: Doamnă preşedinte, Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Când l-am auzit pe colegul meu de la PD-L, mai că m-a făcut să şi votez, cred, bugetul acesta. Aşa de bun este şi de frumos conceput. Dar cum am putea noi caracteriza acest buget pentru 2010? După părerea mea, un buget politic; un buget politic, şi nu economic. El nu a fost construit după nevoile celor peste 20 de milioane de români, ci după interesele unui singur partid şi nevoile membrilor Guvernului şi ale apropiaţilor lor. Modul în care se comportă actuala guvernare este cinic şi arogant. Pe actualii guvernanţi nu i-a preocupat găsirea unor soluţii economice viabile, ci pur şi simplu asigurarea prin orice mijloace a unei majorităţi parlamentare, care să treacă la vot orice însăilare de cifre. Invocând criza ca o fatalitate şi speculând slăbiciunea de înger a unor parlamentari, Guvernul şi-a creat condiţii minunate, în care pe post de buget ar putea trece şi "Punguţa cu doi bani" sau "O mie şi una de nopţi". L-am ascultat pe domnul prim-ministru, care, cu glasul său de Şeherezadă modernă, vrea să ne convingă că doar supunerea şi ascultarea în faţa comandantului suprem sunt necesare şi suficiente pentru a traversa o criză generată de alţii, pe alte meleaguri şi pe care, nu-i aşa, tot cei de acolo ar trebui să o rezolve cândva şi pentru noi. Dar, în afara unei neputinţe evidente de a veni cu un buget bazat pe energiile şi resursele naţionale şi orientat către o dezvoltare sustenabilă, constatăm că este vorba şi de rea-voinţă la mijloc. Bugetul este astfel croit încât la gura sacului, de ochii lumii, se practică austeritatea, iar la baza acestuia, prin diverse ministere, sunt nişte găuri bine direcţionate. Şi până să ajungă la cetăţean, pe bietul buget îl mănâncă sfinţii: "Sfântul Vasile", "Sfântul Adrian", "Sfânta Elena" şi aşa mai departe. Stimaţi colegi, Nu putem fi de acord cu un buget căruia îi lipsesc chestiuni esenţiale. Voi insista pe trei paliere, care pot fi, sigur, ulterior, detaliate. În primul rând, deşi domnul prim-ministru şi, de altfel, întregul Guvern recunosc că şi în acest an va continua criza şi cer înţelegere din partea populaţiei, bugetul nu cuprinde măsuri clare şi coerente împotriva crizei. Deci este un buget procriză. În al doilea rând, bugetul nu urmăreşte o serie de politici publice bine determinate, transparente, orientate pe un plan de priorităţi, ci este construit într-o manieră birocratică, parcă intenţionat pentru a încetini lucrurile. Dacă laşi toţi banii la îndemâna miniştrilor, ca să fie distribuiţi după bunul plac, politic şi clientelar, evident, cum poate fi numit acest lucru decât rea-voinţă? În al treilea rând - şi poate ar fi trebuit să menţionez acest aspect încă de la început -, este un buget împotriva cetăţenilor, a celor mulţi, cărora pensiile nu le ajung, împotriva celor pentru care salariile sunt prea mici, pentru care mâncarea este prea scumpă, care nu au locuri de muncă sau unde să stea şi aşa mai departe. Ce vor face aceşti oameni? Nu-şi vor mai plăti facturile, îşi vor limita consumul, vor pleca din ţară. Mulţi ar putea spune că totuşi criza este reală şi ţara nu are bani. Aşa este. Situaţia nu este roz. Cu atât mai mult însă Guvernul trebuie să vină cu soluţii, cu idei, cu măsuri aplicabile. Un alt element important, care a fost cu desăvârşire ignorat de Guvern, este dialogul cu sindicatele, patronatele şi mediul de afaceri. Niciuna din măsurile importante cerute de aceştia nu se regăseşte în actualul proiect de Guvern. De altfel, aş vrea să vă spun că am citit acest proiect - Raport privind situaţia macroeconomică pentru anul 2010 -, îl aveţi aici şi cred că şi dumneavoastră v-aţi uitat pe el, şi sigur, la măsuri privind depăşirea crizei economice, nu am găsit decât câteva, aşa, trecute lapidar. Sigur, în afară de neimpozitarea profitului reinvestit sau programul "Rabla", nicio măsură care să fie în sprijinul mediului de afaceri. La exporturi, am văzut că singura măsură este cea de finanţare prin EximBank. Domnule prim-ministru, Vreau să vă spun că exporturile nu se promovează numai prin EximBank. Sigur, EximBank este un instrument pe care exportatorii pot să-l folosească, dar nu am văzut nicio măsură prin care să creăm acele centre de promovare a exporturilor, pe care vi le-am lăsat la Ministerul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri, dar pe care tot dumneavoastră l-aţi desfiinţat, ca să-l faceţi pe domnul Videanu şi mai mare decât este. Cele 500 000 de întreprinderi mici şi mijlocii anul acesta trebuiau să aibă 0,2% din PIB. Nu le-am văzut pe acolo. Probabil că s-au ascuns în bugetul Ministerului Economiei. Nu ştiu ce veţi face la anul, când sunt 0,4% din PIB alocate pentru întreprinderi mici