Informații obiective despre politicieni și alegeri - Harta Politicii Din România
ex: "basescu", "d1 prahova", "magheru bucuresti", etc
Petru Daniel Funeriu
Petru Daniel Funeriu
 > Sumar  > Declarații
Declarații
Exemplu: "pensii", "taxe", etc
1.
: Raport asupra Proiectului de Lege privind aderarea Institutului Naţional al Magistraturii la Reţeaua Euro-Arabă de Formare Judiciară. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. Obiectul de reglementare a fost prezentat. În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi se propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma propusă de către iniţiator. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.
28 Feb 2012  Sursa: stenograme parlament
2.
: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Raport asupra Proiectului de Lege privind aderarea Curţii Constituţionale a României la Conferinţa Mondială a Justiţiei Constituţionale, precum şi modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale, la care România este parte. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. Obiectul de reglementare a fost prezentat. În urma examinării, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi propună admiterea proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexa la prezentul raport. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Mulţumesc.
28 Feb 2012  Sursa: stenograme parlament
3.
: Raport suplimentar asupra Proiectului de Lege privind modificarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 22 iunie 2011. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat favorabil iniţiativa legislativă. Obiectul de reglementare a fost prezentat de reprezentantul Guvernului. Întocmind raportul iniţial, PL-x 458/22 noiembrie 2011, Comisia juridică, cu majoritate de voturi, a propus plenului Camerei Deputaţilor respingerea Proiectului de Lege privind modificarea Codului penal şi a Legii nr.286/2009. Plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 20 februarie 2012, a hotărât retrimiterea iniţiativei legislative Comisiei juridice, în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport. În şedinţa din 20 februarie 2012, Comisia juridică a întocmit un raport înlocuitor, prin care, cu unanimitate de voturi, a supus plenului, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind modificarea Codului penal, în forma adoptată de Senat. Plenul Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 28 februarie 2012, a hotărât retrimiterea iniţiativei legislative Comisiei juridice. În conformitate cu art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a reluat dezbaterea asupra acestei iniţiative legislative în şedinţa din 28 februarie 2012. În urma reexaminării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind modificarea Codului penal, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.
28 Feb 2012  Sursa: stenograme parlament
4.
: "Adio pomenilor gratuite primite de la stat!" Probabil aşa vor spune cu năduf mulţi dintre românii care s-au învăţat ca lunar poştaşul le aducă acasă "pomana" gratuită cu care statul i-a obişnuit de ani de zile. Vor fi însă numai acei români care şi-au construit palate cu multe turnuleţe, ca semn al opulenţei, care circulă în limuzine luxoase conduse de şoferi, pentru ei sunt analfabeţi, şi care şi-au umplut casele cu aparatură electronică pe care nu ştiu o folosească dar care este alimentată cu energie electrică furată prin racordări ilegale direct de la stâlpii din stradă. Mai exact de aceia care ani de zile au preferat nu muncească dar în schimb primească ajutoare de la stat. Nimeni nu i-a întrebat vreodată de unde au avut bani