: "An şcolar cu spoială electorală". Mai mult de jumătate dintre şcolile şi grădiniţele din judeţul Suceava nu deţin autorizaţie de funcţionare sanitară. De asemenea, mai multe unităţi de învăţământ au fost afectate de inundaţiile ce s-au abătut asupra judeţului Suceava, iar lipsa fondurilor pentru reabilitarea acestora face imposibilă activitatea didactică. Dacă aceasta ar fi o situaţie singulară, noi, sucevenii, ne-am resemna, eventual am nutri speranţa că va veni şi rândul judeţului nostru să beneficieze de fonduri care să aducă infrastructura din educaţie la un nivel decent, civilizat. Dar acest dezastru se regăseşte în toată ţara, iar cele mai afectate sunt unităţile din mediul rural, unde consiliile locale sunt prea sărace pentru a face investiţii în infrastructură. Din acest motiv, şcolile rămân în fiecare an fără alimentare cu apă şi canalizare Guvernul dă vina pe primari, însă aceştia nu văd nici un leu. Banii vin târziu, iar atunci când vin sunt ţinuţi cu străşnicie la inspectoratele şcolare, care pretind proiecte de la edili. Cum nu sunt bani nici pentru acestea, circuitul se blochează. Premierul Tăriceanu a tot promis că va aloca fondurile direct către consiliile locale, fără însă ca descentralizarea să se producă. Ca în fiecare toamnă se fac controale şi vizite de protocol cu inspectori şi primari şi se constată că nu s-a făcut nimic, apoi se aruncă tot felul de învinuiri, dar, în final, nimeni nu este pedepsit. În primăvara acestui an, chiar în ziua în care s-a semnat Pactul pentru educaţie, guvernul a tăiat două sute de milioane din bugetul învăţământului, aducându-l sub 6% din p.i.b. acum, doar cu două săptămâni înainte de începerea anului şcolar, guvernul alocă 434 de milioane pentru reabilitarea din şcoli. Poate că este o reparaţie a greşelii din primăvară, dar are şi un puternic iz politic, pentru că se apropie alegerile. Dar, cu siguranţă, aceşti bani nu mai pot fi cheltuiţi eficient acum, pentru a avea impact la începutul anului şcolar. Banii vin mult prea târziu. ei au doar rolul de a corecta pe hârtie bugetul educaţiei, amputat în februarie. Dar copiii noştri ce vină au? Majoritatea dintre ei nici nu votează.

: Declaraţie politică: "Războiul cu tonomatele". Zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu a atacat dur presa, declanşând un alt război al declaraţiilor. Întrebarea care se impune este cu cine şi pentru cine se poartă, de fapt, această luptă. Mass-media, deşi atacată în mod direct, este doar o victimă colaterală într-un război în care jurnaliştii nu sunt protagoniştii principali. Atraşi în cursă, aceştia se aşează în front, în timp ce bătălia se dă în altă parte. Căci, nu libertatea presei este subiectul, ci influenţa asupra publicului. Sub aparenţa unei bătălii pentru libertatea de exprimare, asistăm la debutul tumultuos al campaniei pentru alegerile locale şi parlamentare. Preşedintele Traian Băsescu foloseşte presa ca pe o armă redutabilă, pentru a reveni în atenţia electoratului, pe care a început să-l piardă. Pe de altă parte, între campaniile electorale, cetăţeanul dispare, iese din decor. Traian Băsescu priveşte politica, jocul politic, ca pe unul de fotbal. Şi, nici măcar unul care să se desfăşoare după reguli de fair-play. Tot ce contează este cum să-i faulteze, cum să-i oprească pe ceilalţi. Cetăţeanul este ignorat în această perioadă, dar trezeşte interes în preajma alegerilor. Cu el şi pentru el poartă preşedintele Traian Băsescu acest război, folosindu-se de presă, pentru a cuceri electoratul. Asta este tot ceea ce contează pentru preşedinte, procentele electorale, pentru câştigarea cărora acţionează machiavelic, atacând instituţiile prin care se exercită puterea statului: Parlament, Guvern, Justiţie. Iată că a venit şi rândul celei de-a patra puteri din stat - presa - căreia i s-a lipit aceeaşi etichetă băsesciană: corupţia. După cei 322 de parlamentari, acum ţintele preşedintelui sunt "mogulii" din presă şi tonomatele. Chiar dacă cele semnalate de preşedinte referitoare la presă ar constitui o problemă reală, rezolvarea ei nu se poate face decât instituţionalizat. Când corupţia va fi cât de cât sub controlul legii, când instituţiile statului vor fi puternice, democrate şi respectate, atunci puterea "mogulilor" şi dictatura tonomatelor va fi diminuată. Este adevărat, aşa nu se câştigă procente electorale pe termen scurt. Iar alegerile bat la uşă.

