: "Legea lustraţiei, o necesitate reală sau imaginară?" De 16 ani încoace, Legea lustraţiei a fost mereu amânată şi tergiversată de guvernările trecute. Proiectul de lege a fost lăsat prin tot felul de sertare, nu pentru că ar fi fost uitat, nu din cine ştie ce motive minore, ci pentru că ar fi însemnat o lovitură serioasă la adresa celor care se aflau la conducerea României. Pentru început cred că e bine să ne aducem aminte că "lustratio" din latină înseamnă purificare, o nevoie exprimată de nenumărate ori în cei 16 ani de la Revoluţia Română de membri ai societăţii civile din Timişoara, din Bucureşti sau din alte părţi ale ţării. Aceştia doreau promovarea unei legi care să acţioneze ca un filtru moral, ce ne-ar permite să intrăm în Europa cu un sistem politic reformat, constituit din politicieni şi funcţionari care nu au colaborat cu poliţia politică comunistă. Această soluţie a lustraţiei a apărut pentru prima dată în anul 1990 prin eforturile membrilor Societăţii Timişoara, iar mai târziu scriitorul George Şerban s-a implicat activ în realizarea acestei legi. Promovarea ei a fost imposibilă, deoarece populaţia României se află sub efectul amneziei colective provocate de Ion Iliescu. Puntul 8 din cele 13 ale Proclamaţiei din Timişoara viza o deşteptare a României prin toate mijloacele, o reclădire a sistemului de valori româneşti. O asemenea lege aduce în prim plan cel puţin două semnificaţii: una este pur etică, fiecare ar trebui să primească pedeapsa cuvenită. A doua semnificaţie este generată de suficiente raţionamente politice. O parte a societăţii româneşti poate fi şantajată de diverse persoane "binevoitoare", ca urmare a legăturilor pe care le-a avut cu securitatea. După 1990, aceste personaje s-au integrat cu uşurinţă în noul sistem devenind politicieni sau cunoscuţi oameni de afaceri, transformându-se în baroni locali sau naţionali. S-au opus mereu adevăratelor reforme pentru că le erau întru totul defavorabile. Se opun şi Legii lustraţiei pentru că ea reprezintă sfârşitul carierei lor de reprezentanţi ai propriilor interese în instituţiile statului. Legea lustraţiei nu ar fi o noutate. Cehia, Polonia sau Ungaria au adoptat o astfel de lege. Pentru că cei care au avut de suferit din pricina regimului comunist să primească măcar o reparaţie morală şi pentru că lăsa în urmă un trecut mereu potrivnic de care nu ne-am debarasat nici după 16 ani de la evenimentele din 1989, Legea lustraţiei se impune ca o necesitate absolută. România are nevoie de aceasta lege, cei 16 ani de la Revoluţia Română au dovedit cu prisosinţă acest lucru, este o necesitate reală, benefică pentru bunul mers al societăţii româneşti în drumul către Uniunea Europeană. Un cunoscut proverb românesc spune "mai bine mai târziu decât niciodată", iar acum prin această lege, probabil este ultima şansă ca România să scape odată pentru totdeauna de rămăşiţele şi tenebrele comuniste.

