: Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Îmi revine deosebita plăcere şi onoare să vă aduc la cunoştinţă Mesajul Excelenţei Sale, domnul ambasador Dimitris Hatziargyrou, cu prilejul aniversării a 57 de ani de la Proclamarea independenţei Republicii Cipru. "În data de 1 octombrie, Republica Cipru a sărbătorit cea de a 57-a aniversare de la Proclamarea independenţei. Republica Cipru a fost fondată în anul 1960, după o luptă de eliberare naţională de patru ani împotriva Marii Britanii. Era pentru prima dată din antichitate, când ciprioţii se aflau în situaţia de a-şi hotărî singuri destinul. Cipru, care se află la răscrucea a trei continente - Europa, Asia şi Africa -, a fost de veacuri o insulă râvnită pe care fiecare putere din regiune, care se lupta pentru influenţă în estul Mediteranei, încerca să o controleze. Istoria Ciprului este una dintre cele mai vechi din lume. Primele urme ale civilizaţiei sale, care sunt documentate de săpăturile arheologice, datează din mileniul al IX-lea î.Hr, ca atare cu aproximativ 11.000 de ani în urmă. După elenizarea insulei, acum 3000 de ani, se consemnează încercări repetate de a dobândi controlul asupra acesteia de către diferite puteri: romani, perşi, asirieni, arabi, bizantini, cruciaţi, veneţieni, otomani şi Imperiul Britanic. Toţi aceştia şi-au lăsat amprenta, care se reflectă în bogata moştenire culturală a Ciprului. Independenţa Ciprului a adus o constituţie nefuncţională, care reflecta politica divide et impera a puterii coloniale, mult utilizată în trecut, politică ce a semănat seminţele discordiei între ciprioţii greci, constituind 80% din populaţie, şi ciprioţii turci - 18% din populaţie. Constituţia a fost viabilă trei ani, din 1963 apărând problemele care au culminat în 1974 cu răsturnarea guvernului legal de către junta militară din Grecia, urmată, la cinci zile, de invazia militară turcească, ocuparea a 37% din teritoriul Ciprului şi expulzarea forţată a 200.000 de ciprioţi greci. De atunci, insula a rămas divizată. Comunitatea internaţională a încercat în ultimii 43 de ani să ajungă la o rezolvare a ceea ce constituie acum problema Ciprului. Ultimul efort, realizat cu implicarea Secretarului General al Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, după doi ani de negocieri intense între cele două părţi, care a condus la Reuniunea de la Geneva, cu participarea tuturor părţilor interesate, nu s-a soldat cu niciun acord deoarece puterea de ocupaţie, Turcia, a insistat până la sfârşit pentru menţinerea garanţiilor cu drept de intervenţie militară, precum şi pentru menţinerea permanentă a trupelor sale în Cipru. Acest lucru a fost ceva ce niciun popor, să nu mai vorbim de un stat independent, membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al Uniunii Europene, nu ar putea accepta. În ciuda impactului defavorabil al problemei politice, Cipru a demonstrat o adaptabilitate remarcabilă, atingând niveluri de creştere mari, pe parcursul celor 57 de ani de existenţă independentă, furnizând cetăţenilor săi un nivel de trai ridicat, într-o ţară democratică, în care se respectă drepturile omului şi drepturile civile. Aceasta a avut un rezultat extraordinar - aderarea Ciprului la Uniunea Europeană în anul 2004, în calitate de contribuabil deplin, în ciuda diviziunii continue a insulei. Astăzi, Cipru este o destinaţie turistică, un important centru comercial, maritim şi universitar în regiune, dar şi în cadrul Uniunii Europene. Cipru a construit relaţii speciale cu toate ţările din regiune, cu care cooperează la diferite niveluri, prin participarea expectivă în cvadruple parteneriate, pentru a promova interesele mutuale, şi stabilitatea, şi prosperitatea, în regiunea Mediteranei Occidentale. Descoperirea rezervelor de gaz natural şi eventual de petrol, în viitorul apropiat, în Zona sa Economică Exclusivă, va aduce o nouă dinamică economiei şi prosperitate cetăţenilor. Relaţiile şi interacţiunile dintre ciprioţi şi români se pierd în negura vremurilor. Cipru şi România sunt legate prin relaţii culturale de lungă durată şi mai ales prin relaţii religioase. România a fost una din primele ţări care au recunoscut Republica Cipru şi care a stabilit relaţii diplomatice cu noul stat. De atunci, relaţiile dintre cele două ţări se dezvoltă în continuu, iar odată cu integrarea acestora în Uniunea Europeană, în 2004, respectiv, în 2007, aceste relaţii s-au consolidat în diferite domenii. Cipru a sprijinit aderarea României la Uniunea Europeană şi sprijină ferm şi necondiţionat aderarea ţării la spaţiul Schengen. Relaţiile României cu Cipru sunt multidimensionale - istorice, culturale şi economice. Prezenţa mai multor români în Cipru şi, de asemenea, prezenţa şi activitatea mai multor oameni de afaceri ciprioţi în România constituie o garanţie pentru consolidarea, în continuare, a relaţiilor dintre cele două ţări. Cipru este al patrulea investitor, ca mărime, din România, în timp ce din ce în ce mai mulţi turişti ciprioţi şi români descoperă frumuseţile celor două ţări". Doamnelor şi domnilor deputaţi, În încheiere, permiteţi-mi ca în calitate de preşedinte şi deputat al Uniunii Elene din România, să urez un călduros la mulţi ani, ciprioţilor de pretutindeni. Vă mulţumesc.