: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Punct şi de la capăt". După 3 luni de interimat la Ministerul Justiţiei, timp în care am întors capetele de-am ameţit urmărind schimbul de replici războinice între cele două palate, avem un ministru desemnat şi acceptat într-o aparent suspectă armonie politică. Dincolo de urgenta necesitate a nominalizării unui ministru la un minister atât de important şi cu atâtea probleme aflate în vizorul Uniunii Europene, dincolo de apropiata expirare a unui interimat, despre care unii spun că este deja expirat, ceea ce am văzut de fapt a fost un joc de imagine cât se poate de electoral. Preşedintele Băsescu a zâmbit telegenic şi îngăduitor, ca şi cum decizia i-ar fi aparţinut, în exclusivitate, şi a cedat cu înţelepciune. În realitate, era a doua nominalizare pe care o făcea pentru funcţia de ministru şi Curtea Constituţională a spus clar că preşedintele României nu mai are dreptul să refuze. Premierul Tăriceanu, ocolind consultarea partidului său, a nominalizat pe propria răspundere un ministru pe care l-a însoţit patern la Cotroceni, afişându-se cu el, ca şi cum ar fi găsit soluţia miraculoasă a crizei din minister. În realitate, atât preşedintele, cât şi premierul au acţionat strategic şi pe baza unui calcul electoral cât se poate de exact al celor doi protagonişti. Amândoi au înţeles că electoratul e sătul de scandaluri şi se blazează tot mai mult acum, când alegerile bat la uşă. Nu ştiu ce o să poată face în câteva luni domnul Cătălin Predoiu din funcţia de ministru al justiţiei. Deocamdată, la numai două zile de la numire, citim în presă că are un socru urmărit penal şi este un apropiat al lui Patriciu. Şi, atunci, se naşte firesc întrebarea. Am pus punct scandalului din justiţie sau o luăm de la capăt? Vă mulţumesc.

: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Lupta împotriva corupţiei a devenit o luptă împotriva justiţiei". Lupta împotriva corupţiei s-a transformat între timp într-o luptă împotriva justiţiei. Cei doi miniştri ai Alianţei au politizat atât de mult sistemul încât l-au fragilizat, iar Preşedintele Băsescu nu este străin de problemele pe care miniştrii le-au făcut sistemului, pentru că a scos justiţia din tribunale şi a adus-o în faţa camerelor de luat vederi. Ministerul justiţiei, în loc să caute soluţii pentru rezolvarea problemelor din sistem, a devenit o instituţie specializată în organizarea de conferinţe de presă şi de comunicare cu media, devenind de fapt o structură de partid şi decredibilizând justiţia. S-a vorbit mereu de scoaterea justiţiei de sub controlul politic şi acesta este un obiectiv foarte corect. În perioada guvernării Năstase, s-au făcut paşi importanţi în acest sens. Şi am aşteptat ca noii guvernanţi să consolideze aceşti paşi. Dar între timp ea a ajuns să depindă foarte mult de reţelele de control politic, fie ale preşedintelui, fie ale Ministerului Justiţiei. Pe de altă parte, D.N.A.-ul s-a substituit voinţei electoratului, trasând linii foarte clare de departajare între cei care reprezintă axa binelui şi, respectiv, axa răului în politică. Dar datoria DNA-ului este să cerceteze persoane, şi nu grupuri politice. În schimb, asistăm la închiderea anumitor dosare de către DNA, din o anumită parte a spectrului politic agreat de Preşedintele Băsescu, şi la constituirea altor dosare, fără să existe elementele necesare, şi apoi ţinute deschise fără a efectua acte de cercetare, pentru reprezentanţii celuilalt spectru politic. Dar ceea ce este cel mai grav este că efect al luptelor politice din ultimii trei ani, prezumţia de nevinovăţie