comisii au hotărât cu majoritate de voturi propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative. Legea face parte din categoria legilor organice. Mulţumesc.
19 Sep 2016  Sursa: stenograme parlament
2.
: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. mulţumesc pentru răspunsuri. ştiţi răspunsurile sunt nesatisfăcătoare şi vin -mi lămurească ceea ce eu ştiu deja. Pentru sunt iniţiator al formării acestui Grup interministerial de lucru, iar Grupul interministerial de lucru a fost condus de autorităţi, de Autoritatea Naţională pentru Drepturilor Copilului şi Adopţiei şi de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi. Nu am lipsit la nicio dezbatere din acest grup interministerial de lucru. Aşa cum şi dumneavoastră spuneaţi, domnule secretar de stat, am identificat împreună toate nevoile acestei problematici, tulburare de spectru autist, per fiecare sector în parte şi refer aici la tot ce ar trebui facă fiecare minister pentru această problematică şi pentru soluţionare. Nu am făcut referire în întrebările mele la normele metodologice la Legea autismului. Vedeţi dumneavoastră, fiecare dintre dumneavoastră veniţi şi îmi expuneţi avem o lege a autismului, o lege a autismului care este din anul 2010, a fost amendată în anul 2013 şi de şase ani de zile aşteaptă cele 90 de zile fie finalizate normele metodologice la această lege. Aşa cum bine ştiţi, normele metodologice au fost în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Întrebarea mea era în felul următor - şi asta am vorbit cu dumneavoastră, domnule secretar de stat. Aţi spus aşa, când am fost la dumneavoastră şi când eraţi la Secretariatul General al Guvernului, această problematică ar putea deveni o problemă rezolvată de un program de interes naţional dacă numărul persoanelor diagnosticate cu tulburare de spectru autist este mai mare de 10 mii. Aşa cum ştiţi, noi nu avem un registru unic care ne spună numărul exact al persoanelor diagnosticate cu tulburare din spectrul autist, dar, în data de 2 aprilie, Preşedintele Iohannis iese şi spune în România avem peste 30.000 de persoane diagnosticate cu tulburare de spectru autist. De aici întrebarea mea adresată celor trei ministere responsabile de bunul mers şi de găsirea soluţiilor pentru cele 8000 de familii din România care au acasă un copil, adolescent, adult cu o tulburare din spectrul autist, de aici a venit către dumneavoastră întrebarea mea: cum, şi când, şi dacă va exista posibilitatea, şi dacă există în planul vreunui minister ideea ca politicile pe educaţie, sănătate, protecţie socială fie puse împreună pentru rezolvarea problematicii acestor 8000 de familii? Nu mi-aţi dat un răspuns. Voi reveni cu întrebări mai clare asupra acestei problematici şi ceea ce eu aşteptam, da, aştept o sumare de la Guvernul României, indiferent e vorba de Ministerul Sănătăţii sau fiecare dintre miniştri îşi asumă această problematică, pentru eu cred este o problematică de sănătate naţională. Şi va veni Ministerul Sănătăţii şi îmi va spune da, da, noi spunem tulburarea de spectru autist e o problemă de sănătate naţională, dar terapia fie decontată de către Ministerul Muncii. Ministerul Muncii vine şi îmi spune de adultul cu autism. Dar eu ce fac cu terapia, cu decontarea terapiei copilului şi adolescentului cu autism? După care, tot problematica Ministerului Sănătăţii este screening-ul. Pentru eu nu raportez la cele 8000 de persoane aflate în sistem, diagnosticate deja, refer la ce facem mâine ca cei care vor fi diagnosticaţi cu tulburare din spectrul autist, cei care vor intra mâine, poimâine, la anul în sistem beneficieze de screening. Pentru a putea fi recuperat autismul, trebuie fie diagnosticat la timp şi intre într-un proces de reabilitare. Eu vreau spun în niciun minister nu există o reglementare clară a cum diagnosticăm în timp, cum intră în procesul de recuperare şi ce face statul român pentru persoana diagnosticată cu tulburare din spectrul autist şi familia ei pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. E mult de lucru aici şi niciunul dintre dumneavoastră nu mi-aţi dat un răspuns la întrebarea pusă de mine. Doar am aşteptat doar fie o întrebare simplă. , aşa, am şi eu un camion de documente lucrate în ultimii trei ani de Parlament şi în ultimul an de zile împreună cu colegii dumneavoastră din ministere, cu cei de la Colegiul Psihologilor, Centrul Naţional de Sănătate Mintală, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fiecare cu soluţii venite per fiecare ce trebuie răspundă şi ce trebuie facă. Ce folos? Documente? Eu vreau văd o asumare. Or, se vede nu sunteţi în măsură -mi daţi un răspuns care satisfacă nevoile acestor familii pe mâine, pe poimâine sau pe următoarea jumătate de an. Mulţumesc. (Aplauze.)
