(din sală): Nu vă întrerup.

: Asta n-o să mă convingeţi nici în 1000 de ani, pentru că nu se poate! Nu are cum să fie într-o asociere şi într-o cooperativă. Nu se poate. Atunci, înseamnă că nu mai vorbim de acelaşi lucru. Şi chiar faptul că aţi zis "poate" mie îmi dă şi mai mari semne de întrebare. Am fost în câteva cooperative, în Italia şi în Spania. Ştiu ce înseamnă cooperative, în sensul în care legea vrea să le instituie. Cooperativele de stil european. Am fost în Italia, într-o mare cooperativă de produse lactate, şi în Spania, într-o mare cooperativă de legume şi de carne. Prin urmare, v-aş ruga să nu încercaţi să induceţi în eroare. Dar nu se poate... O simplă întrebare: cum o să fie oamenii şi în asociere, şi în cooperativă? Nu se poate. Vor trebui să plece din asociere, să intre în cooperativă. De ce? Au aici avantaje mai mari? Deci, eu cred că se introduce o bâzâială legislativă, care nu este bine explicată. Nu sunt împotriva acestei legi, dar mi se pare a fi o construcţie abstractă, şi nu matură, nu e maturizată, adică îmbinată cu ceea ce înseamnă, la ora actuală, sistemul de legi, inclusiv Legea arendei. Legea arendei tot într-acolo ne duce. Are omul pământ, îl dă în arendă. Şi iarăşi înseamnă un tip de exploatare agricolă a pământului. Îmi pare rău, dar nu m-aţi convins că această lege nu este o creaţie abstractă, şi anume, excesiv de abstractă, în sensul că ea ori face tabula rasa de ceea ce există, ori, dacă există o îmbinare, nu este precizată şi nu este clară. Vă mulţumesc.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. M-a stârnit pledoaria colegului Iorgovan şi chiar mi-a confirmat că, din păcate, această lege este o construcţie abstractă. Atunci când am dat Legea nr.36, în 1991, ea trebuia să refacă structurile de exploatare agricolă, aducându-i pe producătorii agricoli cu pământul lor într-o formulă mai eficientă. Îmi pare rău că nu mai este aici Adrian Severin, fiindcă prima formulă am gândit-o noi atunci. Foarte europeni, cum am fost şi cum suntem, am vrut să-i spunem exact aşa, Legea cooperaţiei. Aşa cum a zis foarte corect domnul Iorgovan, percepţia publică ne-a împiedicat să-i dăm această denumire. Cum, desfiinţăm C.A.P.-urile, că sunt odioase, şi facem o lege tot cooperatistă? Nu se poate. Şi i-am zis Legea asocierii producătorilor agricoli şi Legea societăţilor agricole. Temerea mea, din păcate, nu a fost disipată în acest moment. Faptul că această lege nouă nu face nici o referire la ceea ce există deja, ca legi, ar trebui să însemne că terenul pe care ea operează va fi cu totul altul, ceea ce nu se poate. După mine, este o mare scădere a acestei legi, că ea rămâne o construcţie abstractă. Este o construcţie ex novo, şi nu ab novo, dacă-mi permite domnul Iorgovan să spun acest lucru. Ex novo, în sensul că trebuie să ia totul de la început, ceea ce mie îmi dă frisoane, având în vedere că prea multe din reformele din 1990 încoace nu au fost decât experimente. Şi experimentele s-au făcut pe spinarea oamenilor. Asemenea experimente nu sunt politică bună, fiind făcute pe spinarea oamenilor. Deci, eu rămân cu temerea că această lege este o construcţie abstractă. Această lege nu se leagă, nu se îmbină cu ceea ce există. Poate că producătorii agricoli, ţăranii îşi vor pune mii de probleme în legătură cu... De ce să plece din asociaţii, ca să facă... Că e clar că cine intră într-o cooperativă nu mai poate fi şi în asociere. Nu are cum. Din sală: Poate.

(din sală): Este o lege abstractă.

: Deci, fărâmarea CAP-urilor a fost, mă rog, o voinţă, ca să spun aşa, a ţăranilor care aveau impresia că nu-şi pot recupera proprietatea. N-am putut să evităm această situaţie. Trebuia făcută deosebirea netă între proprietate şi exploatarea agricolă. Dar, în condiţiile acelea s-a pornit un fel de răzbunare pentru tot ceea ce fusese şi... Am pus în loc, însă, destul de repede Legea nr. 36/1991 şi aceea a readus lucrurile într-o anumită normalitate. Însă, acum, ce facem? Dărâmăm şi treaba aia care funcţionează? Pentru că altfel e o confuzie. Da, asta e întrebarea. Mulţumesc.

