(ministrul economiei): Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Sigur că mă aşteptam de la un fost ministru la o analiză mai serioasă şi mai profundă a sistemului energetic şi cumva să spună şi ce a făcut Domnia Sa cât a fost ministru şi ce au făcut şi predecesorii domniei sale, care au condus acest sistem energetic şi din care, sigur, nu prea a rămas mare lucru. Eu sper ca, în urma mea, să rămână ceva. Ceva bun pentru sistemul energetic naţional. Trecând peste afirmaţiile fără substrat incluse în textul moţiunii simple, aşa cum vă spuneam, avem ocazia astăzi de a discuta cu adevărat despre sistemul energetic românesc, despre ce am găsit când am preluat mandatul de ministru delegat pentru energie, în decembrie 2012, despre realizări, despre proiecte şi despre cât de important este să avem coerenţă în elaborarea politicilor energetice şi a celor industriale. Când am preluat mandatul de ministru delegat pentru energie, sectorul energetic din România tocmai se confrunta cu efectele politicilor aplicate de guvernele anterioare, care au creat condiţii excesiv de avantajoase, practic cu dedicaţie pentru dezvoltarea de capacităţi energetice în surse de energie regenerabilă. Am preluat un sector de producere a energiei cu instalaţii învechite, cu investiţii nerealizate, obligatorii de conformare cu cerinţele de mediu, posibile de infringement şi nici măcar demarate, deşi perioadele de conformare impuse prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană fuseseră depăşite de mult. A trebuit să luăm măsuri imediate pentru stoparea creşterii rapide a energiei regenerabile în sistemul energetic naţional datorită unei scheme de susţinere care nu a luat în considerare suportabilitatea preţului la consumator şi impactul asupra competitivităţii industriei locale. În plus, obligativitatea absorbţiei cu prioritate în sistemul energetic al surselor de energie regenerabile, care nu se aplică în toate statele membre ale Uniunii Europene, ridică mai probleme de siguranţă a reţelelor electrice şi disproporţionează piaţa de electricitate, punând în dificultate companiile termoenergetice care constituie rezerva de capacitate în sistem necesară siguranţei sistemului. Stimaţi colegi, Da, într-adevăr, România poate deveni un pol energetic şi aşa ar trebui să fie, având în vedere resursele energetice interne şi potenţialul sistemului energetic naţional cu un mix diversificat de resurse. În baza acestui deziderat, încă de la preluarea mandatului meu, în lipsa unei strategii energetice actualizate, am realizat, în cadrul Departamentului pentru energie, o analiză şi o evaluare a sectorului energetic în contextul politicilor europene de energie şi mediu şi ţinând cont de ţintele ambiţioase propuse de Comisia Europeană pentru orizontul de timp 2030. Pornind de la realităţile existente şi luând în considerare utilizarea eficientă a resurselor autohtone, am identificat un necesar de investiţii pe trei direcţii: în sectorul de producere a energiei în vederea conformării cu cerinţele de mediu şi asigurarea necesarului de capacitate previzionat pentru anul 2020-2025; în sectorul de echilibrare a sistemului energetic, în condiţiile creşterii accelerate a surselor de energie regenerabilă; şi în interconectări pentru întărirea sistemului energetic şi diversificarea surselor de aprovizionare, dar şi de comercializare a electricităţii produse în România. Avem astăzi un pachet investiţional identificat ca minim necesar pentru întărirea sistemului energetic şi conformarea acestuia cu cerinţele energetice de mediu pe termen mediu şi lung. Aceste proiecte, aşa cum le-am mai explicat şi altă dată, sunt cele pentru realizarea reactoarelor 3 şi 4 la Cernavodă, Centrala Hidroelectrică de Pompaj de la Tarniţa, Proiectul de modernizare a Centralei de la Mintia Deva, Complexul Hidroenergetic Turnu Măgurele Nicopole, Termocentrala de la Rovinari, Cablul submarin între România şi Turcia. Toate aceste proiecte le-am repus - dacă vreţi - pe masă, unele fiind noi, altele mai vechi, dar care sunt în diverse stadii de negociere cu parteneri din străinătate. Desigur că pot fi comentarii legate de aceste investiţii, dacă sunt sau nu necesare, pentru că am văzut că se