pentru toate acestea, chiar dacă din când în când ANAF-ul mai face câte o încercare timidă de a descoperi provenienţa acestor averi la vedere. nu fiu înţeleasă greşit! Nu am nimic împotriva vilelor sau caselor de vacanţă, nici împotriva automobilelor de lux sau a electronicelor de ultima generaţie. Toate fac parte, în fond, din standardul de viaţă al anumitor persoane, chiar dacă de multe ori opulenţa expusă ostentativ denotă o anumită carenţă de educaţie. Toate acestea cu o singură condiţie: fie obţinute din bani câştigaţi legal, fie plătite taxele şi impozitele aferente şi nu se ceară ajutorul statului pentru a le întreţine. Căci, în acest caz, statul suntem noi toţi, cei plătitori oneşti de taxe şi impozite. Şi nu cred este nici corect şi nici etic ca din banii plătiţi de noi fie susţinuţi sute de mii de români care nu fac absolut nimic productiv, ci numai cer şi primesc ajutoare lunare de la stat. Privite simplist, toate cele de mai sus nu par atât de grave. În fond, în toate ţările există încercări de evaziune fiscală. Dar intrând în miezul problemei, situaţia României devine gravă, mai ales în contextul economic prezent. Conform datelor furnizate de Ministerul Muncii, în prezent, în România există cca.8 milioane de persoane care primesc ajutoare sociale de la stat, fără a exista o statistică privind câţi dintre aceştia cumulează mai multe tipuri de ajutoare. Există cca.2 milioane de români, cu vârste cuprinse între 16 şi 65 de ani, care subzistă exclusiv din sumele primite ca ajutoare sociale. În paralel, Ministerul Finanţelor Publice a identificat 202 tipuri de ajutoare sociale, unele distribuite la nivel local şi altele la nivel naţional, astfel încât multe dintre ele se suprapun, şi persoanele asistate încasează sume duble sau triple. Trebuie recunoaştem pentru o ţară ca România, cu o populaţie ce nu depăşeşte 20 de milioane de cetăţeni, cifrele de mai sus sunt alarmante. În acest context, regret opoziţia nu a înţeles sau se preface nu înţelege situaţia reală. Motivaţii care induc ideea se doreşte o reducere a ajutoarelor de la stat doar pentru a se face economie la buget pe spinarea celor săraci nu au o susţinere practică. În realitate, Proiectul Legii asistenţei sociale nu face decât reducă numărul de ajutoare, care, aşa cum am mai spus, în prezent se ridică la cifra de 202, precum şi o strictă monitorizare a fiecărui beneficiar, până la integrarea lui socială. Se propune, de asemenea, o plafonare a sumelor oferite ca ajutoare, în compensaţie urmând a fi dezvoltat sistemul de asistenţă socială care -i sprijine efectiv pe cei care au nevoie nu numai de un sprijin financiar. Nu înţeleg energia pe care o depuneţi pentru a bloca această lege. Oricum ea este o lege-cadru care stabileşte doar principiile de bază pentru reformarea sistemului. Pentru a fi funcţională, urmează a fi modificate alte 20 de legi care permită implementarea punctuală a fiecărei modificări în parte. Principala dumneavoastră doleanţă referitoare la modificarea acestei legi frizează bunul-simţ al oricărui cetăţean român plătitor de taxe şi impozite. Dumneavoastră doriţi ca decizia acordării de ajutoare sociale fie luată, pentru fiecare caz în parte, la nivel local, iar sumele fie alocate global, la nivel naţional. Nu credeţi este aberant? rog, în primul rând, gândiţi la cei mulţi care muncesc şi care "au strâns cureaua în vremuri de criză" şi mai puţin la cei care de ani de zile preferă fie asistaţi social. Fiţi liniştiţi, şi pe viitor cei care vor avea cu adevărat nevoie de ajutorul statului îl vor avea, dar ceilalţi, profitorii, nu.
22 Nov 2011  Sursa: stenograme parlament
5.