: Stimaţi colegi, Stimaţi reprezentanţi ai mass media, Stabilirea, de către statul român, a condiţiilor de înfiinţare, organizare şi funcţionare a farmaciilor reprezintă un subiect important şi sensibil, care are nevoie de un cadru legislativ adecvat, care să asigure stabilitate şi predictibilitate, şi anume de o Lege a farmaciei. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că, în prezent, reglementarea se face la nivelul legislativ al ordinelor de ministru, ceea ce poate crea premisa unor decizii controversate, profund subiective, de multe ori suspicionate că ar putea fi luate sub presiunea unor grupuri de interese. Ministerul Sănătăţii a propus dezbaterii publice un proiect de lege, parte a unui pachet mai larg, a reformei sănătăţii, pe care Guvernul ar urma să îşi asume răspunderea în Parlament, proiect care a generat numeroase controverse, datorită restricţiilor de proprietate, geografice şi demografice pe care le aduce acest proiect. În acelaşi timp, încă din data de 15 septembrie 2005, se află la Senat Proiectul Legii farmaciei, semnat de 14 parlamentari ai Coaliţiei de guvernare, unul care liberalizează condiţiile de înfiinţare şi funcţionare a farmaciilor şi care păstrează doar restricţia demografică, pentru perioada de până la 1 ianuarie 2008. Am convingerea fermă că reglementarea funcţionării farmaciilor trebuie să fie un demers foarte serios, urmare a unui consens politic cât mai larg; în caz contrar, există riscul ca la schimbarea ministrului sau a guvernării să apară o altă reglementare, poate una diametral opusă, ceea ce ar crea instabilitate în sistem. De aceea este important ca Proiectul Legii farmaciei să fie dezbătut cât mai temeinic, cu toţi cei interesaţi, să nu favorizeze doar un grup de interese - fie lanţurile de farmacii sau farmaciştii independenţi; nimeni nu trebuie să îşi impună voinţa de pe poziţii de forţă, nici măcar ministrul sănătăţii. În opinia mea, cred că proiectul unei legi a farmaciei trebuie să fie expresia unui echilibru care trebuie să se creeze în sistem între lanţurile de farmacii, pe de o parte, şi farmaciştii independenţi, pe de altă parte. În primul rând, cred că un proiect al legii farmaciei nu trebuie să se atingă de principiile liberei concurenţe şi al proprietăţii private, principii regăsite în Constituţia României şi în Programul de guvernare al Guvernului României. România nu se mai află în acest moment în situaţia în care trebuie să decidă dacă pot fi permise lanţurile de farmacii sau doar farmacii care să aparţină farmaciştilor independenţi, acest moment a fost depăşit, este o realitate de care legiuitorul trebuie să ţină cont. În ţările Uniunii Europene nu există o abordare unitară privitoare la acest subiect, nu există un model care să fie dominant, privitor la reglementările farmaciei, fiecare ţară îşi organizează farmaciile aşa cum crede de cuviinţă şi conform tradiţiei. Există, astfel, în Europa, cazuri dintre cele mai restrictive - Germania, Franţa, Suedia, până la cele mai liberale - Marea Britanie, Olanda. Dar, în contextul Agendei Lisabona şi a Proiectului Directivei privind serviciile interne, în curs de adoptare la nivelul Uniunii Europene, tendinţa este aceea de liberalizare, şi nu impune noi restricţii. Prin urmare, în condiţiile în care până şi ţările cele mai restrictive reduc din constrângeri, România nu îşi poate permite să facă o lege care să impună şi mai multe restricţii. Stimaţi colegi, Convingerea mea fermă este că o lege a farmaciei trebuie dezbătură în Parlament, acest for trebuie să aibă ultima decizie. De aceea, decizia ministrului sănătăţii de a scoate din pachetul de legi pentru care Guvernul ar urma să îşi asume răspunderea Proiectului Legii farmaciei mi se pare un demers corect, care dovedeşte o atitudine matură şi înţeleaptă. Am credinţa că în final Parlamentul României va adopta o lege care să fie în concordanţă cu tendinţele Uniunii Europene şi cu realităţile economiei de piaţă.

