: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor, Ca un răspuns la moţiunea pe care am ascultat-o mai devreme, aş intitula această moţiune sau aş da o denumire... ca ea ar fi un gest simbolic, un joc de imagine şi un teatru absurd. Şi vă şi explic de ce. Înainte de a vă argumenta de ce moţiunea la care facem referire se dovedeşte a se constitui într-un gest simbolic, asumat în această formă chiar de către iniţiatorii ei, vă reamintesc că rolul opoziţiei într-un stat democratic este de a veghea asupra intereselor tuturor cetăţenilor, deci asupra interesului general. Pentru aceasta însă, dragi colegi din opoziţie, ar trebui ca interesul naţional să primeze interesului personal în acţiunile pe care le întreprindeţi. Acţiunile opoziţiei se dovedesc însă a fi centrate pe un activism politic bazat şi acesta pe dezvoltare personală, pe interes particular şi nu coincid cu priorităţile şi nevoile societăţii româneşti în ansamblul ei. Nu trebuie să trăim doar cu ziua de astăzi, ci trebuie să privim în perspectivă, pentru că avem experienţă şi din trecut, când unii, nefundamentat şi nedurabil, au aprobat, tergiversat sau chiar au blocat iniţiative, iar efectele măsurilor aplicate în interes individual sub masca celui naţional se resimt chiar şi astăzi. Dragi colegi, interesul naţional nu are culoare politică. Clasa politică nu trebuie să fie caracterizată însă nici de imobilism, nici de lipsă de curaj în luarea unor decizii, în asumarea răspunderii. Orice societate are nevoie de dezvoltare şi de acţiune, nu doar de discursuri şi analize. Poate că societăţii i-ar fi chiar mai utilă gestionarea timpului ocupat de sfera politică zi de zi pe ecranele de televiziune, vorbind de valori ca solidaritate, dialog social, de măsuri de ieşire a ţării din criză, de situaţia grea privind plata pensiilor, pentru realizarea unor acţiuni şi iniţiative cu viabilitate pentru îndeplinirea idealurilor formulate în disertaţiile de vizibilitate politică. Nu voi intra în detalii privind centrarea acţiunilor unora pentru propria imagine prin acţiuni mediatice sau de alt tip, axate pe principiul scopul scuză mijloacele. Dar, în contextul în care în ultima perioadă constatăm că afirmarea cea mai plenară a opoziţiei se manifestă prin a critica doar de dragul de a critica, vă reamintesc, dragi colegi din opoziţie, câţi mai sunteţi în sală, că rolul, dacă nu legal, măcar moral, este de a critica măsurile proaste, greşelile, şi nu iniţiativele legislative a căror oportunitate şi necesitate de implementare o recunoaşteţi şi dumneavoastră. Nu înţeleg, cel puţin eu, personal, de ce în România, când cineva îşi asumă rolul real în politică şi faţă de cetăţenii care l-au ales, acuzaţiile apar asemenea unui tir. Mai mult, vă prezint semnificaţia cuvântului "critică", pe care ar trebui să o aibă opoziţia, aşa cum este prezentă ea în DEx. Critica, după cum puteţi să găsiţi şi dumneavoastră în Dicţionarul explicativ al limbii române, înseamnă a dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri, arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare. Mă întreb, dragi colegi, şi vă întreb: la moţiunea pe care aţi depus-o, moţiune care se constituie într-o modalitate de critică a Codului muncii şi a Guvernului ce şi l-a asumat, cu ce mijloace de îndreptare aţi venit? Cu un copy-paste în proporţie de peste 80% a Codului muncii pentru care depuneţi şi moţiune, în cazul în care este semnat de Emil Boc? Dar vă daţi girul şi toată susţinerea în cazul în care este semnat de liderii opoziţiei! Cam cum vine chestia asta? Cât de actual se pare că este dragi colegi, Farfuridi al lui Caragiale? Domnul prim-ministru mai devreme evoca versurile lui Eminescu. Eu îl găsesc mai potrivit pe Caragiale în momentele de faţă. El spunea, prin gura lui Farfuridi, cam aşa: "ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume, prin punctele esenţiale". Asta cerea Farfuridi, nu ştiu ce vrea opoziţia! Aşa şi dumneavoastră, dragi colegi, prin această moţiune vă arătaţi împotriva Codului muncii, iar apoi propuneţi un Cod al muncii care copiază codul asumat de Guvern, asumându-vă, astfel, codul şi chiar şi unele virgule ale acestuia. Deci, eu chiar nu înţeleg. Vă întreb, criticaţi moţiunea, mărirea perioadei de probă, dar apoi propuneţi prin varianta dumneavoastră de lege tot 90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi 120 de zile pentru funcţiile de conducere, ca şi în varianta Guvernului. La fel şi în ceea ce priveşte critica din moţiune prin reducerea primei tranşe a concediului de odihnă - de la 15 la 10 zile. Guvernul propune cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt. La fel propune şi codul USL-ului. Şi pot continua exemplele. Vă întreb, atunci, dragi colegi din opoziţie, dacă prin această moţiune vă denunţaţi şi propria variantă a Codului muncii semnat de USL, sau faceţi moţiune şi la varianta dumneavoastră. Că eu asta nu pricep. Nu uitaţi, pentru ca o acţiune să fie credibilă trebuie să fie caracterizată de consistenţa elementelor sale, şi nu de preocupările de faţadă. Vorbiţi în moţiune de credibilitate. Mă întreb şi eu, ca şi alţi colegi şi ca şi cetăţenii acestei ţări, ce nu este credibilă: moţiunea pe care aţi depus-o, care critică Codul muncii sau Codul muncii pe care, în mare măsură, şi dumneavoastră vi-l asumaţi cu altă semnătură? Sau se depun moţiuni de dragul de a exista activitate parlamentară, exact ca şi declaraţiile politice, unele fără ca semnatarii să creadă în ele. În textul moţiunii faceţi referire la faptul că