: "O practică unitară şi răspunderea magistraţilor - soluţiile pentru recâştigarea încrederii în justiţia românească" Avem un nou Cod civil, şi asta mulţumită şi majorităţii dintre dumneavoastră care aţi înţeles necesitatea unei schimbări. Ministerul Justiţiei ne asigură noul cod va influenţa radical şi pozitiv societatea civilă şi va da un plus de credibilitate mediului de afaceri românesc. nu uităm unul dintre domeniile cele mai controversate şi mult discutate la nivelul relaţiilor România-UE a fost şi încă mai este cel al justiţiei. România a ajuns astfel plătească, sub formă de daune, sume importante, totul datorându-se unei înţelegeri şi aplicări diferite a unor prevederi legale, destul de ambigue în interpretare. Iată de ce întărirea răspunderii în sistemul judiciar continuă reprezinte o prioritate, indiferent de regimul politic care guvernează. Eu personal, ca jurist şi ca unul dintre cei care au participat direct la elaborarea noului Cod civil, nu contest în niciun fel avantajele pe care le poate aduce această nouă reglementare. Dar cu o singură condiţie: fie aplicată în mod corect şi unitar, fără interferenţe politice sau economice. Momentul important abia acum urmează şi va fi cel al aplicării. Momentul primelor hotărâri judecătoreşti va fi cel care va pune bazele viitoarei jurisprudenţe. Iată pentru ce este necesară, încă de la început, o practică unitară care netezească calea aplicării în justiţie şi nu provoace confuzii într-un sistem şi aşa destul de bulversat. Reformarea sistemului juridic din România, început din 2005, a avut ca scop tocmai crearea unor premise care permită magistraţilor o interpretare şi aplicare unitară a legislaţiei în vigoare, dar din păcate procesul nu este nici pe departe finalizat. Am înţeles Consiliul Superior al Magistraturii face toate eforturile în acest sens, dar aşa cum am spus, măsurile trebuie continuate. În orice societate democratică, existenţa unui stat de drept presupune implicit ca instanţele judiciare aplice legislaţia în mod unitar, căci justiţia este unică şi egală pentru toţi cetăţenii. Dar, din păcate, acest deziderat nu este atât de simplu de aplicat, unele chestiuni de drept fiind rezolvate, în practică, contradictoriu de instanţe, în funcţie de interpretarea proprie a legiuitorilor. O importanţă deosebită trebuie acordăm, în viitor, şi creşterii răspunderii magistraţilor. Şi aici refer atât la o răspundere morală, cât şi la o răspundere materială. Din păcate, în acest caz, România suferă de vid legislativ în domeniu. Avem nevoie urgentă de o prevedere legală care reglementeze răspunderea magistraţilor, dar din păcate CSM-ul continuă ca, prin diferite subterfugii, blocheze orice iniţiative în acest sens. Nu înţeleg motivul pentru care acest gest nu trebuie interpretat ca o intervenţie în libertatea de decizie a magistraţilor, ci ca o dorinţă de conştientizare a importanţei şi responsabilităţii deciziei, respectând la nivel naţional o practică legislativă unitară. O practică judiciară coerentă şi unitară nu reprezintă altceva decât o dovadă de pregătire profesională de calitate, suficient de matură pentru a se putea debarasa de orice influenţă politică sau materială, care ar putea influenţeze soluţionarea echitabilă a cauzelor judiciare.
02 Nov 2011  Sursa: stenograme parlament
6.
: mulţumesc, domnule preşedinte. Cu adresa nr.320, Biroul permanent din 4 aprilie 2011, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi scrisoarea doamnei deputat Roberta Alma Anastase, referitoare la Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0-3 ani, în vederea formulării unui punct de vedere. Membrii comisiei au examinat iniţiativa legislativă în şedinţa din 30 martie 2011, avizând-o favorabil. Iniţiativa legislativă se încadrează în prevederile art.73 alin. (3) lit.p) din Constituţia României, republicată, respectiv se supun spre dezbatere şi aprobare Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, proiectele legilor organice ce reglementează protecţia socială. mulţumesc.
12 Apr 2011  Sursa: stenograme parlament
7.
: Mulţumesc, domnule preşedinte. Raport suplimentar asupra Propunerii legislative pentru instituirea Zilei Naţionale în memoria românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 24 noiembrie 2010. Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a hotărât cu unanimitate de voturi avizarea negativă. De asemenea, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil cu un amendament, cu unanimitate de voturi. În urma dezbaterilor membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise în Anexa nr.1 şi cu amendamentul respins în Anexa nr.2. Plenul Camerei Deputaţilor a hotărât în şedinţa din 1 martie 2011 retrimiterea propunerii legislative comisiei sesizate în fond pentru un nou raport. În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi supună plenului Camerei Deputaţilor spre adoptare şi aprobare raportul suplimentar de adoptare, cu amendamentele admise prezentate în Anexa nr.1 la raportul suplimentar şi amendamentul respins prezentat în Anexa nr.2. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.