şi-a pierdut orice semnificaţie. S-a produs de fapt o răsturnare a prezumţiilor, în sensul că nu justiţia trebuie să dovedească vinovăţia, ci inculpaţii trebuie să-şi dovedească nevinovăţia. Aşa se face că oricine este chemat să dea explicaţii Parchetului este deja considerat vinovat, înaintea unei sentinţe definitive, înainte de trimiterea dosarului în judecată sau chiar înainte de începerea urmăririi penale. Nesocotirea procedurilor nu este mai puţin rea, mai puţin dăunătoare decât însăşi vinovăţia făptuitorului. În acest punct, se naşte, de fapt, abuzul D.N.A. Astăzi, aceste măsuri abuzive sunt aplicate miniştrilor, dar mâine pot afecta milioane de români. Nu trebuie să uităm că democraţia şi statul de drept se bazează pe respectarea legilor, regulilor şi procedurilor. Nu se poate face dreptate prin încălcarea legii, prin abuz. Încălcarea dreptului la un proces corect, defăimarea imaginii personale nu sunt întâmplătoare, ele au devenit o practică a D.N.A., o cutumă a acestei instituţii. Ştirile ajuns în media, pe surse, reprezintă, de fapt, măsura acestei instituţii. Considerăm că trebuie finalizate anchetele pornite şi traşi la răspundere cei vinovaţi. Pentru că, deşi procurorul general al României a afirmat că cei găsiţi vinovaţi de transmiterea de informaţii, nu pot fi sancţionaţi decât disciplinar, avem reglementată atât infracţiunea de divulgarea secretului profesional, cât şi cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, care pot atrage răspunderea penală a celor vinovaţi. Nu se ştie, încă, cât de vinovaţi sunt cei doi protagonişti ai filmului, dar vinovăţia celor care au acţionat premeditat pentru difuzarea lui este în afara oricărei urme de îndoială şi, de aceea, trebuie sancţionat exemplar, pentru ca la nivelul sistemului judiciar să nu mai prevaleze scopul mediatic, doar pentru că anumite persoane să poată poza în luptători incoruptibili. Reforma acestui fief trebuie să cuprindă în realitate şi alte zone, decât cele politice, pentru că instituţiile justiţiei încep să iasă de sub controlul democratic şi să intre sub controlul politic şi ne putem trezi cu o clauză de salvgardare şi pe domeniul justiţiei. Mulţumesc.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ministrul educaţiei este lăsat corigent de un preşedinte care nu a fost niciodată premiant - măsura dispreţului actualei Puteri faţă de popor, faţă de elevi, părinţi şi profesori". Preşedintele Băsescu se instituie pe sine însuşi într-un reper moral, un far călăuzitor pentru întreaga naţiune. Ridicându-se la rangul de instanţă morală, preşedintele jucător şi judecător se crede drept şi priveşte cu dispreţ pe ceilalţi. Ultimul exemplu în acest sens îl constituie criticile aduse de domnia sa ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, Cristian Mihai Adomniţei. Într-adevăr, învăţământul românesc a fost dintotdeauna nedreptăţit şi neglijat de către guvernanţi. Dar o situaţie atât de tragică, ca în ultimii 3 ani, parcă nu a mai fot niciodată. Subfinanţarea, haosul şi degringolada, desconsiderarea şi umilirea corpului profesoral, salariile de mizerie din învăţământ şi cercetare, bursele ruşinos de mici pentru elevi şi studenţi, abandonul şcolar sunt doar câteva din problemele învăţământului românesc. Reamintim de faptul că, până mai ieri, de soarta învăţământului românesc s-au ocupat doi dintre oamenii partidului atât de drag domnului Preşedinte. Primul dintre ei, păstrând o fărâmă de onoare, şi-a recunoscut neputinţa şi a demisionat. Cel de al doilea, datorându-şi înalta demnitate unui singur merit - cel de a-l asemui pe domnul Emil