şi mijlocii. De altfel, şi anul trecut aţi dat 100 de milioane de euro pentru promovarea turismului şi aţi dat 6 milioane de euro pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Şi vă amintiţi discuţiile pe care le-am avut. Puteţi băga în turism, în promovare, un miliard de euro. Nu veţi face din turism o industrie în condiţiile în care nu aveţi infrastructură, nu aveţi servicii de calitate şi nu veţi putea face lucrul acesta indiferent câţi bani veţi băga acolo. Sigur că, la susţinerea pentru IMM-uri, aţi trecut aici majorarea capitalului social al Fondului de garantare şi al Fondului de contragarantare. Corectă afirmaţia şi noi o sprijinim. Problema este unde folosiţi aceste fonduri, banii sau garanţiile pe care le daţi. Folosim garanţiile numai pentru întreprinderi mici şi mijlocii, şi acelea foarte mici şi în condiţii destul de dificile, sau le folosim şi pentru export? Aşa ar trebui să gândim. De aceea mă aşteptam ca domnul Videanu să vină cu o măsură prin care să spună: "transformăm Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri şi pentru exporturi", aşa cum este COFAS în Franţa sau Hermes în Germania, ca să putem participa cu firmele româneşti la licitaţiile internaţionale. Nicio firmă românească nu poate să participe la licitaţii internaţionale, pentru că nu are garanţiile necesare. Or, statul, ca să-şi promoveze produsele şi interesele, trebuie să facă lucrul acesta. Apoi, nu ne spuneţi nicăieri care sunt orientările pentru promovarea exporturilor. O să mergem pe Uniunea Europeană, dar, la un moment dat, devenim mai mult importatori decât exportatori şi aşa mai departe. V-am dat doar câteva exemple ca să vedeţi că totuşi este mult de lucru la acest minister, pe care, cu onoare, aţi reuşit să-l desfiinţaţi şi să-l duceţi într-o parte în care am convingerea că nu veţi face nimic cu el. Sigur că aveţi, de asemenea, sau există pericolul de blocare a consumului şi producţiei în lipsa unor măsuri de stimulare. Ne aflăm într-un cerc vicios. Statul nu investeşte, consumul scade, veniturile bugetare descresc sau stagnează, în cel mai bun caz. Nu sunt stimulate investiţiile publice în sectoare care să antreneze economia şi sigur că, în aceste condiţii, Guvernul nu poate să facă altceva decât să crească taxele şi impozitele. Păstrarea şi crearea locurilor de muncă, obiectivul în jurul căruia Partidul Social Democrat şi-a construit planul anticriză propus şi de anul trecut, nu spun că trebuia să fie îmbrăţişat cu toată dragostea, acest program, dar nu putea fi ignorat din cauza unui orgoliu de neînţeles. Nu este corect faţă de cetăţeni, în primul rând, şi, în al doilea rând, istoria recentă a demonstrat domnului prim-ministru că noi, cei de la PSD, am avut dreptate atunci când am combătut anumite proiecte discutate: vezi Programul "Prima Casă", la care, din câte am înţeles, nu renunţaţi, dar îl transformaţi, pentru că aveţi nevoie de caracter multiplicator al proiectului, şi bineînţeles modalitatea de implementare a impozitului minim, pe care eu speram să nu-l mai vedem sau cel puţin să anunţaţi că-l anulaţi, pentru că aşa aţi promis anul trecut, că-l anulaţi. Sigur, aşteptăm să vedem ce impozit forfetar ne aduce domnul Vlădescu şi pe ce domenii. De asemenea, aş vrea să mă întorc puţin la lipsa de viziune a Guvernului, mai ales că mă aşteptam, vă spun lucrul acesta cu sinceritate, ca domnul Vlădescu să vină cu o viziune modernă, mai eficientă a bugetului, pentru că nu putem să avem tot timpul, de 20 de ani, o viziune contabilă, îngustă. Ne tot plângem şi tot căutăm soluţii de reducere a cheltuielilor bugetare, dar nu am văzut niciun program de creştere a veniturilor. De aceea noi suntem cu 30% - 32% maximum venituri în PIB de 20 de ani. Media europeană este de 37% din PIB. Când vom ajunge la 37% din PIB? Asta trebuia să vină să ne spună domnul ministru de finanţe. Când? Are un program pentru acest tip de măsură sau nu are? După cum a creat acest buget, am convingerea că nu are nicio viziune în acest domeniu. Şomajul va reprezenta una din părţile negre ale anului 2010. Disponibilizările în sectorul public şi concedierile în cel privat reprezintă lucruri certe şi nu vom putea spune că am fost luaţi prin surprindere. Am căutat în bugetul pe anul 2010 al domnului prim-ministru Boc şi nu am găsit nicio soluţie de contrabalansare. Forma actuală a bugetului ne creează probleme şi pe plan internaţional. Acordul cu NATO, aşa cum bine ştiţi, prevede 2,38% din PIB pentru cheltuielile de apărare. Aţi acordat numai 1,31%. Deci, iată, v-am dat câteva elemente care ne arată că bugetul a fost construit pe picior, că nu are viziune şi, până la urmă, cum este Guvernul, aşa este şi bugetul: mic, meschin şi îngust. Vă mulţumesc pentru atenţie.