: Stimaţi colegi, Stimaţi reprezentanţi ai mass media, Subiectul declaraţiei mele politice de astăzi este proiectul bugetului sănătăţii din anul 2006. Este, sunt convins, un subiect sensibil, care va da ocazia multor comentarii, în presă, în mediile politice, în sistemul sanitar, un subiect care va da ocazia unor declaraţii politice, şi din păcate va fi şi pretextul unor demersuri pur politicianiste, aşa cum au ost acelea din partea reprezentanţilor PSD la dezbaterile din Comisiile reunite de sănătate ale Parlamentului. Guvern României a prezentat Parlamentului un proiect de buget al sănătăţii, o sumă de 1o4 mii de miliarde lei vechi, banii Casei naţionale de Asigurări de Sănătate şi ai Ministerului Sănătăţii. Dacă ar fi să caracterizez acest buget, aş spune că este un buget realist. Bugetul reflectă o realitate poate tristă, dar foarte adevărată: aceştia sunt banii pe care România, o ţară aflată încă în tranziţie, care a pierdut din păcate atât de mulţi ani în care reformele au fost întârziate, şi-i poate permite să îi cheltuiască pentru serviciile de sănătate în anul 2006. Ceea ce este important să se ştie de la bun început este că, în anul 2006, toţi banii care vor fi colectaţi pentru sănătatea vor rămâne la dispoziţia sistemului de sănătate. Este un principiu foarte important, este de fapt o promisiune electorală îndeplinită a actualului Guvern. Mă aştept ca o mare parte dintre colegii aflaţi astăzi în opoziţie să folosească argumentul că bugetul sănătăţii reprezintă 3,4% din produsul intern brut. Ceea ce toţi aceşti critici nu trebuie însă să uite este că, în ciuda faptului că reprezintă 3,4% din PIB. În sume absolute este cel mai mare buget din 1990 încoace. Procentul din PIB este unul relativ, ceea ce contează până la urmă este suma concretă care se cheltuieşte în sănătate. Este, de asemenea, adevărat că în Europa se cheltuieşte în medie un procent mult mai mare din PIB, dar nu trebuie să uităm că în timp ce bugetul României reprezintă în total în jur de 29% din PIB, bugetul Germaniei este în jur de 42% din PIB, şi acest lucru vorbeşte de la sine. Stimaţi colegi, mi-aş dori foarte mult ca bugetul acordat sănătăţii să fie unul îndestulător, să nu mai asistăm la umilitoarele cozi la medicamentele compensate, oamenii suferinzi să aibă tot ceea ce le trebuie în spitale, iar medicii şi cadrele medicale să aibă venituri decente, care să recompenseze munca lor. Imi exprim însă convingerea că aceşti puţin bani vor fi cheltuiţi cu mai multă eficienţă decât au fost cheltuiţi până în prezent. Reformele propuse de Ministerul Sănătăţii, în ciuda faptului că multe dintre proiecte trebuie îmbunătăţite, reprezintă premiza cheltuirii cu mai multă eficienţă a banilor în spitale, dar şi a unei colectări sporite către sistemul de asigurări. Iar dacă vom fi capabili să creem în scurt timp cadrul necesar dezvoltării sistemului complementar de asigurări private, şi mai mulţi bani vor veni către sănătate. Ministerul Sănătăţii şi Casa naţională a Asigurărilor de Sănătate vor trebui, de asemenea, să urmărească eficienţa cu care sunt cheltuiţi banii în anumite centre de diagnostic în contract cu CNAS. În finalul declaraţiei mele îi cer foarte ferm ministrului sănătăţii să prezinte parlamentarilor, în cel mai scurt timp o strategie de luptă împotriva marii corupţii din sistemul de sănătate, eliminarea marii corupţii fiind o condiţie sine qua non pentru cheltuirea eficientă a banilor în sistem.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Doar câteva chestiuni de clarificare a ceea ce s-a spus aici. Trebuie să înţelegeţi că nu este vorba de a anula gratuităţile la gravide şi copii, ci de a pune puţină ordine în ceea ce înseamnă bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru această categorie. În continuare, medicamentele vor rămâne gratuite pentru copii şi gravide, numai că ele se vor compensa la preţul de referinţă în condiţiile în care există studii de bioechivalenţă care demonstrează că efectele sunt aceleaşi. În loc să plătim din buget medicamentele cele mai scumpe, vom plăti preţul de referinţă pentru că efectul, riscurile de bioechivalenţă, este demonstrat a fi acelaşi. Care va fi efectul? Efectul va fi că va creşte numărul de persoane care vor beneficia de medicamente compensate şi gratuite. Ordonanţa, deja, îşi face efectul de câteva luni. Nu este o chestiune