: "Traian Vuia - românul care a dat viaţă celui mai îndrăzneţ vis al omenirii - zborul" Istoria aviaţiei are o durată de peste două milenii. Cele mai vechi obiecte zburătoare realizate de om, zmeiele, au apărut prin anul 200 î.Hr., în China. Un aparat de zbor straniu, asemănător unei nave cosmice, este descris în Biblie, în Cartea lui Ezechiel. În poemul antic Ramayana, al lui Valmiki, prin termenul "vimana" sunt evocate palate şi maşini zburătoare. Unul dintre cele mai fascinante mituri ale antichităţii este Mitul lui Icar, care a reuşit să evadeze din labirintul de pe insula Creta cu ajutorul unor aripi din ceară. Găsim amintiri legate de zbor în toate culturile şi civilizaţiile lumii. Visele şi povestirile devin realitate în 1906, când Traian Vuia reuşeşte să sfideze gravitaţia fără catapulte sau alte mijloace şi creează primul aparat mai greu decât aerul cu ajutorul căruia realizează primul zbor autopropulsat. Visul zborului a prins viaţă în 1872, într-un sat din judeţul Timiş de astăzi, comuna Bujoru, astăzi Traian Vuia, după numele inventatorului. Au fost şi alţii înaintea lui Vuia, dar aceştia au folosit pentru decolare diferite artificii, cum ar fi catapultarea sau tracţiunea cu alte vehicule. Este cazul fraţilor Wright, care au fost primii ce au întreprins un zbor cu un aparat mai greu decât aerul, folosind şine pentru lansare. Traian Vuia a încercat de mai multe ori să obţină brevete pentru aparatele de zbor pe care le-a gândit, schiţat şi creat în întregime. În anul 1903, înaintea primului zbor reuşit de fraţii Wright în SUA, Vuia a prezentat Proiectul Aeroplanului-Automobil comisiei speciale de aviaţie, din cadrul Academiei Franceze. Răspunsul comisiei a fost că: "Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât o utopie". Imposibilul începe să devină posibil un an mai târziu, în 1904, când Vuia construieşte un motor, pentru care obţine brevet în Marea Britanie, iar aparatul Vuia 1 va fi gata la sfârşitul anului 1905. A fost poreclit Liliacul, datorită formei sale. Liliacul a zburat pe data de 18 martie 1906, la Montesson, în Franţa. A accelerat 50 de metri, s-a ridicat un metru, a zburat 12 metri şi apoi a căzut. Deşi a durat doar câteva clipe, zborul a reuşit şi a constituit punctul de plecare al aeronauticii moderne. Avea să zboare cu aparatul său de mai multe ori în 1906, pentru ca în anul următor să construiască Vuia 2, pentru care a primit brevet în Belgia. În 1907, Vuia 2 a zburat 70 de metri, a decolat şi a aterizat normal. "Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut aceste lucruri? Important este că ele există", au fost cuvintele lui Traian Vuia. În 1923, Vuia i-a lăsat un mesaj profetic unui prieten: "Povesteşte prietenilor de acasă tot ce ai văzut aici. Am dovedit că se poate zbura cu un aparat mai greu decât aerul. Acum, după ce s-au convins de posibilitatea zborului mecanic, numărul experimentărilor va creşte rapid, specialiştii vor realiza motoare speciale, aviaţia va avea o industrie înfloritoare pe temeiul experienţei mele, devenită bun comun. Ai putut vedea! Nu m-am ascuns, am experimentat în văzul tuturor. Vor continua alţii, tot mai mulţi. Aşa se realizează progresul". Între 1918 şi 1925, Traian Vuia avea să conceapă şi să realizeze 2 elicoptere pe care intenţiona să le treacă în producţie de serie în România, a lucrat la Ministerul francez al Apărării, a realizat o torpilă, folosită ulterior de marina militară, a inventat un generator de abur, a participat la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, a devenit membru al Academiei Române din 1946. În 1950 revine în ţară grav bolnav. Se stinge din viaţă la Bucureşti, pe data de 3 septembrie. De-a lungul anilor, ţara noastră micuţă a dat atâtea nume mari, scrise în paginile de aur ale istoriei lumii. Poporul român a plămădit din esenţele sale spirite măreţe, care au schimbat generaţii, au deschis drumuri pentru binele şi evoluţia universală a omului. Mulţumim celor care nu l-au uitat pe marele inventator Traian Vuia şi care se preocupă de continuarea proiectelor sale. În expunerile mele anterioare pe tema evocării meritelor sale deosebite, am făcut apel către dumneavoastră, către factorii de decizie, pentru sprijinirea oricăror iniţiative care contribuie la promovarea şi dezvoltarea domeniului ştiinţei şi tehnicii pentru susţinerea proiectelor care activează pe aceste segmente ale dezvoltării cunoaşterii. Între timp, am intrat în legătură cu unul dintre continuatorii proiectelor inovative ale lui Traian Vuia, domnul ing. Dumitru Mihalcea, specialist în mecanică, cu multiple cercetări şi realizări în domeniul maşinilor termice. Preocuparea domnului inginer se referă la reabilitarea motorului cu combustie externă şi distribuţie controlată prin supape, echipat cu turbină Tesla, conceput, construit, testat şi brevetat de Traian Vuia în numeroase ţări, în vederea echipării vehiculelor pentru transport terestru. În această direcţie, domnul ing. intenţionează să publice baza teoretică, proiectul tehnic pentru realizarea prototipului motorului, cu prezentarea unor aspecte încă neştiute, sub forma unei cărţi "Motorul Vuia, Ericsson, Brayton şi Joule - confuzie, paralelism sau continuitate", care să fie distribuită gratuit universităţilor şi liceelor tehnice din România şi Franţa, în paralel cu realizarea a două replici funcţionale ale motorului Vuia, testarea acestora într-o universitate românească şi, ulterior, după finalizarea cercetărilor, expunerea acestora la Muzeul Traian Vuia din comuna care îi poartă numele inventatorului şi la Muzeul Aerului din Paris. Pe lângă iniţiativa de reabilitare istorică şi tehnică a motorului Vuia, domnul ing. Mihalcea lucrează la o variantă modernizată a motorului Vuia, la care să se aplice tehnologiile contemporane. Rezultatele muncii Domniei Sale este pregătit să le transfere unei echipe mixte de cercetare româno-franceze, care să le desăvârşească. Dacă maşina de zbor Vuia poate fi considerată un fundament al aeronauticii, despre performanţele motorului Vuia se poate afirma că nu au fost depăşite de cele ale motoarelor contemporane. Prin urmare, ar fi de aşteptat ca atât România, cât şi Franţa să facă cunoscută această realizare, iar eforturile de reconstituire a întregii opere a lui Traian Vuia, referitoare la acest motor, să fie recompensate prin interes şi sprijin.