Boc apostolului Pavel - s-a comportat cu profesorii ca un stăpân cu sclavii lui, minciunile şi dispreţul faţă de dascăli şi elevi fiind singura sa politică coerentă. Singura soluţie găsită pentru rezolvarea crizei educaţiei româneşti a fot achiziţionarea unui autovehicul de lux valorând 60 de mii de euro pentru uzul ministrului aparţinând Partidului Preşedintelui tuturor românilor. În tot acest timp, profesorii au stat săptămâni întregi în grevă, au hotărât să nu se prezinte la începutul anului şcolar, au organizat mari mitinguri de protest şi au fost umiliţi în timpul negocierilor cu Guvernul, acordurile semnate fiind încălcate flagrant. Acesta este rezultatul politicii duse în ultimii ani faţă de corpul didactic, sublimă pentru conducători, cumplită pentru conduşi. Am aşteptat de atunci în zadar o critică din partea preşedintelui, în tot acest răstimp. Din păcate, aceasta nu a venit şi nu va veni vreodată. Reamintim domnului preşedinte Băsescu că, în 2004, candidatul Alianţei D.A. P.N.L.-P.D. pentru Preşedinţia României, nimeni altul decât acelaşi domn Traian Băsescu, trimitea o emoţionantă scrisoare deschisă profesorilor din România, promiţându-le, în cazul alegerii sale în funcţia supremă în stat, rezolvarea tuturor problemelor din învăţământul românesc. Preocupat fiind doar de războiul politic şi de imaginea personală, se pare că domnul preşedinte Traian Băsescu a uitat, fie cu desăvârşire aceste promisiuni, fie că s-a dovedit a fi incapabil să le onoreze. "Aveţi un preşedinte care nu a fost premiant", ne spunea râzând obraznic domnia sa acum un an, recunoscând că profesorii nu i-au fost niciodată simpatici. "Când văd un dascăl, parcă îmi vine să ... ştiu eu ce intenţie are, să îmi pună vreun 4?" se exprima incoerent Preşedintele României, spre stupefacţia tuturor dascălilor. Într-adevăr, domnul Preşedinte Băsescu nici nu ştie câtă dreptate avea. Dacă în 2004 profesorii l-au votat, sperând în reconstrucţia şcolii româneşti, la viitoarele alegeri ei se vor prezenta la vot doar pentru a-i acorda nota 4 şi, implicit, corigenţa. Îi atragem atenţia domnului Preşedinte Băsescu, prea încrezător în puterile sale, prea lăudăros cu isprăvile sale, că a rătăcit calea cea bună şi i-a înstrăinat pe profesori. Cu judecata cu care judecă va fi judecat, şi cu măsura cu care măsoară i se va măsura de către profesori, aceşti apostoli ai neamului românesc, care merită cu prisosinţă o soartă mai bună. Vă mulţumesc.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Propunerea legislativă are ca obiect reglementarea sprijinului financiar acordat tinerilor, familiilor de tineri, constând în suportarea unui cuantum de 50% din valoarea de referinţă stabilită de administraţia locală cu titlul de chirie plătit în baza unui contract de închiriere. Această propunere legislativă, în momentul în care ar fi votată, ar asigura rezolvarea problemei pentru tineri şi familiile de tineri, care sunt principalii care se confruntă cu criza de locuinţe şi, pe de altă parte, ar încuraja componenta de natalitate, care este subliniată în studiul ONU privind situaţia populaţiei lumii în 2006 ca fiind deficitară în ceea ce priveşte ţara noastră. Pentru aceste motive, vă rog să votaţi această propunere legislativă. În plus, în momentul în care această lege ar fi aprobată, ar încuraja înregistrarea şi declararea contractelor de închiriere pentru toate asemenea situaţii, care ştim foarte bine că se practică la modul tolerării unor raporturi care nu sunt înregistrate. Ca urmare, nici impozitele aferente veniturilor obţinute din chirii nu sunt evidenţiate. Mulţumesc.