care intră în vigoare după ce Parlamentul va adopta această ordonanţă. Nu am văzut nici un protest al gravidelor sau, în sfârşit, un protest în numele copiilor pe această chestiune. (Rumoare în sală.) Dimpotrivă, adresabilitatea a crescut şi s-au eliberat cu 1.300.000 de reţete mai mult. Pentru că până acum, dacă se compensau medicamentele cele mai scumpe, beneficiau cei care veneau primii şi rămâneau foarte mulţi care nu aveau posibilitatea să beneficieze de aceste medicamente gratuite şi compensate, în momentul în care introducem o regulă şi hotărâm că compensăm aceste medicamente la preţul de referinţă, numărul persoanelor care beneficiază de aceste drepturi creşte. Prin urmare, este foarte important să înţelegem chestiunea aşa cum este ea cu adevărat şi să nu ne prevalăm de lozinci de genul că anulăm gratuitatea pentru gravide şi copii. Dimpotrivă, creştem accesul şi punem ordine în bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru această categorie. Vă mulţumesc.

: Stimaţi colegi, Stimaţi reprezentanţi ai mass-media, Respingerea de către Senat a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2005 pentru aprobarea concesionării unor servicii publice în cadrul Institutului clinic Fundeni reprezintă un semnal foarte îngrijorător pentru reforma sistemului sanitar din România. Sunt profund dezamăgit de faptul că parlamentari cu experienţă în medicina românească, indiferent de partidul din care fac parte, s-au aliat în Senat pentru respingerea acestei ordonanţe. Ştiu că, în sistemul spitalicesc, interesele sunt foarte mari, iar bugetele care se vehiculează sunt însemnate. Acest proiect pilot se poate dovedi unul de succes şi ar trebui urmat şi de concesionarea serviciilor publice şi în alte spitale mari, lucru care deranjează pe foarte mulţi dintre cei care au putere de decizie în aceste spitale. Sunt, de asemenea, puţin credibile argumentele de respingere ale Senatului, cum că "nu ar exista deficite financiare generate de managementul actual al institutului, că managementul privat nu ar asigura retehnologizarea, că asistenţa medicală privată ar trebui legată în primul rând de sistemul privat de asigurări". Cu astfel de argumente, desprinse din sloganul anilor '90, "Nu ne vindem ţara!", reforma sistemului sanitar nu poate merge înainte. Este adevărat că sistemul sanitar din România nu beneficiază de resurse de finanţare suficiente, mai ales dacă facem comparaţia cu alte ţări din Europa, şi asta în ciuda faptului că în 2005 bugetul sănătăţii a fost de patru ori mai mare decât acum câţiva nai, înainte de introducerea sistemului de asigurări. Din păcate însă, şi aceşti puţini bani sunt cheltuiţi de multe ori fără eficienţă, pentru că în acest moment nu sunt reguli clare în sistem. Şi, în condiţiile în care 70% din fonduri sunt cheltuite în spitale, este de înţeles preocuparea Guvernului pentru asigurarea unui mod cât mai eficient de cheltuire a acestor bani în spitale. Iar concesionarea serviciilor de management reprezintă fără doar şi poate o soluţie care ar putea creşte eficienţa şi responsabilitatea cheltuirii banilor în spitale, o soluţie care ar creşte calitatea serviciilor şi ar controla costurile. Avem nevoie, fără doar şi poate, de profesionalizarea managementului din spitale. De aceea, în cel mai scurt timp, voi propune modificarea Legii spitalelor, astfel încât poziţia de manager de spital să fie obţinută pe baza încheierii unui contract de management, iar această funcţie să fie incompatibilă cu orice altă funcţie în cadrul spitalului. Legea spitalelor va trebui să permită, de asemenea, concesionarea serviciilor de management şi să încurajeze construcţia de spitale private în România. Stimaţi colegi, Eficientizarea cheltuirii banilor în sistemul sanitar şi organizarea în mod profesionist a serviciilor în spitalele din România reprezintă elemente esenţiale ale reformei sistemului. Cei care îşi simt ameninţate interesele se vor opune din răsputeri oricăror schimbări semnificative. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului pentru aprobarea concesionării unor servicii publice în cadrul Institutului clinic Fundeni reprezintă o etapă a acestei reforme reale. Vă solicit dumneavoastră, stimaţi colegi deputaţi, ca în momentul dezbaterii legii privind aprobarea ordonanţei în Camera Deputaţilor să votaţi pentru aprobarea acestui proiect.