09 May 2016  Sursa: stenograme parlament
3.
(din sală): Aştept răspunsul.
09 May 2016  Sursa: stenograme parlament
4.
: mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, Cu ocazia zilei de 2 aprilie, Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului, Preşedintele Republicii, domnul Klaus Iohannis, a transmis un mesaj care conţine cifre îngrijorătoare. Citez: "În România, aproximativ 30.000 de persoane sunt afectate de autism, anual înregistrându-se peste o mie de noi cazuri". Cifrele avansate de personalitatea cea mai proeminentă a României, mult mai bine informată, decât ceilalţi cetăţeni, ar trebui ne pună pe gânduri. Ştiam statisticile nu sunt complete, dar iată ele prezintă cifre dramatice. Într-o scrisoare deschisă adresată pe 1 aprilie premierului Dacian Cioloş, ministrului sănătăţii, Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu, ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Ana-Claudia Costea, şi ministrului educaţiei naţionale, Adrian Curaj, aminteam nu avem un registru unic care evidenţieze situaţia la zi a persoanelor cu tulburări din spectrul autist, iar statisticile nu sunt clare. Dacă cifrele înaintate de domnul preşedinte sunt reale, situaţia este foarte îngrijorătoare. Persoanele cu autism, odată diagnosticate, nu intră într-un proces de reabilitare susţinut şi supravegheat de stat şi nu beneficiază de servicii de terapie decontate. Ieri, am adresat întrebări domnului prim-ministru şi miniştrilor de resort, cerându-le ca chestiunea complexă a tulburării din spectrul autist fie parte a unui program de interes naţional care îşi găsească soluţiile în politicile naţionale de sănătate publică, în politicile naţionale de protecţie şi incluziune socială şi în politicile naţionale de educaţie incluzivă. Dacă timp de zece ani, constant şi fără preget, am informat societatea civilă şi decidenţii, acum a venit momentul în care cerem măsuri sustenabile. Am alături de mine, în aceste demersuri, mii de familii şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care se ocupă de problema TSA: Federaţia pentru Drepturi şi Resurse pentru Persoanele cu Tulburări din Spectrul Autismului, cu 19 organizaţii membre, Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii, cu 100 de organizaţii membre, şi Federaţia Organizaţiilor de Părinţi care au Copii cu Dizabilităţi, cu 20 de organizaţii membre. Credem cu tărie este absolut necesar se impună măsuri la nivel naţional şi fie recunoscute drepturile tuturor persoanelor diagnosticate cu tulburări din spectrul autist. Ca mamă a unui copil diagnosticat cu autism sunt datoare fac totul ca terapia copiilor diagnosticaţi cu autism din România, a copiilor, a tinerilor, a adulţilor, fie decontate integral de stat. Cu consideraţie, Cristina Nichita, deputat PSD de Iaşi. mulţumesc.
07 Apr 2016  Sursa: stenograme parlament
5.