doriţi ca aceasta să fie mai mult decât un gest simbolic la adresa Guvernului. Eu vă spun, dragi colegi, că aceasta se constituie doar într-un gest simbolic, atât timp cât măsurile dumneavoastră alternative reprezintă de fapt esenţa Codului muncii pe care-l criticaţi prin această moţiune. Faptul că varianta USL reprezintă peste 80% copy-paste din Codul muncii asumat de Guvern ne întăreşte credinţa că modificările aduse de Executiv erau necesare şi sunt realizate şi cu girul confederaţiilor sindicale şi patronale. Faptul că USL propune ca, în acord cu sindicatele şi patronatele, o variantă a Codului muncii soră a variantei Executivului ne întăreşte convingerea că măsurile propuse de Guvern sunt bune, deci acceptate. În aceste condiţii, în locul acestei tevaturi pe care o realizaţi, dragi colegi din opoziţie, mai bine depuneaţi amendamente la Codul muncii, aşa cum era normal, se aprobau sau nu amendamentele, jocul era desfăşurat şi ne apucam de lucru, că sunt atâtea de făcut pentru această ţară, mai important decât aceste acţiuni sterile de imagine şi promovare personală. Nu voi mai face în continuare referire la alte lozinci şi acuze politice fără consistenţă, regăsite în textul acestei moţiuni, preferând să vă prezint, dragi colegi, câteva argumente, pentru care modificările propuse de către Guvern, prin noul Cod al muncii, să se constituie în reglementări benefice şi să protejeze actorii de pe piaţa muncii, angajatori şi angajaţi. Actualul Cod al muncii aflat în vigoare din anul 2003, asumat tot prin răspundere, după cum bine ştiţi, a demonstrat că a devenit rigid şi chiar conţine prevederi care vin în contradicţie cu interesul angajaţilor de a avea posibilitatea să câştige mai mulţi bani, în anumite sectoare de activitate, cum ar fi: construcţii, agricultură, turism, sectoare cu activitate sezonieră şi altele. Pentru soluţionarea acestei necesităţi, au fost preluate în proiectul de modificare a Codului muncii prevederile corespunzătoare din Directiva Europeană privind timpul de lucru, care stipulează posibilitatea stabilirii perioadei de referinţă a duratei medii a timpului de lucru prin contractele de muncă aplicabile. Odată cu noul Cod al muncii, angajatorul nu mai este supus tentaţiei de a folosi forţă de muncă la negru, în condiţiile unei reglementări foarte restrictive, dând, astfel, şi posibilitatea angajatului de a câştiga mai mult, beneficiind de prevederi mai relaxate cu privire la timpul de lucru. Un alt aspect foarte important îl constituie creşterea perioadei pentru care se pot încheia contracte individuale de muncă de la 24 la 36 de luni, respectiv posibilitatea prelungirii contractului cu acordul părţilor până la finalizarea unui proiect, program sau a unei activităţi sau lucrări, stabilirea performanţei ca un criteriu de evaluare avut în vedere în cazul declanşării concedierilor colective şi altele. Iată, deci, tot atâtea argumente pentru care modificările propuse de către Guvern sunt de fapt noi şi benefice reglementări menite să protejeze interesele salariaţilor, să ofere acestora posibilitatea creşterii câştigurilor, să le asigure protecţie împotriva tentaţiei angajatorilor de a recurge la muncă la negru, să le ofere posibilitatea găsirii unui loc de muncă mai rapid şi mai uşor. Păcat că cei care ridiculizează o iniţiativă pur socială nu apără interesele cetăţenilor cu aceeaşi tenacitate cu care îşi apără propriile interese. Dând dovadă de interes naţional, şi nu particular, trebuie să girăm acest Cod al muncii care flexibilizează piaţa muncii, pilonul de bază al unei economii şi, implicit, al societăţii per ansamblul ei. Domnul preşedinte Ponta spunea mai devreme că, într-adevăr, trebuie alţi parlamentari. Şi eu cred la fel. Trebuie alţi parlamentari care să discearnă între interesul personal şi interesul naţional. Vă mulţumesc.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea este adresată Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aflată în subordinea domnului prim-ministru interimar Emil Boc. Obiectul interpelării: Necesitatea deschiderii unui centru de relaţii cu clienţii al societăţii furnizoare de gaze naturale la Târnăveni. Motivaţia interpelării este modul în care a fost pus în aplicare Ordinul nr. 77/10 septembrie 2009 al ANRDE privind reînnoirea contractului-cadru în baza căruia se desfăşoară activitatea de furnizare a gazelor naturale către consumatorii casnici, ceea ce a generat nemulţumire în rândul acestora. Mulţi dintre consumatori ne-au reclamat faptul că au fost nevoiţi, pe propria cheltuială, să suporte costul emiterii, prin intermediul poştei, a noilor contracte de furnizare a gazelor, fapt care a determinat cheltuială de timp şi bani pentru aceştia. Mai mult decât atât, Primăria Municipiului Târnăveni a transmis o scrisoare deschisă, atât mass-media, cât şi cabinetului meu senatorial, prin care prezintă indignarea unităţii administrative în cauză şi a locuitorilor pe care îi reprezintă faţă de modul de punere în practică a acestui ordin, dar şi faţă de lipsa de interes a societăţii furnizoare de gaz în ceea ce priveşte deschiderea acestui centru de relaţii cu clienţii la Târnăveni, în ciuda multor solicitări adresate de către municipalitate în acest sens. Ţinând cont de faptul că printre atribuţiile ANRDE se găsesc şi asigurarea dreptului consumatorilor la servicii calitative, dar şi protejarea drepturilor consumatorilor, prin interpelarea pe care v-o adresez solicit a mi se prezenta, în scris, ce soluţii se pot găsi la problemele ridicate. Vă mulţumesc.

