Informații obiective despre politicieni și alegeri - Harta Politicii Din România
ex: "basescu", "d1 prahova", "magheru bucuresti", etc
Carmen Lificiu
Carmen Lificiu
 > Sumar  > Declarații
Declarații
Exemplu: "pensii", "taxe", etc
1.
: "Abuzurile şi afacerile Primăriei Timişoara în domeniul construcţiilor de imobile" Chiar în aceste zile a fost finalizată o primă parte a muncii Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale din România, o comisie formată din specialişti şi experţi de renume în domeniu şi fără o implicare sau parti-pris politic. Documentul elaborat de Comisie în această primă fază este intitulat "Măsuri prioritare de protecţie - O ilustrare a stării de fapt" şi constituie un semnal de alarmă disperat pentru salvarea patrimoniului indiferent de natura acestuia. În ceea ce priveşte patrimoniul construit, documentul atrage atenţia asupra diferitelor lacune în reglementările problematicii patrimoniului, dar şi asupra diverselor practici de încălcare a legislaţiei în vigoare. Ceea ce se întâmplă însă în Timişoara depăşeşte în pesimism concluziile acestei Comisii şi spun aceasta deoarece la Timişoara cele mai mari abuzuri sunt comise chiar de instituţia care ar fi trebuit vegheze la conservarea patrimoniului şi a specificului atât de apreciat al acestui oraş, şi anume Primăria, respectiv Consiliul Local al Municipiului Timişoara. Nu este prima dată când atrag atenţia asupra distrugerii iremediabile a patrimoniului oraşului, fie e vorba de clădirile din centru a căror faţadă este distrusă de noii proprietari, fie e vorba de aspectul unor străzi întregi care sunt îngropate în betoane în folosul unor afaceri cu locuri de parcare, fie e vorba de apariţia unor clădiri de birouri în zone cu un cu totul alt specific. Astăzi voi atrage atenţia asupra unui alt aspect, la fel de important. Este vorba de interesele şi ilegalităţile care se ascund în spatele distrugerii unor întregi zone tradiţionale rezidenţiale de imobile familiale prin acordarea abuzivă şi preferenţială a unor autorizaţii de construcţie de imobile de tip bloc. Probabil mai puţină lume ştie faptul în Timişoara o parte consistentă a populaţiei locuieşte în zone rezidenţiale de tip case, existând cartiere întregi, precum Cartierul Elisabetin, în care regimul general de înălţime şi ţesătura străzilor au o valoare istorică aparte. Nu este vorba aşadar de noile cartiere rezidenţiale sau aşa-numitele cartiere de vile, ci de zone rezidenţiale tradiţionale în care regimul de înălţime este de obicei de P sau P+M. Problema este în aceste cartiere au început apară şantiere din care se înalţă blocuri cu 2, 3 sau mai multe niveluri, situaţie din care, dincolo de distrugerea definitivă a specificului zonei, rezultă modificarea radicală a calităţii vieţii celor care deja locuiau în acele cartiere. Străzile înguste ce nu permit preluarea unui flux atât de mare de maşini, intimitatea curţilor violată de ferestrele blocurilor care dau înspre vecini, reducerea spaţiilor verzi - iată doar câteva din consecinţele unei politici publice dezastruoase a actualei administraţii locale din Timişoara. Despre abuzurile legate de aprobarea unor astfel de proiecte nu voi insista aici, ci în cadrul discuţiilor pe care le voi iniţia pe această temă în calitate de vicepreşedinte la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii. Iată însă doar câteva titluri de articole din presa locală referitoare la acest subiect: "Locuitorii de case se opun construcţiei de blocuri în cartierele lor", "Culmea afacerilor imobiliare: Trei instituţii lucrează legal ca rezulte ceva ilegal", "Afacerea HCL 140", "De la primarul Ciuhandu pentru patronul Ciuhandu junior - o hotărâre de consiliu local". Voi reveni pe această temă pe măsură ce instituţiile abilitate vor acţiona în această privinţă în urma sesizărilor pe care le voi face.
