: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa, aş pune capul pe pernă atunci când m-aş simţi rău, în loc să pretind că pământul se va opri în loc dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aş vorbi mai puţin şi aş asculta mai mult, aş invita prieteni la masă, chiar dacă este o pată pe covor şi canapeaua ar trebui curăţată. Aş mânca floricele în camera bună şi nu mi-aş face atâtea griji din cauza prafului când cineva ar vrea să aprindă focul în şemineu. Mi-aş face timp să o ascult pe bunica mea povestind despre tinereţile sale. Mai mult, nu aş insista niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasă de vară, doar pentru că părul meu este proaspăt coafat. Aş plânge şi aş râde mai puţin privind la televizor, ci mai mult privind viaţa. Dar cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat şi l-aş trăi. Să nu ne mai facem griji din cauza celor care nu ne simpatizează. Şi, mai mult, nu ar trebui să ne intereseze cine ce spune despre noi. În schimb, ar trebui să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc. Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat şi la ceea ce facem în fiecare zi pentru a ne îmbunătăţi mintea, trupul, sufletul, emoţiile. Nu am scris eu asta. Şi, de dragul corectitudinii, voi mărturisi că am primit mesajul pe mail de la o prietenă. Este unul dintre acele mesaje care se transmit între internauţi, care exprimă ceea ce şi noi simţim câteodată, dar, în vârtejul unei vieţi agitate la maximum, nu avem timp să ne dăm seama de sentimentele noastre reale şi de ceea ce este important în viaţă. Am redat acest mesaj pentru că mă regăsesc în el, şi poate şi unii dintre dumneavoastră. Şi am ales să vi-l împărtăşesc în această declaraţie, pentru că mi-e silă să mai vorbesc astăzi, şi aici, despre Traian Băsescu, politică, minciunile, sfidarea şi populismul acestora. Într-o zi, vom realiza şi noi şi ei că pământul nu se opreşte în loc din cauza sau datorită vreunuia dintre noi. Într-o zi, vom realiza că lumea nu a început şi nu s-a sfârşit cu Traian Băsescu şi cu dispreţul său pentru cei care nu-l slugăresc. Aşa că vă îmbrăţişez pe toţi şi iar merg să mă odihnesc, pentru că mă simt rău, pentru că mi-e silă, şi pentru că pământul nu se va opri dacă eu voi lipsi câteva ore de la serviciu. Şi, câteva minute, înainte de a adormi, mă voi gândi la prietenii mei, la familia mea, la căţelul meu şi la bunica mea, ale cărei poveşti din tinereţe nu le mai pot asculta niciodată, pentru că ea a murit. A murit în timp ce eu eram într-o campanie electorală, care nu mi-a oferit nici pe sfertul din cât mi-a luat: bucuria de a mai fi şi de a mai auzi, un minut în plus măcar, vocea bunicii mele care m-a crescut de la 3 luni până la 12 ani. Sărut mâna, mamaie, pentru că nu am preţuit fiecare secundă cu tine, astăzi, iartă-mă, azi când au trecut 6 ani şi două zile de când te-ai grăbit să pleci de lângă mine. Mulţumesc.