: Declaraţia politică este intitulată "Clienţii societăţii furnizoare de gaz, puşi pe drumuri în mod nejustificat". Dragi colegi şi colege, În declaraţia politică de astăzi voi face referire la o situaţie care a generat nemulţumiri în rândul mai multor cetăţeni. Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a stabilit, prin Ordinul nr. 77 din 10 septembrie 2009, un nou conţinut al contractului-cadru de furnizare în baza căruia se desfăşoară activitatea de furnizare reglementată a gazelor naturale către consumatorii casnici. Nicio problemă până aici, pentru că semnarea noilor contracte reprezintă o obligaţie atât pentru furnizorii de gaze naturale, cât şi pentru consumatori, în scopul alinierii la cerinţele legislative în vigoare. Indignarea consumatorilor a apărut în momentul în care au luat act de modul în care trebuie depuse aceste contracte odată semnate, într-un exemplar, la sediile societăţii furnizoare de gaz metan, mai precis, în instrucţiunile primite odată cu factura de gaz şi cu noile contracte se specifică faptul că acestea din urmă trebuie trimise exclusiv prin poştă, în termen de 15 zile, la serviciile de relaţii cu clienţii ale societăţii furnizoare. Mulţi consumatori au considerat această măsură drept abuzivă, pentru că presupune cheltuială de timp şi, de ce să nu o spunem, chiar şi de bani. O strategie a societăţii venită înspre nevoile şi aşteptările consumatorilor ar fi permis depunerea contractelor semnate la casieriile la care se încasează facturile, ceea ce ar fi însemnat mai puţine eforturi din partea consumatorilor, puşi în aceste zile pe drumuri pentru a intra în legalitate cu noile contracte. Capitalismul ne îndeamnă spre o anumită deschidere spre client, spre susţinătorul serviciilor noastre. Se pare că mediul privat a învăţat cel mai bine lecţia capitalismului. Monopolul, din păcate, denaturează, în anumite situaţii, percepţia realităţii. Sper ca această situaţie să se constituie într-o greşeală de strategie de marketing şi coordonare, astfel ca, în viitor, oamenii să nu mai fie puşi pe drumuri pentru rezolvarea unor probleme care aveau soluţii mult mai facile. Nu pledez pentru suveranitatea consumatorului în orice condiţie, dar cred că în această situaţie se puteau găsi pârghii pentru a veni în sprijinul consumatorilor. Cu toţii ne dorim reformarea sistemului, dar să nu uităm că fiecare reprezentăm o parte a acestui sistem. Vă mulţumesc.

: Declaraţia politică se intitulează "Orgoliile unora, duşmanii tuturor". Dragi colegi, Trebuie să vă spun, din ceea ce am constatat cu toţii, că oamenilor nu le mai pasă de ce se întâmplă pe scena politică, ce miniştri sunt audiaţi, ce jocuri politice se fac sau nu se fac, ei vor ca problemele lor să se rezolve, şi aceasta cred că o simţiţi cu toţii în colegiile pe care le reprezentaţi. Miercurea trecută, când noi ne aflam în comisiile de audiere, fermierii au ieşit în stradă, au venit la Palatul Cotroceni pentru a cere subvenţiile de care au nevoie. Pentru ei nici criza politică, nici criza economică nu sunt percepute la nivel macro, măsurile nu sunt percepute ca necesar a fi luate la nivel generalist, ci individualist. A doua zi, angajaţii de la "Metrorex" au venit să se revolte, şi mişcările de acest gen vor continua. Ele nu sunt îndreptate împotriva unui om politic sau a altuia, ele vin ca o cerinţă lăuntrică a oamenilor de a fi ascultaţi şi de a li se soluţiona problemele. Nu este o atitudine constructivă, dar reprezintă o radiografie a ceea ce înseamnă societatea de azi, cu aşteptările ei, acte percepute de către populaţie ca un efect placebo cu rezultat imediat. Spectacolul politic nu e un meci de fotbal. În aceste zile, acest spectacol nu mai are nici pe departe audienţa pe care o are un meci de fotbal. Pe de altă parte însă, are alte implicaţii în viaţa reală faţă de un meci de fotbal. La un meci de fotbal, spectatorii se uită mai mult sau mai puţin pasivi, pentru că acesta nu le schimbă viaţa. La spectacolul politic pe care unii îl creează în mod voit în această perioadă, spectatorii, puţini câţi sunt, se uită acum pasivi, poate urmând să devină activi în 22 noiembrie şi 6 decembrie. Dar un lucru este clar, acest spectacol ne poate schimba tuturor viaţa, iar acest spectacol este generat în această perioadă de orgoliile politice ale unora. S-a văzut acest lucru şi în comisiile de audiere a miniştrilor propuşi pentru a face parte din noul Guvern, se vede acest lucru din declaraţiile pe care le fac