: Informarea corectă şi nepărtinitoare a populaţiei ar trebui să fie obiectivul fundamental al oricăror televiziuni şi radiouri publice, finanţate din bugetul de stat, adică din banii contribuabililor. Din păcate pentru democraţia românească şi pentru dreptul la informare corectă a românilor, aşa cum au arătat în ultimii ani reprezentanţii societăţii civile sau ai organizaţiilor internaţionale, în România acest lucru nu s-a întâmplat. Radioul public şi televiziunea publică au devenit în timpul guvernării PSD tribune ale partidului de guvernământ şi ale Guvernului condus la acea vreme de Adrian Năstase, încercând prin orice metode să inducă o imagine pozitivă PSD şi una dezavantajoasă partidelor din opoziţie. Mă aşteptam ca imediat ce protectorii săi au pierdut alegerile, preşedintele - director general al SRTV Valentin Nicolau să îşi dea demisia. Ultimele sale declaraţii arată însă nu numai faptul că nu are nici cea mai mică intenţie să facă acest lucru, dar chiar are neobrăzarea de a-l acuza pe primul ministru Călin Popescu-Tăriceanu de presiuni pentru subordonarea faţă de putere a televiziunii publice şi de presiuni făcute asupra unor membri ai Comisiei de anchetă, fără a aduce însă nici o dovadă concretă în acest sens. Modul în care se comportă domnul Nicolau este incalificabil. Disperat că prin activitatea Comisiei de anchetă şi prin audierea martorilor s-au demonstrat atât influenţa fostului guvern şi al fostului partid de guvernământ asupra SRTV şi SRR, cât şi disfuncţionalităţile majore în privinţa managementului celor două instituţii, nereguli privind contractele şi gestionarea banilor publici, domnul Nicolau recurge la acest truc pentru a distrage atenţia opiniei publice de la adevăratele subiecte de discuţie pe marginea activităţii televiziunii şi radioului, încercând să inducă false teme, în speranţa că va reuşi să rămână în fruntea televiziunii naţionale. Cred că în urma acestei declaraţii domnul Nicolau s-a descalificat ca preşedinte al unei instituţii publice şi am convingerea că înlocuirea domnului Nicolau din funcţia de preşedinte-director general al Televiziunii trebuie realizată cât mai repede. Stimaţi colegi, Sunt convins că televiziunea publică şi radioul public, prin numărul important de oameni corecţi şi profesionişti care lucrează în aceste instituţii, odată ce persoanele din conducere care au exercitat presiuni în vederea subordonării acestora intereselor fostului partid de guvernământ vor pleca, pot deveni cu adevărat instituţii în slujba informării corecte a cetăţeanului, în spirit european.