: Bună dimineaţa, domnule preşedinte. mulţumesc. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia politică de astăzi este pentru informare, conştientizare - "Ziua internaţională de conştientizare a autismului". 2 aprilie este Ziua internaţională de conştientizare a autismului şi vreau atrag, din nou, atenţia asupra acestei tulburări care afectează comportamentul şi relaţionarea cu lumea înconjurătoare. În România, la ora actuală, există peste 8.000 de persoane diagnosticate cu tulburare din spectrul autist, dar aceasta este o cifră statistică. Numărul real, probabil mult mai mare, nu este cunoscut, deoarece nu există încă un registru naţional care evidenţieze situaţia la zi a persoanelor cu tulburare din spectrul autist. Cifrele reale nu sunt cunoscute, dar specialiştii în sănătatea mintală afirmă un copil dintr-o sută de copii născuţi este diagnosticat cu o formă de tulburare din spectrul autist. Mi se pare un semnal de alarmă dintre cele mai îngrijorătoare şi mi se pare, de asemenea, responsabilităţile pe care trebuie şi le asume decidenţii sunt extrem de mari. În luna mai a anului 2015, în timpul guvernării Ponta, susţinută fiind de doamna ministru Rovana Plumb, am reuşit - cu multă străduinţă - înfiinţarea Grupului interministerial de lucru pe această problematică. Grupul înfiinţat are în componenţă specialişti ai Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi, ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Educaţiei Naţionale. Pe parcursul întâlnirilor, ni s-au alăturat reprezentanţi din Ministerul Fondurilor Europene, specialişti din Colegiul Psihologilor, Colegiul Medicilor, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, Societatea Naţională a Medicilor de Familie, consilierul prim-ministrului în domeniul dizabilităţii, precum şi consiliera Compartimentului Înaltului reprezentant pentru protecţia şi îngrijirea copilului, Emma Nicholson. O persoană cu autism nu este un rebut uman. Calitatea vieţii sale depinde de diagnosticarea precoce, de asistenţa psihologică, de asistenţa fizică, de formele de învăţământ specifice la care ia parte, de îngrijirea în familie, de integrarea şcolară. Toate aceste aspecte şi multe altele au fost dezbătute în amănunt în Grupul interministerial de lucru, unde am încercat, în întâlnirile săptămânale, găsim soluţii suple şi adaptate la problemele identificate, precum şi măsurile care conducă etapizat la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a persoanelor cu tulburări din spectrul autist. O parte din soluţiile sistematizate de grupul de lucru au fost incluse în Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi 2015-2020" şi în Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2016. După o întârziere de cinci ani, am finalizat normele metodologice la Legea autismului şi săptămâna aceasta s-a încheiat dezbaterea lor la Ministerul Sănătăţii. Toate acestea s-au făcut atâta timp cât am avut oameni care au înţeles această problematică. Astăzi, vreau atrag atenţia decidenţilor guvernamentali, domnului prim-ministru, ministrului sănătăţii, ministrului muncii, ministrului educaţiei, ministrului fondurilor europene, problematica persoanelor cu tulburare din spectrul autist are nevoie de o altă abordare, are nevoie fie parte a unui program de interes naţional. Insist pentru decontarea integrală a serviciilor de terapie şi pentru o politică naţională de sănătate publică. De-a lungul ultimului an, din ce în ce mai multe persoane cu putere de decizie au colaborat cu specialiştii Grupului interministerial de lucru. Înţelegerea şi sprijinul de care au dat dovadă îndreptăţesc cred suntem pe drumul cel bun în rezolvarea problemelor cu care se confruntă nu numai cele 8.000 de persoane despre care aminteam. 8.000 de persoane înseamnă 8.000 de familii. De fapt, copiii, tinerii şi adulţii cu autism sunt mult mai mulţi şi noi nu suntem, ca societate, în situaţia de a le oferi câte ceva, ci în situaţia de a le recunoaşte drepturile. Cred cu tărie este absolut necesar se impună măsuri la nivel naţional. Cu consideraţie, Cristina Nichita, deputat al PSD, Iaşi.
31 Mar 2016  Sursa: stenograme parlament
6.
: mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul "Fiecare copil în grădiniţă", iniţiat de Asociaţia OvidiuRo, din anul 2010 permitea acordarea de tichete sociale, condiţionată de prezenţa zilnică a copiilor la grădiniţă. Acest proiect şi-a dovedit eficienţa şi a fost sprijinit de autorităţile locale din 11 judeţe. Prin votarea prezentului proiect legislativ vor fi acordate tichete sociale pentru aproximativ 111 copii cu vârste între 3 şi 6 ani care provin din familii defavorizate. Acest proiect legislativ încurajează educaţia, ajutând copiii meargă la grădiniţă, cea mai importantă etapă pentru dezvoltarea aptitudinilor. Din nefericire, familiile sărace întâmpină obstacole în drumul spre educaţie. Investiţia în educaţia preşcolară de calitate are cea mai mare rată de recuperare faţă de orice altă metodă antisărăcie sau de prevenire a abandonului şcolar. Programul creşte numărul copiilor săraci care vor avea şanse finalizeze cel puţin învăţământul obligatoriu. Acest lucru înseamnă o rată mai mică a analfabetismului, o scădere a nivelului infracţionalităţii, o şansă reală la un loc de muncă. Mai mult, proiectul a fost transformat în Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi devine program naţional, UAT-urile doar vor aplica acest program, el fiind finanţat de la bugetul de stat prin cote defalcate din TVA. După dublarea alocaţiei pentru copii şi măsura luată pentru 500.000 de copii aflaţi în risc de sărăcie, Guvernul Ponta susţine acest proiect. Grupul parlamentar al PSD va vota acest proiect. mulţumesc.