liderii politici. Presa internaţională, mai precis "The Economist", scria săptămâna trecută că "politica românească este dominată de orgolii şi nu este motivată de criza economică cu care se confruntă ţara în prezent". Dragi colegi, Cu toţii am fost trimişi aici, în Parlament, prin votul uninominal al cetăţenilor din colegii. Pe aceşti cetăţeni, aşa cum spuneam, nu îi interesează nici spectacolul politic şi, cu atât mai mult, nu îi interesează orgoliile unor lideri. Ei sunt preocupaţi de soarta lor şi a copiilor lor, de modul în care vor trece peste iarna grea ce va veni. Le datorăm responsabilitate. A trecut perioada ideologiilor politice în percepţia cetăţeanului. Acum, aceştia se aşteaptă la o politică pentru oameni, o politică pentru alegători. Ei ştiu că deciziile noastre din aceste zile îi afectează. Dragi colegi, Aceste decizii ne afectează, în final, chiar şi viaţa noastră. Un medic se plângea zilele trecute că nu există suficiente fonduri la buget pentru a susţine sistemul de salarizare la niveluri mai înalte. Se plângea că în ţara aceasta avem prea mulţi pensionari de boală. Apoi a recunoscut că, de fapt, vina îi aparţine chiar şi lui, pentru că acordă şi el, şi colegii lui unele scutiri medicale pentru desfăşurarea unor activităţi, pentru că există medici care îşi pun parafa pentru astfel de pensionări de boală nejustificate, şi că, în final, reacţiunea este chiar împotriva sa. Dragi colegi, Acţiunile noastre sunt cauzele reacţiunilor ulterioare. Acordul cu FMI este deja afectat, dar validarea Guvernului este obstrucţionată de orgoliile unor anumiţi lideri politici. Creăm un spectacol politic de dragul unor lideri, un spectacol care ştirbeşte şi ultimele fărâme de credibilitate a cetăţenilor în noi, clasa politică. Mă întreb cum vom restabili încrederea populaţiei în noi, clasa politică, după acest spectacol. Este nevoie de competenţă, de dorinţa de a renunţa la orgolii, în slujba unui interes naţional care se mai regăseşte doar în demagogia discursurilor. Nu este obligatoriu ca aleşii să fie săraci, să umble în loganuri şi să poarte costume de câteva sute de lei, îmi spuneau cetăţenii din colegiul pe care îl reprezint. Ei se aşteaptă însă la responsabilitate, la capacitatea de a subordona interesele proprii ale unora (de înţeles şi acestea până la un punct) viitorului României. Şi există, slavă Domnului, oameni capabili să mişte ceva în direcţia cea bună. Important este să trecem peste orgoliile unora şi să facem ceea ce este mai bine pentru noi toţi. Dragi colegi, Pentru că tot ceea ce se întâmplă în această perioadă se canalizează pe linia orgoliilor, voi încheia declaraţia mea politică de azi cu un citat al psihologului Juliana Mallart: "Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit şi cel mai redutabil dintre duşmanii pe care cineva poate să-i aibă." Vă mulţumesc.

: A doua întrebare îi este adresată domnului Nicolae Nemirschi, ministrul mediului. Obiectul întrebării: Soluţii la problema batalurilor Bicapa Târnăveni, o problemă foarte, foarte gravă în judeţul Mureş, care se confruntă, în momentul de faţă, cu probleme de mediu din cauza iazurilor batal de la "Azomureş" şi Bicapa Târnăveni. Uniunea Europeană este dispusă să finanţeze închiderea acestor iazuri batal în condiţii ecologice şi viabilizarea terenurilor în cauză. Pentru a beneficia de aceste finanţări din partea Uniunii Europene, aceste iazuri batal trebuie preluate de către administraţia publică locală, respectiv consiliul local sau consiliul judeţean, care, la rândul lor, să înainteze proiectul pentru finanţare Uniunii Europene. La "Azomureş" nu a existat o problemă în acest sens, dar situaţia este mai complicată în cazul batalurilor de la Bicapa Târnăveni, în sensul că societatea este în lichidare judiciară, administratorul principal fiind AVAS, care se află în imposibilitatea legală de efectuare a unor investiţii de acest gen. Astfel, până la clarificarea problemei proprietăţii, nu există posibilitatea accesării de fonduri. Întrebare: se lucrează la o hotărâre de guvern pentru închiderea celor trei bataluri ale Combinatului Chimic Bicapa şi trecerea terenurilor societăţii din proprietatea AVAS în proprietatea consiliului local, pentru administrarea în concordanţă cu principiul autonomiei locale, realizându-se astfel şi o compensare a datoriilor existente la bugetul local din partea Combinatului Chimic Bicapa? Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris şi oral. Senator Petru Başa.