: Doresc să vă reţin atenţia cu o problemă care aparent poate nu reprezintă acum o prioritate a dezbaterilor publice sau parlamentare, dar care din păcate afectează o mare parte dintre femeile din România, fiind cu adevărat un fenomen grav şi care trebuie să îşi găsească rezolvarea. România este ţara cu numărul cel mai mare de cazuri din Europa de cancer de col uterin. Numărul de cazuri din România este aproape dublu faţă de numărul de cazuri din Bulgaria, de exemplu, şi mult mai mare decât media ţărilor din Uniunea Europeană. În ţara noastră, cancerul de col este a doua cauză de îmbolnăvire şi mortalitate prin cancer la femei. Conform specialiştilor, mortalitatea în România pentru cancerul de col s-a dublat în ultimii 30 de ani, iar creşterea mortalităţii prin cancer de col a fost cu 50% mai mare decât creşterea mortalităţii generale prin cancer. Cel mai trist lucru este că această boală poate fi prevenită, spre deosebire de multe alte maladii. S-a demonstrat, de asemenea, că din punctul de vedere al costurilor, costul estimat necesar pentru prevenirea cancerului de col în populaţie poate fi şi de circa 26 de ori mai mic decât costul estimat pentru tratament şi îngrijiri paleative. Ştiu că bugetul sănătăţii în România este unul foarte mic, în condiţiile în care sistemul funcţionează cu circa 5 milioane de contribuabili şi 23 de milioane de beneficiari. Şi, în condiţiile în care medicamentele, aparatura medicală, dotările au aceleaşi costuri ca şi în Uniunea Europeană sau în SUA, ţări care investesc de 10-20 de ori mai mulţi bani decât noi pentru fiecare locuitor pentru sănătate. Ştiu, de asemenea, că în ultimii ani s-au făcut eforturi pentru a pune în aplicare o strategie de prevenţie a cancerului de col, având ca obiective îmbunătăţirea depistării precoce a acestei boli şi creşterea informării şi educaţiei populaţiei legat de acest subiect. Din păcate, aceste eforturi nu sunt de ajuns. În 2004 au fost efectuate 50.000 de teste, insuficiente faţă de numărul de potenţiale femei afectate de această boală, iar prevederile bugetare din 2005 acoperă circa 57.000 de teste. Stimaţi colegi, Demersul meu este acela de a trage un semnal de alarmă şi de a vă atrage atenţia asupra acestei probleme importante. Cred că prevenţia acestei boli trebuie să reprezinte o prioritate, datorită procentului îngrijorător de cazuri, cât şi faptului că aceste cazuri nefericite pot fi prevenite. De aceea, o să vă cer sprijinul, atunci când vom dezbate în Parlament rectificarea bugetului, dar şi bugetul pe 2006, să susţinem propunerea de a aloca mai mulţi bani pentru programul de prevenţie a cancerului de col în România.

: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Evenimentul semnării tratatului de aderare este şi subiectul scurtei mele declaraţii politice. Stimaţi colegi, Stimaţi reprezentanţi ai mass-media, Semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană reprezintă cu adevărat un eveniment istoric pentru ţara noastră, integrarea europeană fiind, fără să folosesc vorbe mari, unul din momentele cele mai importante ale istoriei noastre. Sigur că acest eveniment este nu numai un motiv de bucurie şi încredere pentru destinul european al ţării noastre, dar şi o încurajare fermă pentru continuarea reformelor, care trebuie în final să transforme societatea românească în una cu adevărat democratică, statul român într-un stat de drept şi economia românească într-o economie de