23 Sep 2008  Sursa: stenograme parlament
2.
: "Problemele cauzate de inadvertenţele legislaţiei secundare" Discuţiile despre necesitatea reformării instituţiilor fundamentale ale statului de drept, precum şi apelul repetat din ultimul timp la soluţia sesizării Curţii Constituţionale au adus în atenţia opiniei publice multe din problemele pe care Constituţia României, chiar în varianta revizuită, nu le-a rezolvat. Deşi pare, la prima vedere, o chestiune asupra căreia nu există nici un fel de dubii sau de opinii diferite, principiul separaţiei puterilor în stat nu este nici pe departe perfect asimilat de instituţiile României de astăzi. Conform principiului separaţiei puterilor în stat, unicul organ legiuitor în România este Parlamentul. Aşa se şi întâmplă în aparenţă, chiar dacă uneori practica guvernării prin ordonanţe de urgenţă transformă Guvernul într-o veritabilă instituţie legislativă. Dar nu despre această practică a Parlamentului dori atrag atenţia astăzi, ci despre o practică mai puţin vizibilă, dar foarte des practicată la un nivel inferior Guvernului ca ansamblu, anume la nivelul ministerelor şi al miniştrilor de resort, aşadar la acel nivel de elaborare şi implementare a aşa numitei legislaţii secundare. După cum se ştie, multe din legile votate de Parlament au, aşa cum e şi firesc, un anumit nivel de generalitate care le asigură stabilitatea necesară o anumită perioadă de timp. Pentru a da concreteţea necesară legilor, ministerele de resort elaborează "norme metodologice" de aplicare a legii, acte normative promovate prin hotărâre de guvern sau prin ordin al ministrului. În mod normal, acestea nu ar trebui decât indice cum se aplică cutare sau cutare lege; în fapt însă, sunt numeroase cazurile în care ministerele elaborează norme metodologice care interpretează legea până la denaturare, ajungându-se astfel în situaţia ca un minister se substituie practic Parlamentului ca organ legiuitor. Căci dacă o ordonanţă de urgenţă ajunge până la urmă în Parlament pentru a fi transformată în lege sau respinsă, actele legislative inferioare nu sunt de competenţa legislativului şi nu pot fi votate de acesta. Am primit în acest sens mai multe sesizări la cabinetul parlamentar şi a trebuit de fiecare dată explic acest lucru care este cu adevărat greu de înţeles: Parlamentul nu se poate pronunţa asupra unor chestiuni din legislaţia secundară, acestea nefiind de competenţa forului legislativ! Am adresat în acest sens, şi voi continua acest demers în perioada următoare, întrebări miniştrilor de resort în speranţa la nivelul ministerelor pe care le conduc se va înţelege necesitatea corelării legislaţiei secundare cu legile elaborate în Parlament. La fel de gravă este situaţia unor reglementări din legislaţia secundară care pur şi simplu nu se corelează între ele, schimbările de garnitură de la nivelul ministerelor odată cu schimbarea miniştrilor provocând probabil dereglări în transmiterea de expertiză de la un mandat la altul. Am primit în acest sens mai multe sesizări care reclamă existenţa unor inadvertenţe în legislaţia secundară din domeniul mediului, inadvertenţe care blochează practic activitatea unor producători din domeniu. voi da în continuare un exemplu cât se poate de concludent, exemplu pe care l-am înaintat într-o întrebare şi domnului Ministru al Mediului şi Dezvoltării Durabile: Lista Proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului, din Anexa nr. 1 a H.G. 1213 din 6.09.2006 diferă de Anexa nr. 1 a Ordinului 860 din 2002 care se referă Lista activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului care se supun evaluării impactului asupra mediului. Mai concret, acelaşi proiect al unui ipotetic investitor într-un combinat agro-alimentar, poate primi de la aceeaşi autoritate din subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile două răspunsuri diametral opuse: un răspuns, conform unui act normativ, prin care proiectul depus este apreciat a avea un impact posibil asupra mediului fără însă a avea nevoie de o evaluare de mediu, în timp ce un alt răspuns, conform celuilalt act normativ invocat mai sus, încadrează proiectul în categoria celor cu impact semnificativ asupra mediului obligând solicitantul urmeze procedura obţinerii acordului de mediu. Închei având convingerea nu mai este nevoie insist asupra faptului un cadru legislativ clar şi coerent este o condiţie obligatorie pentru un mediu de afaceri sănătos, o condiţie fără de care nu este posibilă demararea şi dezvoltarea unei afaceri.