: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Prima întrebare îi este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei, cercetării şi inovării. Obiectul întrebării: Existenţa unei strategii unitare în ceea ce priveşte investiţiile în învăţământ. Chiar dacă anul şcolar a început, noi construcţii şcolare sunt încă în şantier în judeţul Mureş de ani de zile, dar nu numai aici, ci în majoritatea judeţelor ţării. Lucrările au început în urmă cu câţiva ani, însă banii nu au fost suficienţi şi pentru terminarea lor. Astfel, milioane de lei s-au dus pe apa sâmbetei. Mai mult, chiar finalizate, o parte din aceste construcţii ar putea fi complet inutile, dacă este să ne luăm după strategiile de comasare a unităţilor şcolare cu puţini elevi. Astfel, s-a ajuns să se realizeze investiţii de sute de mii de lei în unităţi şcolare care acum se doreşte să se închidă, pentru că au puţini elevi. Exemplu concret, în şcoala mureşeană Sânişor mai sunt doar 10 copii care merg la şcoală şi alţi 10 copii care merg la grădiniţă, iar investiţia realizată este de 300.000 de lei, la care se adaugă alţi 400.000 de lei ce ar fi necesari pentru finalizarea construcţiei. Este doar una dintre construcţiile din acest judeţ începută în anul 2008 şi rămasă în şantier. Există strategii unitare şi planuri clare în privinţa priorităţilor investiţionale în învăţământ? Ce se va întâmpla cu aceste lucrări începute şi nefinalizate din lipsă de fonduri? Solicit răspuns în scris şi oral. Senator de Mureş, Petru Başa. Mulţumesc. Pot să adresez şi a doua întrebare?

: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Nu vreau să fiu dur, dar pentru că au fost colegi care au vorbit despre lebede, eu vă cer permisiunea să vorbesc despre.., bovine. În această perioadă în care unele televiziuni obediente unor potentaţi strigă mereu "Jos Băsescu!", cred că ar trebui să se abordeze şi alte teme care interesează naţiunea, cea care ne-a trimis aici, în această aulă. Declaraţia mea se intitulează "Sprijin pentru crescătorii autohtoni de bovine". Luni, 21 septembrie, 80.000 de producători de lapte din 8 ţări membre ale Federaţiei Europene a Laptelui au vărsat pe câmp 25 de milioane de litri de lapte în semn de protest faţă de preţul pe care aceştia îl primesc pe un litru de lapte, respectiv 0,18 euro. Pentru a-şi acoperi costurile, aceştia i-au cerut preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, să facă posibil ca valoarea să crească la 0,4 euro. Este vorba de fermieri din Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Belgia, Elveţia şi Olanda. Faptul că producătorii autohtoni de lapte nu au ajuns încă să recurgă la astfel de strategii pentru a ne atrage atenţia asupra nemulţumirilor lor şi asupra nevoii de sprijin pe care o resimt tot mai acut nu le exclude pe acestea din urmă. În deplasările în teritoriu în circumscripţia electorală am luat contact cu aceşti producători, care mi-au exprimat nemulţumirile şi mi-au prezentat problemele lor. Producătorii autohtoni de lapte - sunt colegi în sală din judeţul Braşov, eu sunt din judeţul Mureş - primesc pentru fiecare litru de lapte de vacă livrat la fabricile de profil sau la centrele de colectare 0,3 lei subvenţie, asta dacă au aprobată cota de lapte, şi alţi 0,8-0,9 lei pe fiecare litru comercializat. Sunt cazuri fericite, dar mulţi fermieri au ajuns să dea laptele la porci, încât firmele de procesare sau intermediarii au încetat să mai preia cantităţile de lapte de la micii producători, fie din cauza scăderii consumului de produse lactate, fie din cauza noilor norme de calitate pe care micii producători nu le mai îndeplinesc. Sunt alţii care nu au avut atâţia porci şi au aruncat laptele în şanţul de drenaj din faţa curţii. Dragi colegi, Tocmai pentru ca aceste situaţii să fie cât mai mult limitate, Federaţia Crescătorilor de Bovine din România intenţionează să deschidă fabrici de prelucrare a laptelui în fiecare judeţ din ţară. Proiectul, unul destul de îndrăzneţ, prevede două modele de fabrici de procesare a laptelui: unul pentru o unitate cu o capacitate de procesare de 4.000 de litri pe schimb, iar celălalt, cu o capacitate de 10.000 de litri pe schimb, iar asociaţiile judeţene de crescători vor avea posibilitatea de a alege unul din cele două modele. După ce acest proiect va fi definitivat, ţinând cont de condiţiile actuale de creditare, pentru a contacta creditele necesare acestor investiţii vor avea nevoie de garanţii guvernamentale. Este de datoria noastră să le acordăm acest sprijin, pentru că zootehnia şi agricultura românească trebuie sprijinite şi privite ca un factor decisiv în dezvoltarea durabilă a economiei româneşti. Nu este normal ca producătorul autohton de lapte să primească bani sub preţul de producţie al unui litru de lapte vândut, iar marile magazine să vândă lapte din import la de 3 ori preţul cu care l-ar vinde un producător autohton. În momentul de faţă, potrivit crescătorilor de bovine, laptele adus din afară se regăseşte în 80% din produsele lactate de pe piaţa românească. În Evul Mediu, dragi colegi, reprezentanţii unor bresle - vă spun fiindcă sunt din Sighişoara şi ştiu istoria breslelor - dintr-un oraş sau cetate aveau întâietate în comercializarea produselor lor. Nu spune nimeni că ar trebui să ne întoarcem în acea perioadă, dar trebuie să încurajăm producţia şi desfacerea internă. Tot mai mulţi producători ne semnalează faptul că fabricile mari, multe doar cu filiale în România, au monopolizat toată piaţa, iar, cu toată cofinanţarea de la stat, producătorii autohtoni spun că, în lipsa unei forme structurate de organizare, nu pot face faţă. Dragi colegi, În România există 28 de asociaţii judeţene ale crescătorilor de bovine, care reunesc circa 30.000 de fermieri. În România o mare parte din populaţie trăieşte în mediul rural, îndeletnicirea principală în multe judeţe o reprezintă sectorul zootehnic, iar în cadrul acestui sector un rol important îl are creşterea bovinelor, majoritatea pentru producţia de lapte. Sunt câteva date suplimentare care să ne determine să găsim soluţii şi să acordăm sprijinul necesar crescătorilor de bovine, pentru a nu ajunge la falimentarea şi acestui domeniu în care putem spune că România are tradiţii. Vă mulţumesc, (Aplauze.)