piaţă concurenţială şi prosperă. Fac această declaraţie politică nu numai pentru a marca, în mod simbolic, ca şi tânăr politician care are onoarea de a face parte din Parlamentul ţării sale, acest moment istoric, ci şi pentru a sublinia răspunderea imensă pe care o avem până la 1 ianuarie 2007, data la care România ar trebui să devină membru al Uniunii Europene. Din acest moment, nu ne mai putem permite nici un derapaj, nici o întârziere de la punerea în aplicare a reformelor necesare integrării noastre. Parlamentul are datoria de a susţine politic toate acele măsuri ale Guvernului necesare îndeplinirii condiţiilor calendarului integrării. Guvernul are datoria de a pune în aplicare toate angajamentele luate în faţa oficialilor europeni. Iar societatea românească trebuie să înţeleagă că reformele impuse de integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană vor fi în final în beneficiul nostru, al tuturor cetăţenilor acestei ţări. Integrarea europeană este fără doar şi poate meritul românilor care au înţeles că România trebuie să aibă un destin european, al politicienilor responsabili din toate forţele politice care au militat sincer în toţi aceşti ani pentru integrarea europeană, fără a putea fi revendicată de una sau alta dintre forţele politice. Ţin însă să subliniez faptul că percepţia oficialilor din Parlamentul European sau din Comisia Europeană faţă de România s-a îmbunătăţit sensibil în ultimele luni. Am fost martor în Parlamentul European la dezbaterile dinaintea votului pentru aderarea României şi Bulgariei şi am ascultat aprecierile pozitive ale parlamentarilor europeni faţă de hotărârea Guvernului României de a pune în aplicare programele de reformă a administraţiei şi justiţiei, cât şi faţă de măsurile luate de Guvern în lupta anticorupţie. Reformele economice iniţiate de Guvernul condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu se bucură, de asemenea, de aprecierea oficialilor europeni. Stimaţi colegi, Integrarea europeană este o dorinţă puternică a majorităţii covârşitoare a românilor şi va schimba viaţa noastră, a tuturor. Depinde acum doar de noi şi de voinţa noastră fermă de reformare, pentru ca acest vis să devină realitate la 1 ianuarie 2007. Vă mulţumesc.

: Vreau să încep prin a spune că Grupul parlamentar al PNL susţine acest proiect de lege, plecând de la necesitatea de a se achita datoriile acumulate în cursul trim. IV al anului trecut, e drept, datorii făcute fără o bază legală la momentul respectiv. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că în trim. IV al anului 2004 s-au consumat medicamente de 7 mii de miliarde de lei. Pentru o asemenea sumă şi pentru un asemenea consum, bugetul care ar fi trebuit să fie aprobat în anul 2004 pentru acest an ar fi trebuit să fie, în mod evident, de 28 de mii de miliarde, şi nu de 12 mii de miliarde, cum este în momentul de faţă. Şi de aceea consider că acestă lege de necesitate care a fost promovată de Guvernul României va duce la un dezechilibru nedorit şi care va fi greu de acoperit în acest an. Noi, totuşi, sperăm că se vor găsi resursele financiare necesare. Aş vrea să subliniez acum, pentru că am avut câteva amendamente şi sunt totuşi la dezbateri generale, cred că această lege ar fi trebuit să fi fost un pic mai amplă şi mai detaliată decât un singur articol. Şi sunt convins că ea va fi urmată şi completată chiar în cadrul rectificării de buget care este deja anunţată.