11 Mar 2008  Sursa: stenograme parlament
3.
: "Poziţia României în cazul crizei Kosovo şi relaţiile României cu Serbia" Dat fiind subiectul abordat în prezenta declaraţie politică, daţi-mi voie încep prin a spune voi adresa dumneavoastră, în primul rând, în calitate de deputat de Timiş. Spun aceasta deoarece voi aborda în prezenta intervenţie unul dintre cele mai disputate subiecte ale acestei perioade, şi anume situaţia din Kosovo, dintr-o perspectivă care unora dintre dumneavoastră poate li se pară subiectivă, dar care, asigur, este o perspectivă împărtăşită de majoritatea locuitorilor judeţului Timiş. Relaţia României cu Serbia, de la apariţia celor două entităţi statale, a fost una specială, devenind de-a lungul timpului subiect de "folclor": se spune , dintre vecinii istorici ai ţării noastre, doar cu Serbia şi cu Marea Neagră nu am avut niciodată conflicte de nici un fel! Într-adevăr, relaţiile dintre cele două state nu au cunoscut niciodată tensiuni majore, ba, mai mult, în momentele cheie ale istoriei cele două ţări şi-au acordat reciproc ajutor. Şi dacă acesta este sentimentul general la nivelul întregii ţări, cu atât mai solide şi mai prieteneşti sunt relaţiile cu poporul sârb ale celor care locuim în apropierea graniţei cu Serbia şi care, de-a lungul anilor am avut ocazia vizităm această ţară sau ne facem prieteni din rândul comunităţii sârbe din România. Ca nu mai vorbesc de perioada neagră comunistă când pentru locuitorii Sud-Vestului ţării programele Televiziunii publice de la Belgrad erau adevărate surse de informaţie sau de divertisment. În acest context, cu atât mai delicată a fost pentru locuitorii Timişoarei acea aprobare de către România în 1999 a accesului în spaţiul aerian naţional a avioanelor de luptă care au bombardat Serbia şi chiar a folosirii aeroporturilor din ţară pentru astfel de operaţiuni. Indiferent de justificarea politică a poziţiei României de la acea vreme, pentru timişoreni a însemnat o decizie greu de înţeles şi de acceptat iar solidaritatea cu poporul sârb s-a manifestat la acea vreme prin mai multe acţiuni şi manifestaţii locale. Am amintit toate aceste lucruri doar pentru a se înţelege mai bine faptul în calitate de deputat de Timiş resimt o dublă satisfacţie în raport cu poziţia lipsită de echivoc a insituţiilor simbolice ale statului român în chestiunea independenţei auto-proclamatului stat Kosovo. Mai întâi e vorba de satisfacţia firească în faţa unei poziţii demne şi principiale a României în această dispută. Dar, în al doilea rând, este vorba de o satisfacţie afectivă faţă de poporul sârb şi de comunitatea sârbilor din România, din acest punct de vedere decizia actuală de a nu recunoaşte independenţa provinciei Kosovo fiind una de natură a repara măcar o parte din regretele legate de poziţia României în cazul bombardării Serbiei din 1999. Dincolo însă de aceste consideraţii oarecum subiective, am speranţa actuala criză din Serbia va fi rezolvată în cel mai scurt timp şi pe cale paşnică şi îmi exprim sprijinul pentru efortul Serbiei de integrare în Uniunea Europeană. Relaţiile economice şi culturale dintre judeţele limitrofe Serbiei şi o Serbie membră a Uniunii Europene ar fi cu siguranţa mai bune decât cele din momentul de faţă. În acest sens, în măsura în care expertiza românească poate ajuta în anumite domenii, cred România ar trebui întreprindă toate demersurile instituţioanale de natură ajute statul vecin şi prieten parcurgă cât mai repede etapele aderării la Uniunea Europeană.