: Declaraţia politică este intitulată "Soarta învăţământului românesc încotro?". Doamnelor şi domnilor senatori, Stimaţi colegi, Luna septembrie înseamnă nu doar începutul unei noi sesiuni parlamentare, ci şi începutul unui nou an şcolar. Cu ani în urmă, şi pentru noi luna septembrie însemna începutul unui nou an şcolar, dar parcă noi mergeam la şcoală, în prima zi, cu bucurie în suflet, cu dorinţa de a începe o nouă etapă de educare. Din păcate, acum, în prima zi de şcoală întâlnim în curţile unităţilor de învăţământ chipuri triste atât în rândul dascălilor, cât şi al elevilor şi doar în cazuri fericite întâlnim chipuri indiferente. Interesul pentru şcoală începe să se piardă tot mai mult şi nu e de mirare, ţinând cont de starea în care se află învăţământul românesc de ani de zile. Fiecare caută vinovaţi pentru acest lucru. Profesorii acuză sistemul, dar uită că, în primul rând, sistemul este format din profesori şi că lor le revine, de dragul generaţiilor următoare, datoria să îl reformeze. Dascălii de altă dată, cu o vocaţie deosebită spre educaţie, a căror imagine este păstrată ca un tribut pentru ceea ce au realizat de către generaţiile de învăţăcei, au cam dispărut. Din păcate, pe scara valorică, locul satisfacţiei profesionale a fost luat de satisfacţia materială, iar aceasta se perimează foarte repede, indiferent de cuantumul câştigului material realizat. Locul ei a fost luat de insatisfacţie. Este logic să fie aşa, în condiţiile în care, în special în plan material, "cel mai mare duşman al binelui este dorinţa de mai bine". Dar toate acestea au dus la decăderea gradului de performanţă în învăţământul românesc. Rezultatele acestei situaţii le resimţim şi le vom resimţi ca naţiune şi în viitor, şi aceasta întrucât educaţia reprezintă un domeniu strategic pentru dezvoltarea oricărei ţări. Nu poţi clădi o carieră extrem de înaltă pe diplome prefabricate, pentru că se va nărui la prima mişcare dictată de legile mecanicii şi sub ruinele ei vor fi îngropate multe speranţe. Trist este faptul că sistemul de învăţământ românesc este prea conservator, reticent la schimbare şi a fost supradimensionat până acum. Şi spun supradimensionat pentru că nu este normal ca numărul de elevi să scadă, iar cel al cadrelor didactice să crească. Nu este normal ca unele cadre didactice care au fost incluse în sistem să fi urmat stagii de pregătire cu examene tip grilă de multe ori mai facile decât un examen pentru carnetul de şofer. Întregul sistem, pornind de la profesori, părinţi şi terminând cu clasa politică, se poate considera vinovat pentru tolerarea acestor situaţii. Cu toţii trebuie să fim drastici în ceea ce priveşte pretenţiile de asigurare a calităţii şi performanţei în învăţământul românesc. Societatea privată ne arată că performanţa trebuie răsplătită, întrucât ea este cea aducătoare de profit, indiferent de ce natură este acesta. Codurile pe educaţie, Legea educaţiei naţionale sunt importante, dar ele reprezintă doar scheletul, liniile directoare după care ar trebui să se reformeze învăţământul românesc, nu şi reformarea în sine a acestuia. Reforma va depinde tot de fiecare cadru didactic în parte şi, indirect, de pretenţiile societăţii civile în ceea ce priveşte pregătirea tinerei generaţii. Legile sunt instrumente prin care anumite probleme sunt rezolvate, dar trebuie să existe şi interes pentru rezolvarea lor. Cu toţii trebuie să ne aducem aportul pentru ca învăţământul românesc să înceteze a mai fi unul mediocru, pentru ca universităţile româneşti să se încadreze, în viitor, criteriilor "Shanghai", pentru a intra în topul celor 500 de universităţi performante din lume. În altă ordine de idei, accentul va trebui pus pe pregătirea elevilor în corelare cu cerinţele pieţei. În momentul de faţă există foarte multe instituţii de învăţământ superior, iar problema cea mai mare este că specializările existente la aceste universităţi sunt în neconcordanţă cu carierele profesionale din mediul social şi economic românesc. Acesta este unul dintre motivele pentru care suntem în faţa unui sistem care creează şomeri pe bandă rulantă. Pentru a renunţa la pompierism măcar în educaţie, ar trebui ca specializările să fie oferite în baza unor studii de piaţă, pentru ca întreg efortul să aibă şi un efect final. Astăzi se pare că şi sintagma "ai carte, ai parte" s-a perimat. De noi toţi depinde ridicarea ei pe acelaşi loc pe care se găsea în eşichierul vieţii sociale româneşti în urmă cu mulţi ani. Vorbeam despre apariţia