: "Cât de bolnavi sunt copiii noştri? Şi de ce?" O recentă audiere pe care am organizat-o cu autorităţi responsabile în domeniul sănătăţii mi-a dat prilejul să aflu o serie de date despre felul în care se face prevenţie în sănătate la nivelul unităţilor şcolare şi care este stare de sănătate, în general, a copiilor noştri. Datele sunt şocante: la vârste fragede, copiii noştri suferă de obezitate, de lipsa alarmantă de calciu, de cefalee, dismenoree, scolioză. Copiii noştri nu fac sport, un mare număr cerând să fie scutiţi de orele de educaţie fizică sau aceste ore sunt folosite pentru a recupera alte materii... Există clase în care jumătate din elevi poartă ochelari sau ar trebui să poarte. În şcoli funcţionează automate de la care copiii noştri îşi procură băuturi dulci carbogazoase, atunci când diabetul, boala cu cea mai mare incidenţă în România, este o prioritate şi printre copii. Aproape toate băncile pe care le găsim în sălile de şcoală româneşti sunt identice pentru elevii de la clasele primare la cele gimnaziale sau liceale, ignorându-se dimensiunile fizice ale elevilor din clase diferite. Elevii, mai ales cei mici, cară zilnic ghiozdane de câteva kilograme, în care îşi duc manualele şi numeroasele caiete cerute de programă. Din cele peste 1000 şcoli ale judeţului Bacău, în numai 20 funcţionează cabinete stomatologice, şi acestea având o marjă extrem de redusă de servicii gratuite pentru minori. "Omul este un animal care îşi sapă groapa cu dinţii", spuneau anticii. Cei mai culţi dintre noi sau elevii noştri ştiu dictonul, dar cariile dentare sunt un flagel şcolar împotriva căruia nu ştim să luptăm în mod gratuit, aşa cum ar trebui să se întâmple într-o ţară care are grijă de copiii ei. Recent, mi s-a cerut să completez un chestionar al unei organizaţii de "hospital teachers" iniţiată în Suedia şi răspândită în numeroase ţări ale lumii: profesorii aceştia au decis să se ocupe de elevii care sunt ţinuţi departe de şcoală pe perioada spitalizării. Sunt întrebată dacă avem un astfel de sistem, prin care copiii bolnavi sunt ajutaţi de profesori să ţină pasul cu colegii lor în timp ce sunt sub tratament şi, mai ales, să ţină legătura cu procesul educaţional. În Franţa s-a interzis desfacerea de produse care conţin zahăr în incinta şcolilor şi se experimentează meniuri echilibrate nutriţional şi naturale în cantinele şcolare. Ce se întâmplă în România? Afirmăm interesul nostru major pentru binele copiilor noştri. Interesul superior al copilului este, nu-i aşa, supremul nostru interes. Şi ce facem pentru a ne educa copiii în spiritul unei vieţi curate şi sănătoase? Cum îi ajutăm pe copii să înveţe să decidă în favoarea lor în materie de alimentaţie şi sănătate? Cum îi ajutăm să decidă în legătură cu alimentaţia lor, când marea majoritate a mesajelor publicitare se referă la mâncare şi se adresează mai ales copiilor? În SUA, s-a dat publicităţii rezultatul unei anchete care spune că un copil american este ţinta a cel puţin 10 000 mesaje de acest tip pe an. În România, nimeni nu este interesat să facă o astfel de investigaţie. Avem nevoie de copii sănătoşi. Copiii noştri au nevoie de sănătate şi de educaţie în respectul sănătăţii. Avem obligaţia să-i ajutăm să aleagă viaţa sănătoasă într-o perioadă extrem de complicată pentru noi toţi şi pentru planeta noastră. În acest domeniu, copiii noştri nu au decât drepturi, iar noi, adulţii, nu avem decât obligaţii.