face o confuzie, că avem capacitate de producere a energiei foarte mare. Este adevărat, dar unele din aceste capacităţi vor trebui închise peste zece, 12-15 ani, şi atunci este nevoie să înlocuieşti aceste capacităţi cu alte capacităţi de producţie moderne şi care pot să asigure funcţionarea sistemului energetic. Întrebarea este că unele proiecte sunt de zece, 15 ani, de ce nu s-au realizat? Dumneavoastră aţi fost la putere din 2004 până în 2012. Aţi avut la dispoziţie opt ani şi unii ani au fost cu creştere economică - 7-8%, deci erau suficienţi bani şi posibilitate de a atrage investitori cu care să faceţi lucrurile acestea. Din păcate, nu aţi putut s-o faceţi. De asemenea, ne vorbiţi despre eşecul proiectului Nabucco. Într-adevăr, a fost un eşec. Cine îşi asumă însă acest eşec? Ar trebui să fie asumat de cei care au mers pe o singură variantă de lucru privind obiectivul României de a-şi asigura diversificarea surselor de aprovizionare, fără să se gândească la un plan alternativ, lăsând astfel România izolată, în afara tuturor rutelor de transport al gazelor naturale spre Europa. Apoi, pentru a vă oferi imaginea completă a ceea ce aţi lăsat în urmă, vă voi da câteva informaţii despre starea tehnică actuală a capacităţilor de generare din sistemul energetic naţional. Aproximativ 80% din grupurile termoenergetice din România au fost instalate în perioada 1970-1980, în prezent depăşindu-şi practic durata de viaţă normată. Grupurile din termocentrale funcţionează cu randamente foarte mici, la 65-70% din randamentele grupurilor moderne. Circa 30% din energia consumată provine astăzi din centralele pe cărbune. Întrebarea este: Ne putem permite să le oprim? Deci, dacă le oprim, atunci trebuie să fim conştienţi că trebuie să producem energie din alte surse. Care sunt? Din energie regenerabilă? Nu cred că putem asigura siguranţa sistemului, că aceasta este o energie intermitentă. Deci, iată, sunt întrebări la care trebuia să fi răspuns la vremea respectivă. În cursul anului 2013, eforturile noastre s-au concentrat pe identificarea unor potenţiali investitori pentru aceste centrale. Ne vorbeaţi despre Centrala de la Deva. Desigur că acolo s-a acţionat cum s-a putut, pe baza legilor în vigoare. S-a făcut o licitaţie, au câştigat partenerii chinezi, se negociază contractul de furnizare a echipamentelor pe baza unui credit furnizor. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cele patru mine. Aşa cum bine ştiţi, din 1982 nu s-a făcut nicio investiţie în minele din România - o investiţie serioasă, care să permită creşterea productivităţii muncii şi să scoatem cărbune la un preţ care să permită centralei de la Deva să vândă energia electrică la un preţ competitiv. Aceste lucruri trebuia să mi le fi spus dumneavoastră şi mai puţin chestiunea de eseu literar pe care aţi făcut-o din presă sau din alte surse. În prezent, avem, de asemenea, discuţii şi în ceea ce priveşte modernizarea Complexului Energetic Oltenia, şi ştiţi foarte bine, s-a încheiat contractul de finanţare de 200 de milioane de euro pentru Termocentrala de la Turceni. Acolo, în afară de modernizare, are loc şi îmbunătăţirea instalaţiei de desulfurare, deci toate acestea care permit funcţionarea pe baza normelor europene - normelor europene de mediu. De asemenea, la Paroşeni, investiţie de 70 de milioane de euro, care a fost începută anul trecut tot pentru instalaţia de desulfurare. Deci, iată sunt realizări pe care îmi pare rău, trebuie să le trec în dreptul meu şi minus în anii de guvernare ai dumneavoastră. Mai mult decât atât, ne vorbiţi despre uraniu. Păi de ce n-aţi făcut-o dumneavoastră? Nu ştiaţi că rezerva de uraniu se termină în 2017? Aţi fost şi ministru. Ştiaţi foarte bine că lucrurile acestea se vor întâmpla. Sigur că eu sunt împotriva importurilor de resurse atâta timp cât noi avem aceste resurse în România şi am promovat o hotărâre de Guvern în acest sens, urmând ca Compania de uraniu să întocmească studiul de fezabilitate, urmând ca, pe baza acestor studii, să asigure finanţarea. Finanţarea se poate asigura prin mai multe forme, dar asta ţine... vă pot da în particular modul în care se pot face finanţări în România. O voce din sală: La ceas de seară!