12 Apr 2011  Sursa: stenograme parlament
8.
: "Legitimitatea noilor realităţi" Declaraţia este un semnal nu doar pentru acest legislativ, ci şi pentru cele care vor urma. Tema ei ar putea fi surprinsă prin întrebarea: Cum dobândesc legitimitate noile realităţi ale vieţii europene? Punând accentul pe sintagma "viaţă europeană", sugerez ne-ar fi de folos o abordare a realităţilor româneşti, nu în mod izolat, ci în contextul socio-politic în care trăim începând din 2007. Prin expresia "noile realităţi" am în vedere, în mod special, trei dintre acestea: internetul, biometria şi genetica. După cum ştiţi, cele trei au înregistrat dezvoltări fulminante în ultimii ani şi convingerea mea este o societate europeană matură trebuie tragă linia şi spună câte beneficii şi câte probleme au generat aceste noi realităţi. Mai mult, ar mai trebui un examen serios al modului în care aceste realităţi au devenit sau sunt în curs de a deveni legitime în Europa. Un scurt recurs la istorie ne va lămuri mai bine cu privire la problema pe care o ridic aici. Conform unei înţelegeri generale, europeneitatea noastră presupune coexistenţa a trei mari tradiţii: cea greco-romană, creştinismul şi modernitatea (prelungită până în vremea noastră). De la greci am moştenit ideea de republică şi ideea de libertate. De la romani, ideea de imperiu şi ideea de drept, iar din simbioza celor două culturi ideea de libertate garantată prin lege. Creştinismul ne-a oferit adevărul despre originea şi misiunea divină a omului în lume, precum şi ideea de libertate prin credinţă. Modernitatea ne-a oferit ideea de naţiune, pasiunea pentru raţiune, precum şi ideea de libertate prin revoltă faţă de orice autoritate. Venind la vremea noastră, observăm ideile de imperiu, republică şi naţiune sunt cvasi-perimate. Ideea de libertate garantată prin lege a devenit o idee directoare în societatea Europei unite, iar cea de libertate prin credinţă a rămas în actualitate cu numele generic de libertate a credinţei. Cu alte cuvinte, prezentul a moştenit din zestrea vremurilor trecute în mod selectiv. Întrebarea este: cu ce consecinţe? Răspunsul este unul foarte important. De aproape 100 de ani, în lume şi în Europa, are loc un fenomen numit de sociologi "secularizarea legitimării". Legitimitatea, după cum bine ştiţi, se defineşte prin conformitate cu legea. De aici rezultă legitimitatea noilor realităţi (internetul, biometria şi genetica) se întemeiază în mod absolut pe legislaţia care le reglementează cadrele juridice. Faptul acesta atrage o responsabilitate uriaşă asupra oricărui parlament din lume iar nouă, fiecăruia în parte, ne pune înainte o sarcină de neocolit: sarcina de a discerne până în cele mai mici detalii ce este bine şi ce este rău în legalizarea acestor noi realităţi. Cu sinceritate, recunoaştem la momentul de faţă nu putem formula judecăţi tranşante şi definitive în aceste chestiuni ultraspecifice. Am risca decizii pripite şi ilegitime dacă le-am impune tuturor fără obţinerea unui consens. Spre a face un pas important înainte, ne trebuie un principiu sigur, iar acesta poate fi următorul: orice nouă realitate care afectează demnitatea umană, înţeleasă în conformitate cu europeneitatea noastră, îşi pierde instantaneu legitimitatea, chiar dacă s-ar invoca susţinerea unei legislaţii oarecare. Fiindcă trăim într-o epocă a legiocraţiei, datoria noastră este de a întocmi legi cât mai bune, ţinând cont, în permanenţă, de respectul cuvenit fiecărei persoane umane.