unui număr mare de universităţi. Apariţia acestora nu numai că nu a adus un plus de cunoaştere în cercetarea ştiinţifică, dar a contribuit la fragmentarea excesivă a bugetului naţional, împiedicând într-o măsură importantă chiar marile centre universitare să continue cercetările. Aşa se explică faptul că institute de cercetare de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, altădată recunoscute pentru rezultatele lor ştiinţifice, şi-au închis porţile, s-au vândut sau sunt în pragul falimentului. Unii dintre dumneavoastră o să spuneţi că cercetarea este legată intrinsec de evoluţia şi performanţele economiei, dar universităţile din alte ţări europene sau chiar din America nu au fost nevoite să îşi închidă centrele de cercetare, acestea fiind finanţate de mari companii. Din păcate, România a fost folosită mai mult pentru mâna de lucru ieftină. Acesta este şi motivul pentru care nu ne putem mândri cu institute de cercetare finanţate de companiile multinaţionale şi ale căror rezultate să folosească avantajului comparativ al economiei româneşti în competiţia de pe piaţa europeană şi mondială. În aceste condiţii, este imperios necesară o analiză lucidă a mediilor - economice sau nu - româneşti şi europene în care vor opera mulţi din tinerii români: este necesar a se cunoaşte domeniile în care România are avantaj comparativ. În al doilea rând, este imperios necesar să se coreleze învăţământul universitar cu carierele europene pentru a se evita alocarea de fonduri unor specializări care nu se mai găsesc pe piaţă. Noua Lege a educaţiei naţionale îşi propune să modernizeze sistemul de educaţie şi să-l racordeze atât la dinamica societăţii româneşti, cât şi la realităţile europene şi globale, dar, ca şi în viaţă, important este nu ceea îţi propui, ci ceea ce şi realizezi. Vă mulţumesc pentru atenţie.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt ultimul vorbitor, deci mă aude toată lumea. Am o interpelare adresată domnului ministru al transporturilor şi infrastructurii Radu Mircea Berceanu. Domnule ministru, Interpelarea are ca subiect şoseaua ocolitoare a municipiului Sighişoara. Acest obiectiv este de importanţă naţională, el fiind succesiv inclus în toate programele de guvernare. În prezent, tot traficul rutier de pe DN13 sau E60 se desfăşoară prin municipiul Sighişoara şi această şosea europeană reprezintă, practic, legătura rutieră dintre zona Ardealului şi partea de sud a ţării. Din cauza traficului infernal şi a faptului că infrastructura existentă nu a fost proiectată pentru un asemenea nivel al circulaţiei, există un impact negativ major asupra infrastructurii, datorat, mai ales, trepidaţiilor maşinilor de mare tonaj: fisuri apărute la zidul cetăţii şi la imobilele din cetatea medievală, monument inclus în patrimoniul UNESCO; blocuri şi case fisurate; blocaje ale traficului, ca urmare a turiştilor sosiţi; distrugerea sistemului de canalizare şi aprovizionare cu apă, şi mai putem spune că distanţa parcursă pe cele două sensuri de mers prin municipiul Sighişoara este de la kilometrul 111+200 până la kilometrul 118+240, deci aproximativ 7 kilometri, pe străzi de categoria M, cu două benzi de circulaţie, fără posibilitate de extindere, cu traseu sinuos, intersecţii, treceri de pieton etc. Vă informez, domnule ministru, din cauza acestor efecte cauzate de traficul greu din municipiul Sighişoara, cât şi din cauza accidentelor mortale - are loc cam un accident mortal pe lună -, au fost declanşate, în mai multe rânduri, revolte ale asociaţiilor de locatari concretizate prin blocarea traficului şi memorii adresate autorităţilor. În data de 13 aprilie 2009 autoritatea de management pentru Programul Operaţional Sectorial - Transport şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - SA au semnat contractele de finanţare pentru două proiecte, care au ca obiectiv pregătirea construcţiei a 14 variante de ocolire. Primul proiect se referă la pregătirea pentru construcţie a variantei de ocolire Topliţa - Tuşnad - Sighişoara - Făgăraş - Huedin - Bârlad şi Timişoara Sud. Concret, domnule ministru, vă rog să-mi transmiteţi o situaţie completă, cu copii ale documentelor originale, privind studiile de fezabilitate, studiile de stabilitate a indicatorilor tehnico-economici, alte documente care fac referire la acest obiectiv, punctul dumneavoastră de vedere şi al ministerului privind acest obiectiv. Solicit răspuns în scris la problemele ridicate. Vă mulţumesc. Cu deosebită consideraţie, senator Başa Petru.