: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Mulţumesc, domnule ministru. Practic, scopul acestei întrebări a fost atins pentru că am obţinut promisiunea dumneavoastră în primul rând să aveţi în vedere lista de priorităţi privind dotarea Spitalului judeţean de urgenţă Suceava. Pe de altă parte, referitor la observaţia făcută cu privire la fondul de dezvoltare care nu este utilizat aşa cum ar trebui de către managerii de spitale, în mod special vă adresez rugămintea să aveţi în vedere prostul manageriat care se prestează la nivelul Spitalului judeţean de urgenţă Suceava, iar la modul general, referitor la acordarea sumelor, este un lucru bine ştiut faptul că atunci când alocaţi aceste sume aveţi în vedere cu prioritate spitalele universitare, centrele universitare. Dar, în condiţiile în care centrele judeţene nu-şi primesc aceste fonduri într-o măsură cât de cât suficientă, decentă, ajung să sufoce aceste centre universitare, astfel încât, în primul rând, are de pierdut şi pacientul şi nu este rezolvată această situaţie. Mulţumesc pentru promisiunea făcută. Voi reveni cu o întrebare ulterior desfăşurării acelor licitaţii, pentru a ni se comunica suma exactă care va fi alocată pentru dotarea Spitalului judeţean Suceava. Mulţumesc.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Neplăcută situaţie, complicată problemă". "Demisionez în 5 minute dacă Parlamentul mă suspendă", declara apăsat preşedintele Băsescu cu doar 2-3 zile înainte de eveniment. Clepsidra lui Băsescu s-a oprit însă imediat după vot, mai exact atunci când socoteala din târg a arătat câte pericole îl pândesc pe un preşedinte demisionar şi urât de majoritatea politicienilor. Ce te faci cu promisiunea deja lansată, mai ales atunci când adversarii politici te poftesc măcar să-ţi respecţi cuvântul? Logic, apelezi la prieteni, popor, democraţi şi ce s-o mai găsi. Realizând brusc pericolele implicate de demisia din funcţia de preşedinte, tabăra fidelă a lui Traian Băsescu nu a mai pierdut timpul şi a trecut la realizarea cât mai credibilă a revenirii asupra cuvântului dat. Încă din prima seară, aproximativ 2000 de bucureşteni s-au prezentat de urgenţă în Piaţa Universităţii, la un miting pro-Băsescu. "Şi eu vă iubesc", zice preşedintele Băsescu, agitând, stângaci, un tricolor. Oamenii răspund anemic. "Am decis să mă întorc la popor", mai plusează preşedintele suspendat. Unii par de acord cu această idee, la urma urmei, nu-i deranjează, fiecare face ce vrea. Ba nu, sar unii din apropiere care-şi aduc aminte pentru ce au venit acolo, nu-ţi da demisia. Preşedintele tresare uşor. Aici e problema: să-şi dea sau nu demisia? Neplăcută situaţie, complicată problemă. Câteva clipe de tăcere. Revoltaţii aşteaptă ca domnul de pe tribună să le dea, totuşi, un răspuns. Domnul însă evită. "Vă asigur că voi fi în continuare preşedintele României". Derută în minielectoratul de lângă Teatrul Naţional. N-a fost suspendat? Parcă zisese că va fi preşedintele României până luni. Momente stânjenitoare. Ce se întâmplă? Neplăcută situaţie, complicată problemă. Prezenţa redusă şi deloc entuziasmată a fanilor lui Băsescu la aceste mitinguri par să-i dea de gândit preşedintelui în ceea ce priveşte adevărata susţinere de care se bucură în rândurile poporului iubit şi de multe ori prea nerecunoscător. Aşa că se va gândi bine. Se spune că preşedintele Băsescu e un tip cu un psihic de nezdruncinat, că rezistă la orice tip de stres. În această situaţie, însă, va face un gest extrem. Politic sau personal. E doar o chestiune de timp. Şi tot noi vom suporta consecinţele. Neplăcută situaţie, complicată problemă. Mulţumesc. (Aplauze).

