: Bună dimineaţa tuturor. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează: "În ţara lui 75% se merge cu 10 km la oră, sau, hai, treacă de la ei, cu 30 km la oră". Am avut zilele trecute proasta inspiraţie de a încerca să găsesc o logică pe drumurile din ţara noastră. Şi am început firesc, cu drumul pe care-l fac, săptămânal, spre Hunedoara, judeţul pe care îl reprezint. Un drum de 400 km pe care îl faci după cum dă Dumnezeu. Se poate în patru ore şi jumătate, dar nu spun că eu fac asta, pentru că atunci ar însemna să înţelegeţi că depăşesc limita de viteză, ceea ce nu fac. Se poate în cinci ore şi jumătate sau şase, de cele mai multe ori, în şapte, opt sau nouă ore, dacă ai ghinionul să fie aglomerat, să întâlneşti câteva camioane încărcate, care merg cu 30 km la oră, pe care nu le poţi depăşi, sau să fie vreun blocaj la intrarea sau la ieşirea din Sibiu, la Sebeş sau pe Valea Oltului. După cum vedeţi, şanse de ghinion nu sunt puţine. Să nu vă imaginaţi acum că am să vă vorbesc despre un drum comunal, deşi la câte comune traversează drumul spre Deva, poate fi mai degrabă comunal. Nu! Vorbesc despre un drum european, despre un drum care duce spre Europa, care va să zică. Un drum care ne leagă pe noi, poporul, expresie atât de dragă unora, de Europa. Vorbesc despre Drumul European 81. Acum ceva vreme, nu multă, preşedintele statului ne-a informat că domnia sa este cel care a îndreptat România spre Vest. Pesemne că o fi îndreptat-o, dar a rămas aşa, în poziţie îndreptată. De ajuns, ajunge greu. Coridorul IV Paneuropean este aşa cum am vorbit, inexistent, iar Drumul European 81, dinspre Bucureşti către Deva, de acolo n-am mai avut proasta curiozitate să fac niciun calcul, are o singură bandă pe sens, şi este presărat cu vreo sută de localităţi, prin care şi românul şi europeanul îndrăzneţ merg cu 50 km la oră, potrivit normelor, care spun că aceasta este viteza legală în localităţi. Şi, evident, aceste localităţi mai sunt însoţite şi de trecerile de pietoni de rigoare. De asemenea, Drumul European 81 este presărat cu vreo trei treceri de cale ferată atât de prost întreţinute, încât dacă treci peste ele cu 30 km la oră, te poţi numi vitezoman. Mai avem, pe Drumul European, şi câteva restricţii în afara localităţilor, de 30 km la oră, şi de 10 - aţi auzit bine - de 10 km la oră. Nu, asta nu se întâmplă în zonele în care se lucrează. Se întâmplă acolo unde drumul face cocoaşă în asfalt. Îmi sunt tare dragi aceste cocoaşe, pentru că le-am văzut crescând sub ochii mei. Le ştiu de mici, când restricţia era de 60 km la oră, pe urmă de 50, apoi de 40 km la oră. Şi, uite, drăguţele, dacă au perseverat, iar autorităţile au fost mărinimoase şi nu le-au deranjat, au ajuns să impună restricţii de 10 km la oră. Bravo lor! Mai avem şi două oraşe mari, fără linie de centură: Piteştiul şi Sibiul. Duminică, n-am avut ce face şi am numărat semafoarele şi trecerile de pietoni din Capitala culturală europeană: 29 de treceri de pietoni şi 15 semafoare, cu reducerile de viteză de rigoare sau, după caz, cu opririle de rigoare. De fier să fii şi nervii tot te lasă, aşa cum m-au lăsat şi pe mine cu numărarea trecerilor de pietoni. După Pruieni, încoace, pe Valea Oltului, am cedat nervos şi m-am lăsat de numărat. Erau vreo şase localităţi pe această Vale a Oltului, în care n-am ştiut dacă să mă amuz sau să mă enervez, pentru că acolo bătaia de joc este totală şi pentru şoferi, şi pentru localnici. Pentru că şoferii au de înfruntat restricţii de 30 km la oră şi radare amplasate fix pe restricţiile în cauză, ca în orice stat în care poliţia nu vrea să prevină evenimente rutiere, ci doar să încaseze amenzi de la şoferi, deci şoferii au de înfruntat aceste restricţii, iar localnicii au de mers câte un km, ca să respecte legea. Adică, să treacă pe trecerea de pietoni, fiindcă în Robeşti, de exemplu, localitate care se întinde cam pe 2 km de-a lungul drumului, există o singură trecere de pietoni. Mai simpatici sunt cei din Proieni, acolo unde m-au lăsat pe mine nervii. Localnicii sunt supuşi, zilnic, riscului de a deveni infractori, de a încălca legea, numai dacă le trece prin minte să-şi viziteze vreun vecin, fiindcă la ei nu există nici măcar o trecere de pietoni. Ei, cam aşa stau lucrurile în ţărişoara noastră îndreptată spre Vest, într-o ţară în care în ultimii 15 ani s-au construit cam 150 km de autostradă - asta cu indulgenţă - adică vreo 10 km pe an. Bun ritm, ce spuneţi?! În ţara lui 75%, români şi europeni deopotrivă merg cu 10 km la oră. 75% vă amintiţi, este preşedintele, mândru că a obţinut 75% la referendum. Celelalte calcule nu au importanţă pentru dânsul: că a obţinut 75% din voturile celor care s-au prezentat - şi pe care-i salut, de altfel cu respect - că s-au prezentat la urne sub 45% din cetăţenii cu drept de vot, că practic preşedintele a obţinut votul a 30% din populaţia cu drept de vot, 30%, cam tot la sută cât din cariera sa politică a consumat domnul preşedinte pe funcţia de ministru al transporturilor, pentru că, nu-i aşa, domnul 75% a fost ministru al transporturilor într-o Românie în care circulăm astăzi pe drumuri europene cu restricţii de 10 km la oră. Apropo de europeni şi de drumurile europene din România: am permanent în faţa ochilor imaginea lui Tom, din desenele animate. Să vorbim acum şi pe gustul preşedintelui care, ştim, are personaje preferate printre pisicile animate. Aşadar, am în faţă imaginea lui Tom, din "Tom şi Jerry", care aleargă speriat să intre în casă, şi care pune frână brusc, practic se propteşte pe călcâie în faţa uşilor închise. Cam aşa văd eu că procedează europenii care aleg într-un moment de nebunie, în care îşi doresc adrenalină, care aleg să vină în România. Aleargă de nebuni pe autostrăzile austrice, nemţeşti sau ungureşti, şi se proptesc pe călcâie la vama cu România, pentru a se replia pe drumurile europene româneşti, cu o singură bandă pe sens, cu restricţii de 10 km la oră şi treceri de cale ferată. Vă mulţumesc.