: Despre perspectivele anului agricol 2012 am mai vorbit şi acum o fac din nou: stăm foarte rău, ne confruntăm cu una din cele mai grele perioade din ultimii 20 de ani. Sunt mai multe probleme, dar să le analizăm pe rând. Cu toate că România are potenţialul agricol de a hrăni o populaţie de patru ori mai numeroasă, acest lucru nu poate fi posibil decât în condiţii meteo favorabile. Sunt aproape convins că soarta recoltei din 2012 este compromisă, în condiţiile în care, la sfârşitul toamnei şi în primele luni de iarnă, n-a plouat deloc, iar în ultima lună a nins abundent şi s-au înregistrat temperaturi foarte scăzute. În plus, acum mai există şi pericolul inundaţiilor. Afacerile în agricultură sunt ca o loterie: câştigi sau pierzi în funcţie de vreme. E nevoie de foarte multă apă în perioada următoare. Lipsa ploilor de toamnă i-a obligat pe mulţi cultivatori să amâne însămânţările, unele nici n-au răsărit, iar altele sigur au fost distruse de ger şi viscol. Se înşeală cel care crede că zăpada căzută ar acoperi deficitul de apă din sol. Deşi binevenită, zăpada nu va acoperi necesarul. Deja culturile de rapiţă sunt compromise aproape în totalitate, iar orzul şi grâul sunt în pericol. Viscolul şi zăpada au afectat afacerile legumicultorilor, iar ceilalţi agricultori aşteaptă dezgheţul, pentru stabilirea pagubelor. Ca şi cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, fermierii sunt loviţi şi de politica agricolă a statului, incoerentă şi necorespunzătoare. Se ştie, în 2012, agricultura primeşte cu un miliard de lei mai puţin de la buget decât în 2011. Anul trecut, factori de decizie guvernamentali la cel mai înalt nivel au precizat că nivelul cuantumului plăţilor directe pe suprafaţă va fi de 176 euro/hectar. Dar în bugetul MADR pe anul 2012 s-a stabilit un cuantum de 132 euro/hectar, cu 42 de euro mai puţin decât s-a stabilit iniţial. Cu aceste sume - Grecia are, spre exemplu şi comparaţie, 705 euro/hectar - fermierii nu vor rezista, iar egalitate între fermierul francez ori german şi cel român nu poate exista, atâta vreme cât discrepanţa este de peste 200 la sută. Decizia unilaterală a Guvernului reprezintă, după opinia mea, dovada lipsei de respect faţă de eforturile permanente ale fermierilor. Eu înţeleg că nu sunt bani, că traversăm o perioadă de criză, dar Executivul pare să nu înţeleagă că aceşti bani nu sunt o pomană pentru agricultorii români, din simplul motiv că sumele acordate se întorc în bugetul consolidat al statului, cu vârf şi îndesat. Ar mai fi multe de spus despre neajunsurile din agricultura românească - cea mai importantă ramură a economiei româneşti -, dar nu intenţionez să depăşesc timpul alocat unei declaraţii politice. Cu permisiunea dumneavoastră, voi reveni săptămâna viitoare asupra subiectului.