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Propunerea legislativă are ca obiect introducerea aceluiaşi termen de intrare în vigoare atât a unui act normativ de bază, cât şi a normelor de aplicare. Se ştie că, pentru actele normative de importanţă şi complexitate deosebită, de regulă, în cadrul actului normativ de bază se introduce un termen ulterior de intrare în vigoare, astfel încât în perioada dintre data publicării şi intrării în vigoare a unui act normativ, în această perioadă iniţiatorul are obligaţia să elaboreze normele de aplicare. Se ştie, însă, că în practică, de cele mai multe ori, acte norme de aplicare întârzie să apară, astfel încât ajungem în situaţia în care actul normativ de bază produce efecte, iar aceste norme de aplicare întârzie sau, eventual, nu mai apar deloc. De aceea, am considerat că este absolut necesar să stabilim aceeaşi dată de intrare în vigoare atât pentru actul normativ de bază, cât şi pentru normele de aplicare. Propunerea legislativă a mai avut şi o altă prevedere referitor la obligaţia de republicare a actelor normative modificare, dar, întrucât această propunere a fost preluată de alţi iniţiatori şi a fost votată atât de plenul Camerei Deputaţilor, cât şi de la Senat, existând dublă reglementare, am renunţat la acele prevederi, păstrându-le numai pe cele referitoare la normele de aplicare. Întrucât această propunere legislativă asigură un cadru mai bun şi mai riguros de aplicare a legilor, vă rog să votaţi această propunere legislativă. Vă mulţumesc.

: mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Adevărata integrare în Uniunea Europeană". Am aniversat zilele trecute sărbătoarea împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, piatra de temelie a Uniunii Europene de astăzi. de fapt, este improprie exprimarea "am aniversat", întrucât în România sărbătoarea a trecut aproape neobservată. Autorităţile române, având cu totul alte preocupări, n-au alocat niciun fel de fonduri pentru a marca evenimentul. Poate că nici românii, obosiţi de scandalul politic intern, n-au simţit nevoia să înţeleagă prea mult din mersul istoriei de la Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului până la Uniunea Europeană de astăzi. Au trecut trei luni de la aderare, iar românul obişnuit înţelege din Uniunea Europeană, mai exact din avantajele aderării, doar că poate călători prin Europa fără buletin, iar prin unele ţări se poate angaja fără a fi urmărit de poliţia locală. Valorile Uniunii Europene, reforma instituţională, transferul de suveranitate sunt noţiuni fără sens pentru românul obişnuit. Dar, ceea ce îngrijorează mai mult este faptul că după 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeană a încetat să mai fie o preocupare pentru actualele partide aflate la guvernare. Niciunul din aceste partide nu se duce în capitala Europei pentru a susţine interesele României, fiecare se duce să se plângă, în aşa fel încât familia politică în care a fost cooptat să bombardeze Bucureştiul cu comunicate. Dar, ceea ce îngrijorează şi mai mult este faptul că războiul care se duce zilele acestea la Bucureşti arată cât de puţin este înrădăcinată atitudinea democratică în România. Toate sondajele de opinie confirmă că în ochii opiniei publice, partidele politice şi Parlamentul se află pe ultimele trepte ale dispreţului. Dar, în ordinea ierarhică a importanţei lor pentru democraţie, atunci când vorbim despre instituţiile statului, preşedintele vine pe ultimul loc, fie că e vorba despre o republică parlamentară, prezidenţială sau semiprezidenţială. Şi aceasta pentru că nu există un regim dictatorial bazat pe un Parlament ales prin vot liber. Parlamentul şi partidele sunt instituţiile cheie ale democraţiei. Încrâncenarea cu care Traian Băsescu vrea să demonstreze că Parlamentul şi partidele politice sunt inutile dacă poporul îi acordă încredere lui şi numai lui, este un sofism şi sabotează din temelie o democraţie, după cum se vede, încă extrem de fragilă. Şi revenind la Uniunea Europeană, democraţia şi statul de drept sunt valori consacrate de Tratatul Constituţional. "A fi cetăţean european înseamnă să împărtăşeşti valorile europene", spunea un distins cetăţean european. Dacă nu avem un preşedinte cu veleităţi de cetăţean european, cel puţin Parlamentului României îi revine obligaţia să acţioneze pentru adevărata integrare în Uniunea Europeană. Şi un prim pas în acest sens îl constituie votul pentru suspendarea preşedintelui. Mulţumesc.