07 Oct 2015  Sursa: stenograme parlament
7.
: Bună ziua. mulţumesc, domnule preşedinte. vrea întâi adresez o urare, pentru astăzi este Ziua internaţională a persoanelor vârstnice şi este sărbătorită în fiecare an pe 1 octombrie. Această zi este o zi specială nu doar pentru seniorii din întreaga lume, ci şi pentru noi toţi, cei care trebuie -i preţuim pe cei care au contribuit de-a lungul timpului la binele societăţii. La mulţi ani, iar această zi umple sufletele de seninătate şi multe bucurii! Dau citire declaraţiei politice pe care astăzi am intitulat-o "Rasism versus toleranţă". Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi, În această săptămână, am fost invitată la Conferinţa Naţională intitulată "Combaterea discriminării rasiale şi a intoleranţei în România", organizată de Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, în cooperare cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării din România. Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei a fost înfiinţată de Consiliul Europei, fiind specializată în probleme legate de rasism şi intoleranţă. Rolul său constă în desfăşurarea activităţilor de monitorizare, în toate statele membre ale Consiliului Europei, din care ţara noastră face parte începând cu anul 1993. De asemenea, această comisie are rolul de a oferi statelor membre sugestii şi propuneri în problemele rasiale. La masa dezbaterilor au stat membri ai Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei, reprezentanţi ai Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din România, reprezentanţi ai mediului juridic şi reprezentanţi ai societăţii civile. Am discutat alături de specialiştii din domeniu despre rasism, xenofobie, intoleranţă şi discriminare, probleme atât de des întâlnite în societatea modernă. Cei care au luat cuvântul au avut discursuri clare, bine argumentate, înclinate spre situaţia romilor din ţara noastră. Ei au salutat progresele obţinute de România în ceea ce priveşte combaterea rasismului şi ne-au oferit recomandări ferme pentru combaterea antiţigănismului în domeniul educaţiei, sănătăţii, locurilor de muncă, cât şi în privinţa locuinţelor. Totodată, am fost impresionată de vehemenţa discursului bine articulat al doamnei Delia Niţă, o tânără membră a Centrului de Resurse Juridice, care a vorbit participanţilor despre situaţia romilor din România din punct de vedere juridic. Realitatea de astăzi ne arată ţara noastră este departe de a avea o societate tolerantă, incluzivă, o societate care respecte cu stricteţe drepturile omului. Un studiu realizat de către cercetătorii suedezi la nivel european plasează România pe un neonorant loc patru, în ceea ce priveşte rasismul, după Albania, Bulgaria şi Franţa. Este adevărat, există progrese, însă nu suficiente. O problemă socială nu îşi poate găsi răspunsuri adecvate decât dacă societatea, în totalitatea ei, conştientizează acea problemă, dar, deoarece schimbarea profundă a mentalităţilor societăţii este un proces îndelungat, cred noi îl putem accelera atât prin procesul legislativ, cât şi prin permanente luări de poziţie. Cu consideraţie, Cristina Nichita, deputat de Iaşi, Colegiul uninominal nr.9. Mulţumesc.
01 Oct 2015  Sursa: stenograme parlament
8.