12 Apr 2011  Sursa: stenograme parlament
9.
: "De ce democraţia românească este unică în lume?" În peisajul pestriţ al politicii naţionale, săptămâna trecută s-a petrecut un eveniment definitoriu pentru democraţia românească. Insist pe sintagma "democraţie românească", întrucât aceasta, după cum veţi vedea mai jos, este unică în lume. De fapt, aceasta este o trăsătură fundamentală a democraţiei. Traversând epocile, această formă de guvernare nu se manifestă identic nici măcar la două popoare învecinate. Cu alte cuvinte, aceeaşi democraţie nu este aceeaşi. Dar la noi, democraţia îşi are explicaţiile ei, pe care raţiunea nu le poate înţelege. Democraţia ateniană este un model istoric, mai mult teoretic decât practic, în special pentru popoarele europene. Democraţia americană este o normă a prezentului, mai mult practică decât teoretică pentru europeni dar şi pentru restul lumii. Democraţia din România este, vorba unor psihologi de la începutul secolului al XX-lea, "un proces de încercări şi erori". La noi, o spun cu toată convingerea, democraţia este un mister care se adânceşte. De ce? Ca formă de guvernare, socotită răul cel mai mic, ea reprezintă un sistem de probleme şi de soluţii. A înţelege democraţia înseamnă a corela cât mai bine soluţiile cu problemele. O problemă fundamentală, de natură teoretică, a democraţiei româneşti este definirea identităţii partidelor. O alta, de natură practică, este asumarea responsabilităţii tuturor faptelor politice în faţa neamului românesc. Aceste două probleme sunt definitorii pentru ceea ce numim putere şi opoziţie. Dacă este stranie şi nedemnă situaţia în care partidele aflate la putere nu-şi recunosc greşelile, atunci când se întâmplă, mai stranie mi se pare situaţia în care partidele din opoziţie nu se pot defini ca ceea ce sunt. Avem aici o bizarerie a opoziţiei actuale. Cu un proverb foarte inspirat al poporului nostru, ceea ce s-a petrecut săptămâna trecută, s-ar putea descrie prin cuvintele: "oala la foc şi iepurele în pădure". Fără părtinire, dar cu simţ istoric, doresc subliniez un aspect care pare fie adeseori uitat de partidele din opoziţie. Când eşti la putere, te defineşti în raport cu responsabilităţile situaţiei. Invers, când eşti în opoziţie, nu te poţi defini ca atunci când eşti la putere. E adevărat idealul partidelor din opoziţie este puterea, dar a te defini pe baza unor iluzii nu este deloc sănătos în politică şi nici în viaţă. Aceasta este o deficienţă majoră a democraţiei noastre. Partidele de opoziţie ratează starea lor prezentă, aceea de forţă constantă de contra-balansare, şi trăiesc proiectate în reverii care iau forma unor alianţe pe care marele Cantemir le-ar fi numit "struţo-cămile". Daţi-mi voie, la vârsta mea, nu mai cred în struţo-cămile!
08 Feb 2011  Sursa: stenograme parlament
10.