: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Ultima reducere de dobândă operată de Banca Naţională a României deschide drumul creditării. Măsura de reducere a dobânzii, aşteptată de mai mult timp în piaţă, ar trebui să revitalizeze, potrivit aşteptărilor BNR, procesul de creditare al economiei care şi-a încetinit creşterea. Primele care vor simţi efectele pozitive ar trebui să fie firmele. În aceste condiţii este de aşteptat creşterea producţiei şi apariţia de noi locuri de muncă. Ne aşteptăm, în viitorul apropiat, ca acest semnal să fie preluat de către băncile comerciale prin deblocarea creditării. Acesta este un exemplu concret al faptului că, în ciuda predicţiilor catastrofice ale unor analişti şi politicieni, ultimele date ale economiei arată o tendinţă economică încurajatoare. Este un început timid care poate fi însă consolidat. Putem vorbi deja, cu multă încredere, despre stabilizarea cursului de schimb. Valoarea leului a început să crească uşor marcând o tendinţă de stabilizare, astfel încât economiile în lei ale populaţiei nu mai pierd valoare sub apăsarea unui curs de schimb slab. În plus, ultimele statistici spun că pericolul inflaţiei este ţinut sub control. Efectul asupra puterii de cumpărare a populaţiei este mai mult decât benefic. Inflaţia lunară a scăzut în luna aprilie la jumătatea nivelului înregistrat în luna martie. Rata anuală a inflaţiei este în uşoară scădere în contextul ieftinirii preţului serviciilor. De asemenea, Banca Naţională a României a revizuit în scădere proiecţia privind rata inflaţiei pe 2009. Numai aceşti indici ar trebui să ne ofere o rază de speranţă pentru redresarea economică a României cu beneficii directe în îmbunătăţirea situaţiei populaţiei. Mai avem şi alte exemple: în timp ce producţia industrială în România a scăzut cu 15% pe ansamblu, în Uniunea Europeană descreşterea a fost de aproape 17 procente. Aceasta arată că suntem într-o micşorare de activitate economică mai puţin abruptă decât media europeană. La aceasta este esenţial să menţionăm faptul că, în primele două luni ale acestui an, volumul investiţiilor străine s-a majorat cu 38,1% comparativ cu perioada corespunzătoare a anului anterior. Este vorba, în cifre reale, de investiţii la nivelul a 1,4 miliarde de euro. De asemenea, putem constata o evoluţie pozitivă şi în ceea ce priveşte structura acestor investiţii străine. Concret, asistăm la o majorare a contribuţiei a participaţiilor de capital de la aproximativ 15%, cât reprezentau acestea în primele 2 luni ale lui 2008, la 45% în aceeaşi perioadă a acestui an. În luna februarie, investiţiile străine directe au însumat 462 milioane de euro şi nu ne oprim aici. Putem observa, doamnelor şi domnilor senatori, că s-a întărit credibilitatea externă a sistemului financiar. Pachetul de finanţare, stabilit împreună cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană, a fortificat sistemul financiar al ţării şi a convins pieţele şi principalii actori economici, agenţiile internaţionale de rating de statutul optim pentru investiţii in economia românească. S-a revigorat sectorul construcţiilor în luna aprilie. În primul trimestru al acestui an lucrările de construcţii au sporit cu 4,4% faţă de acelaşi trimestru al anului trecut, ceea ce e adevărat, se datorează proiectelor în curs de execuţie, dar asta înseamnă că proiectele nu au fost abandonate. De asemenea, în aceeaşi perioadă, autorizaţiile de construcţie eliberate pentru clădirile rezidenţiale au scăzut uşor. Să fim sinceri, stimaţi colegi, conjunctura economică internaţională nu este deloc favorabilă. Cabinetul Emil Boc s-a aplecat constant în şedinţe speciale săptămânale, pe accelerarea atragerii fondurilor europene. Urmare directă a acestei preocupări este faptul că suma primită de România (Fonduri structurale şi de coeziune) de la începutul anului până la sfârşitul lunii aprilie este de 795 milioane de euro, (din care Fondul de coeziune reprezintă 262 milioane de euro). Spre comparaţie, Guvernul precedent a avut la dispoziţie 3 miliarde de euro din care nu a reuşit să atragă decât 170 de milioane de euro. Aş recomanda, încă o dată, în ceea ce priveşte sumele trimise de băncile filială către băncile mamă, să se ia în considerare avertismentele date de Comisia Europeană băncilor greceşti şi austriece care au filiale în România. Dacă nu ar mai pleca peste graniţă capitalul acestor bănci, s-ar însănătoşi climatul investiţional şi am asista mai repede la redresarea economiei româneşti. Apoi, uitaţi-vă, aţi criticat intens politica de taxe şi impozite a Cabinetului Boc, dar în luna aprilie înregistrăm o revigorare a încasărilor bugetare. S-au realizat încasări mai mari în luna aprilie (15,3 miliarde de lei) comparativ cu luna ianuarie (15 miliarde lei). În luna februarie s-au încasat 10,9 miliarde de lei, în luna martie 12,1 miliarde de lei. Cu toată situaţia grea prin care trec concetăţenii noştri care lucrează în afara ţării, în primele luni ale acestui an, tot au trimis în ţară sume importante. În primele două luni ale anului 2009 transferurile curente au fost chiar mai mari decât în perioada corespunzătoare a anului precedent cu 435 de milioane de euro. Greul acţiunilor anticriză a fost dus de ministerele economice, deţinute de PD-L, şi de primul ministru. Disciplina fiscală, limitarea cheltuielilor, construcţia bugetară, acordurile internaţionale au repus în mişcare motorul economiei naţionale. Stimaţi colegi, După toate acestea putem trage concluzia că toată activitatea Guvernului Emil Boc începe deja să îşi arate, ca nişte ghiocei în februarie, urmările. Suntem de părere că votul de încredere oferit Guvernului la învestitură ar trebui reluat în aceste zile, drept confirmarea activităţii asidue din aceeaşi perioadă. Vă mulţumesc. (Aplauze)