: Stimate colege, stimaţi colegi, Bună dimineaţa! Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Din nou la şcoală. Ce fel de şcoală?". Doamnelor şi domnilor colegi, Trebuie admitem lumea în care trăim trece prin momente complicate. Ţările membre ale Uniunii Europene se confruntă cu probleme grele şi o oarecare confuzie domneşte asupra continentului. Trebuie găsite soluţii rapide şi satisfăcătoare în criza migranţilor proveniţi din Orientul Apropiat. În aceste condiţii, debutul anului şcolar riscă treacă oarecum nebăgat în seamă, ceea ce îngrijorează, la fel cum, desigur, îi îngrijorează pe toţi părinţii din România. Pe 8 septembrie am marcat Ziua Internaţională a Alfabetizării, zi instituită de Organizaţia Naţiunilor Unite în urmă cu jumătate de veac. Existenţa unei asemenea date în calendarul marelui forum mondial indică faptul problema alfabetizării era deja percepută ca îngrijorătoare acum 50 de ani. Astăzi, starea de lucruri în acest domeniu este şi mai alarmantă. În ceea ce priveşte analfabetismul, ţara noastră ocupă locul fruntaş în Uniunea Europeană: 6% dintre copii sunt analfabeţi, 250.000 dintre ei nu ştiu nici măcar se semneze. Cifrele sunt neîndurătoare, 44% dintre cetăţenii României au un nivel scăzut de educaţie. Numai 14,4% dintre ei au studii superioare. Cu cât vârsta românilor este mai scăzută, cu atât cifrele sunt mai dure. Patru adolescenţi dintr-o sută citesc cu mare dificultate. Patru elevi dintr-o sută au în casă mai puţin de zece cărţi. 40.000 de copii, cu vârsta între 6 şi 15 ani, sunt neşcolarizaţi, adică nu au nicio şansă în viaţă. Un copil din cinci abandonează şcoala în timpul liceului. Încotro se vor duce şi ce vor face toţi aceşti tineri? Această întrebare pare retorică dar, de fapt, nu este decât expresia unei îngrijorări legitime. Ce le dăm acestor copii ai noştri, cum îi înarmăm pentru viaţă? Le oferim măcar ceea ce legea însăşi ne obligă? şi, aici, refer la chestiuni simple. De exemplu, la manualele gratuite pentru elevii din clasele terminale. Desigur, în final, s-ar putea ca aceste manuale fie gratuite, dar abia după ce familiile elevilor le vor cumpăra şi vor prezenta bonuri fiscale pentru decontare. De ce o modalitate atât de alambicată şi de contorsionată? Cine şi ce câştigă dacă lucrurile sunt mai complicate? La fel de încurcată este şi problema sănătăţii copiilor noştri. Câţi medici pediatri şi câţi stomatologi, câte asistente medicale mai sunt angajaţi în şcoli? De ce nu mai există obligativitatea vaccinărilor? Numai pentru o liotă de semidocţi insistă, în spaţiul virtual, vaccinurile sunt periculoase pentru aşa au auzit ei? Serios vorbind, o societate sănătoasă şi responsabilă nu trebuie şi nu poate cedeze în faţa asaltului unor neştiutori care se erijează în directori naţionali de conştiinţă. Nici noi, nici copiii noştri nu trăim pe reţelele de socializare. Trăim aici şi acum şi este evident avem nevoie de profesori bine pregătiţi şi bine retribuiţi, de manuale, de şcoli salubre cu avize de funcţionare la zi. Avem nevoie şi de medici bine pregătiţi şi bine retribuiţi, avem nevoie de vaccinuri, de asistenţă medicală, dar şi de asistenţă socială. Avem nevoie de o viaţă normală, cu perspective favorabile pentru copiii noştri. Eu sunt dispusă continui învestesc în această cauză a luptei pentru normalitate, alături de toţi social-democraţii din această ţară. Cu consideraţie, Cristina Nichita, deputat PSD de Iaşi. Mulţumesc.
10 Sep 2015  Sursa: stenograme parlament
9.
: mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, De ce avem nevoie de o Lege a economiei sociale? Beneficiile sunt multiple. Aşa cum s-a amintit aici, proiectul de lege defineşte pentru prima dată economia socială şi reglementează modalitatea de atestare a întreprinderilor sociale. Beneficiile sunt: accesarea flexibilă a fondurilor structurale, creşterea numărului de locuri de muncă, oferă incluziune socială, asigură o garanţie suplimentară de eliminare a inegalităţilor sociale şi este o modalitate de luptă împotriva sărăciei. Pentru a înţelege greutatea acestui proiect, menţionez actorii economiei sociale sunt: asociaţiile şi fundaţiile de orice fel, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor şi pensionarilor, cooperativele de credit şi societăţile cooperatiste meşteşugăreşti, de consum, agricole, de valorificare, de locuinţe, de transporturi, forestiere, pescăreşti. De asemenea, subliniez importanţa economiei sociale în ansamblul economiei naţionale. În anul 2012, 115.000 de angajaţi a avut România în economie socială, 2.708.765.000 lei - remuneraţii plătite. Impozitele provenite din economia socială, ajung la bugetul de stat, tot în 2012, aproape 400 de milioane. În acelaşi timp, la jumătatea anului trecut, prin decizia luată de Guvernul Ponta, cu referire la deschiderea axei prioritare 6-1, schema de ajutor de stat - Dezvoltarea economiei sociale, au fost finanţate 275 de proiecte, înfiinţate 1.392 de structuri de economie socială şi create aproximativ 7.000 de locuri de muncă pentru persoanele din categorii vulnerabile. Economia socială stă la baza dezvoltării multor state, la care noi doar tindem ne aliniem. Acest fapt a fost pe deplin înţeles de Cabinetul Victor Ponta. Doamna ministru Rovana Plumb, într-o cooperare armonioasă cu comisiile abilitate din Camera Deputaţilor - refer aici la Comisia pentru muncă şi protecţie socială - în colaborare cu organizaţiile societăţii civile, s-au străduit ofere economiei sociale locul pe care aceasta trebuie -l ocupe în cadrul economiei naţionale. Le sunt recunoscătoare colegilor, Partidul Social Democrat votează pentru şi, rog, haideţi dăm un vot economiei sociale şi o şansă categoriilor vulnerabile. mulţumesc. (Aplauze.)