: Motivaţia prezentată de domnul secretar de stat este firească şi, în orice caz, nu poate fi combătută. Mişcare cooperatistă există în foarte multe ţări europene, în care economia de piaţă este o realitate evidentă. În Italia, în Spania, în Franţa există asemenea cooperative şi ele sunt prospere. Nu despre asta este vorba în ceea ce priveşte combaterea eventuală a acestei legi. Ceea ce, însă... şi, în plus s-a adus argumentul că această lege ar face parte, şi, mă rog, în sensul acesta m-aş declara de acord, ar face parte, din perspectiva dezvoltării pentru termen lung, aceea care s-a iniţiat, la nivelul Preşedinţiei României, pe perioada până în anul 2025. Numai că, intervin, totuşi, chestiuni de ordin foarte practic. Există Legea nr. 36/1991, aceea care s-a străduit să pună imediat ceva în loc, după ce cooperativele agricole de producţie au fost fărâmate, Legea asociaţiei producătorilor agricoli şi Legea societăţilor agricole - Legea nr. 36/1991, în baza căreia funcţionează şi astăzi toate asociaţiile, toate societăţile. Prin urmare, a fost o lege bună, din moment ce toate funcţionează astăzi. Ce se întâmplă cu această lege cu care venim acum? Se destramă asociaţiile? Adică, să nu cumva să fim din nou în situaţia...

: Dacă e lege?

: Dacă e lege?

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Colegul Sergiu Nicolaescu, preşedintele comisiei, spunea că textul pe care l-am vota acum este rezultatul unui compromis. Dar de ce să nu mergem către un compromis care mi se pare mai logic. La ora actuală, compromisul ne pune în situaţia - pentru că e nevoie de lege, cum foarte bine s-a spus - să votăm în cunoştinţă de cauză o prevedere neconstituţională. Nu e un compromis bun. Compromisul pe care îl propune domnul senator Szabo Karoly Ferenc e unul mai acceptabil, pentru că eliminarea lasă, aparent lasă fără subiect cine plăteşte, dar e clar că logica textului este: cine convoacă, plăteşte. Or, pe cale de consecinţă, dacă convoacă - să zicem - Ministerul Apărării Naţionale sau convoacă Administraţia Publică, ele pot spune următorul lucru: "Nu avem aceste fonduri prevăzute!", se adresează Guvernului ca, din fondul de rezervă pentru o situaţie excepţională, să obţină fondurile respective şi situaţia pare rezolvată, dar e un compromis mai rezonabil, nu acela de a vota în cunoştinţă de cauză o prevedere neconstituţională. Eu cred că, până la urmă, e mai bun compromisul care rezultă din propunerea domnului senator Szabo Karoly Ferenc.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Aşa cum a spus domnul secretar de stat, această lege face parte din categoria acelor legi de care este nevoie pentru a fi integraţi şi pentru a putea beneficia de coordonarea din cadrul sistemului de apărare civilă, de protecţie civilă care a fost iniţiată la ultimul summit NATO, la Praga. Am avut prilejul să realizez un raport, ca raportor special NATO pe această temă. Eu însă l-aş ruga pe domnul secretar de stat să precizeze un lucru care cred că este important şi care cred că este, după câte ştiu, realizat, cel puţin aşa rezultă din ceea ce am examinat noi, şi anume că acest proiect de Lege privind protecţia civilă este deplin corelat cu proiectul pe care tocmai l-am aprobat privind sistemul naţional de management al situaţiilor de urgenţă. S-ar putea să se creeze impresia că sunt două lucruri care se bat cap în cap, mai ales că la noi sistemul de management al situaţiilor de urgenţă a avut raport în fond de la Comisia juridică pentru numiri, disciplină, imunităţi şi validări, iar acesta este de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi securitate naţională, ca şi cum ar fi... În realitate sunt două lucruri care se referă, din multe puncte de vedere la aceleaşi situaţii şi e foarte important să subliniaţi că aceste două lucruri, ambele trebuie să existe ca atare, evident cu o anumită corelare şi nu cu o anumită suprapunere şi, bineînţeles, încă o dată să subliniem că adoptarea acestor legi face parte din tot complexul de asociere efectivă a României la sistemul euro-atlantic sau la sistemul european.