: - Bentu Dumitru - prezent - Bivolaru Ioan - prezent - Bîrsan Iulian-Gabriel - prezent - Boagiu Anca-Daniela - prezentă - Bobeanu Răzvan-Petrică - prezent - Boeriu Valeriu-Victor - prezent - Bolcaş Lucian Augustin - absent - Bonis Istvan - prezent - Borbély László - prezent - Boureanu Cristian Alexandru - prezent - Brânză William Gabriel - prezent - Brînzan Ovidiu - absent - Bruchental-Pop Ionela - prezentă - Buciu Angela - prezentă - Buda Daniel - prezent - Buda Ioan - prezent - Buhăianu Obuf Cătălin Ovidiu - prezent - Buruiană Aprodu Daniela - prezentă - Buşoi Cristian Silviu - prezent - Buzatu Dan Horaţiu - prezent - Buzea Cristian Valeriu - prezent - Calimente Mihăiţă - prezent - Câmpanu Liviu - prezent - Canacheu Costică - prezent - Cantaragiu Bogdan - prezent - Cazan Romeo Gheorghe Leonard - prezent - Călian Petru - prezent - Călin Ion - prezent - Chiper Gheorghe - prezent - Chiş Filonaş - prezent - Cindrea Ioan - prezent - Ciocâlteu Alexandru - absent - Ciontu Corneliu - absent - Ciopraga Mircea - prezent - Ciucă Liviu Bogdan - prezent - Cliveti Minodora - prezentă - Cocrea Olguţa - prezentă - Codîrlă Liviu - prezent - Constantinescu Anca - prezentă - Constantinescu Viorel - prezent - Corlăţean Titus - prezent - Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - prezent - Crăciunescu Grigore - prezent - Creţu Gabriela - prezentă - Cutean Vasile Emilian - prezent - Dan Iosif - prezent - Diaconescu Marin - prezent - Diaconescu Renică - prezent - Dida Corneliu Ioan - prezent - Dobre Traian - prezent - Dorneanu Valer - prezent - Dragomir Dumitru - prezent - Dragomir Gheorghe - prezent - Drăguş Radu-Cătălin - prezent - Dreţcanu Doina Micşunica - prezentă - Dumitrescu Cristian Sorin - prezent - Dumitrescu Zamfir - prezent - Dumitriu Dragoş Petre - prezent - Dumitriu Mihai - prezent - Dumitru Ion - prezent - Duşa Mircea - prezent - Duţu Stelian - prezent - Erdei-Dolóczki István - prezent - Eserghep Gelil - absent - Faina Constantin - prezent - Fârşirotu Vladimir Mircea - prezent - Fenechiu Relu - prezent - Florea Damian - prezent - Fotopolos Sotiris - absent - Frâncu Emilian - prezent - Furo Iuliu Ioan - prezent - Gabor Gheorghe - prezent - Găleteanu Monalisa - prezentă - Georgescu Filip - prezent - Gerea Andrei Dominic - prezent - Gheorghe Valeriu - absent - Gheorghiof Titu-Nicolae - prezent - Ghiorghioni - Ionesie - prezent - Ghişe Ioan - prezent - Giurescu Ion - prezent - Giurgiu Mircia - prezent - Glăvan Ştefan - prezent - Godja Petru - prezent - Gonţea Ion - prezent - Grigore Dan - prezent - Gubandru Aurel - prezent - Guşă Cozmin Horea - prezent - Hanganu Romeo Octavian - prezent - Hellvig Eduard-Raul - prezent - Hoban Ioan - prezent - Hogea Vlad Gabriel - prezent - Hoinaru Marian - prezent - Hrebenciuc Viorel - prezent - Iacob-Ridzi Monica-Maria - prezentă - Iancu Iulian - prezent - Ifrim Mircea - prezent - Igaş Traian Constantin - prezent - Ignat Miron - prezent - Iliescu Valentin Adrian - prezent - Ionescu Daniel - prezent - Iordache Florin - prezent - Iordache Graţiela Denisa - prezentă - Iriza Marius - prezent - Iustin Mircea Teodor - prezent - Jipa Florina Ruxandra - prezentă - Kelemen Atilla Béla Ladislau - prezent - Kelemen Hunor - prezent - Kerekeş Károly - prezent - Király Andrei Gheorghe - prezent - Kónya-Hamar Sandor - absent - Kovács Attila - prezent - Lakatos Petru - prezent - Lambrino Radu - prezent - Lari-Iorga Leonida - prezentă - Lificiu Petru - prezent - Liga Dănuţ - prezent - Luchian Ion - prezent - Macaleţi Costică - prezent - Magheru Paul - prezent - Man Mircea - prezent - Manda Iulian Claudiu - prezent - Manta Pantelimon - prezent - Marian Dan Mihai - prezent