: "Fără opţiunea educaţiei acasă, învăţământul românesc este incomplet" Nu este prima oară când ridic în faţa dumneavoastră această temă şi am convingerea nu va fi nici ultima. Mi-am asumat, în faţa sutelor de persoane care mi-au scris pentru a sprijini, un rol de mijlocitor între familiile din România şi forul legislativ al ţării. De curând, însă, prin colegi care reprezintă diaspora, am primit nenumărate semnale de sprijin şi noi solicitări de a merge mai departe. Un adevăr al vieţii este tot ce este omenesc este perfectibil. Activitatea noastră legislativă presupune însăşi această axiomă. În ce priveşte domeniul educaţiei, prin actuala lege asumată de Guvern, socotesc am făcut paşi îndrăzneţi, necesari, dar nu şi suficienţi. Ca jurist, găsesc folositoare rigurozitatea cu care s-a întocmit acest document, dar ca mijlocitor al celor care doresc legalizată forma de învăţământ acasă, declar nemulţumită. O lege care pretinde "asigură cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii" (Art. 1), dar care nu cuprinde posibilitatea educaţiei acasă, este o lege care necesită îmbunătăţiri. Dacă privim în mod esenţial lucrurile, statul asigură un învăţământ pentru mase, centrat pe acestea. Masele sunt formate din numeroase grupuri eterogene cărora profesorul trebuie le asigure educaţia. În ultima vreme se fac încercări de a se trece de la centrarea pe grup, la centrarea pe elev. Actuala lege mai permite, după cum ştiţi, şi alternativele educaţionale (pedagogia Waldorf, Montessori, Freinet, alternativa Step by Step, Planul Jena). Acestea, spre deosebire de învăţământul pentru mase, sunt orientate pe individ. Stimaţi colegi, dacă privim cu atenţie, din învăţământul românesc lipseşte educaţia centrată pe familie. Oare fie acest tip de educaţie lipsit de relevanţă într-o vreme în care familia este din ce în ce mai supusă fărâmiţării? Oare nu se înţeleagă deloc acest mod de educaţie nu substituie educaţia de masă, ci o completează? Oare nu observăm libertatea de a fi educat în lumea de azi presupune libertatea de a alege între cele trei tipuri de învăţământ? Iată de ce, pentru mine, educaţia acasă va fi una dintre priorităţile legislative ale mandatului. Am auzit, de-a lungul vremii, mai multe aşa-zise argumente împotriva învăţământului acasă. În esenţă, toate sunt argumente împotriva libertăţii şi responsabilităţii familiei de azi. Acum când ne dorim o educaţie pragmatică, închei cu o întrebare: oare se îngrijeşte cineva mai mult decât familia ca un tânăr poată face faţă dificultăţilor vieţii? Eu cred nu.
09 Nov 2010  Sursa: stenograme parlament
Prev / Next

Nici un comentariu pentru “Funeriu Petru Daniel”

Lasa un comentariu

Tag-uri din presă
a primit marti aviz favorabil in cadrul comisiilor parlamentare  ministrul desemnat al EducaÅ£iei  fost membru al comisiei prezidenţiale pentru reforma educaţiei  propus la Ministerul Educaţiei  vicepreşedinte al Comisiei prezidenţiale privind reforma în educaţie  propus pentru a treia oară la Ministerul Educaţiei 
Date de contact
Flux RSS   Declarații
14 Dec
2011
: De fiecare dată când acest lucru este posibil, Guvernul susţine prin hotărâri de Guvern autorităţile publice locale pentru construcţia de şcoli. Construirea, administrarea şi repararea ... 
14 Dec
2011
: Mulţumesc. Investiţiile despre care s-a făcut vorbire sunt investiţii ale autorităţilor publice locale, sunt contracte ale autorităţilor publice locale. Într-adevăr, foarte multe dintre... 
22 Dec
2010
(ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului): Bugetul, aşa cum a fost prevăzut de Guvernul României, asigură o serie de componente de care şcoala românească are astăzi ne... 
19 May
2010
: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Voi fi foarte scurt în alocuţiunea mea. În primul rând, vreau să răspund direct şi frontal la ceea ce a spus doamna dep... 
19 May
2010
: Doamnelor şiş domnilor, Într-adevăr, în momentul în care un părinte în ceea ce priveşte contul educaţional poate să depună 2% pentru educarea pe tot parcursul vieţii a acelui părint... 
Alte legături


Harta politicii
a apărut în

hartapoliticii.ro © 2008-2012

Toate datele de pe acest site sunt oferite cu caracter orientativ. Folosind acest site acceptați că autorii nu își asumă nici o răspundere pentru corectitudinea acestor informații. Dacă aveți întrebări, sugestii sau opinii, vă rog să mă contactați.