30 Jun 2015  Sursa: stenograme parlament
10.
: mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, stimaţi colegi! Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Pietrele trec şi apa rămâne". Doamnelor şi domnilor colegi, Chiar dacă cineva nu urmăreşte cu atenţie activitatea neoliberalilor, tot nu poate ignore constanţa cu care ei produc moţiuni. Fireşte, semnăturile pentru moţiuni se strâng cu mare efort. Temele sunt, de cele mai multe ori, fără nicio noimă, pentru nu sunt, de fapt, ecoul preocupărilor acute ale societăţi româneşti. Fireşte, producţiile opoziţiei nu trec de Senat. Moţiunile simple curg ca apa de ploaie dintr-o streaşină perforată de rugină. Am ajuns la concluzia , la neoliberali, se organizează, o dată la două zile, câte un concurs de subiecte "moţionabile". Nici nu mai este o chestiune de politică, este deja o chestiune de imaginaţie. Cine inventează un subiect primeşte un plus pe "foaia de observaţie", în vederea înscrierii pe listă pentru viitoarele alegeri. Cu cât mai multe plusuri, cu atât mai sigur este locul eligibil. Cu moţiunile de cenzură e mai complicat şi frecvenţa lor fiind restrictivă nu sunt atât de poluante, dar nici nu au vreun succes. Nu fac decât ne împiedice legiferăm, ceea ce nu este puţin lucru. În loc lucrăm, pierdem timpul ascultând, dezbătând şi respingând rodul gândirii întortocheate a opoziţiei. Problema liberalilor bicefali nu este complicată. Ei atacă tot, sperând ceva-ceva tot va rămâne în minţile alegătorilor care îşi vor spune, în noiembrie 2016: "Da, uite, liberalii şi pedeliştii au făcut opoziţie, au vorbit mult. Pesediştii făceau, liberalii vorbeau. Nimic de zis, merituoşi băieţi, liberalii!" Adevărul este au vorbit şi vorbesc mult, dar cam... răsfirat. Opoziţia neoliberală trece printr-o reală dramă. Nu o mulţumesc nici: salariile şi pensiile reîntregite şi mărite, alocaţiile copiilor deja dublate, cardurile de sănătate, taxa pe valoarea adăugată redusă la 9% pentru alimente, Codul silvic, şomajul care scade la fel de constant precum cresc puterea de cumpărare a cetăţeanului, exporturile şi rata creşterii economice, în fine, nimic nu merge bine atunci când merge bine sau... cam aşa ceva un soi de paradox politicianist. Se poate deduce liberalilor nu le place trăiască într-o ţară bine condusă şi bine gestionată. Ei vor se întoarcă în timp, cândva, înainte de 2012, fiindcă le-au spus fraţii lor de cruce, pedeliştii, pe atunci se trăia fără griji, viaţa era frumoasă şi generoasă, dacă aveai în garderobă o gecuţă orange şi dacă ştiai cânţi refrene îmbolditoare despre pietrele care trec şi despre apa care rămâne. mulţumesc. Cu consideraţie, Cristina Nichita, deputat de Iaşi, susţinătoare a proiectului "Iaşi - Capitală europeană a culturii".
28 May 2015  Sursa: stenograme parlament
Prev / Next