04 Mar 2008  Sursa: stenograme parlament
4.
: "Returnarea banilor încasaţi pentru taxa de primă înmatriculare" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prezenta intervenţie porneşte de la declaraţia de săptămâna trecută a comisarului european pentru Taxe şi Uniunea Vamală, domnul Laszlo Kovacs, în care comisarul european afirmă Guvernul Tăriceanu va trebui ca, după ce va adapta legislaţia astfel încât corespundă cu cea europeană, dea înapoi proprietarilor de autoturisme banii pe care i-a încasat anul acesta din taxa de primă înmatriculare. "Banii vor fi înapoiaţi, aceasta a fost decizia Curţii Europene de Justiţie în ce priveşte Ungaria şi Curtea va lua aceeaşi hotărâre şi în cazul României. Astfel, toţi oamenii vor primii banii înapoi. Dacă România va modifica legislaţia în ceea ce priveşte taxa auto de primă înmatriculare înainte ca executivul european trimită cazul la Curtea Europeană de Justiţie, şoferii tot vor primi banii înapoi. În caz contrar, România va fi sancţionată", a subliniat acesta. Reacţia Guvernului Tăriceanu a fost, ca de fiecare dată când este vorba de acest subiect, complet deplasată. Presa a scris de nenumărate ori despre legăturile de afaceri care stau în spatele fermităţii primului-ministru în păstrarea unei taxe care are prea puţin de-a face cu protejarea mediului şi prea multe în comun cu anumite interese. Oricum, mai devreme sau mai târziu, cele aproximativ 225 de milioane de euro încasate din taxa de primă înmatriculare doar în perioada ianuarie-octombrie, vor trebui înapoiate aşa cum s-a întâmplat şi în cazul ţării vecine, Ungaria. În calitate de deputat de Timiş nu pot nu îmi exprim în acest context satisfacţia o parte din aceste sume returnate populaţiei se vor îndrepta către judeţul Timiş, un judeţ care este o dovadă vie înscrierea unui număr mare de maşini cumpărate din alte ţări ale Uniunii Europene nu a transformat parcul judeţean de maşini în "cimitirul de maşini al Europei" cum încercau ne ameninţe anumite persoane interesate în păstrarea respectivei taxe. În contextul în care problema taxei de primă înmatriculare este unul din primele exemple din care românii pot înţelege direct consecinţele aderării României la Uniunea Europeană, dori subliniez o dată în plus importanţa alegerilor pentru Parlamentul European care tocmai au avut loc. Returnarea fondurilor încasate de Guvern printr-o taxă arbitrară înseamnă o dovadă concretă aderarea României la Uniunea Europeană poate însemna şi folosirea unui mod de sancţionare a Guvernului Tăriceanu care altminteri nu ar fi existat. Alegerile pentru Parlamentul European au fost una din ocaziile în care cetăţenii României şi-au ales în mod direct reprezentaţii în una din cele mai importante instituţii ale Uniunii Europene. Voi încheia aşadar mulţumind electoratului judeţului Timiş pentru încrederea acordată reprezentanţilor Partidului Democrat în alegerile pentru Parlamentul European, partid confirmat cu această ocazie ca principala forţă politică din acest judeţ, asigurându-i europarlamentarii P.D. le vor reprezenta interesele aşa cum se cuvine.
04 Dec 2007  Sursa: stenograme parlament
5.
: Declaraţie politică "Haosul din trafic şi interesele autorităţilor locale din Timişoara" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Dacă în urmă cu câţiva ani timişorenii veniţi din Bucureşti povesteau acasă despre traficul infernal din Bucureşti cu mândria la ei acasă aşa ceva nu se poate întâmpla, iată , de ceva timp, Timişoara poate concura cu Bucureştiul la capitolul cozi şi haos în trafic. Totul a început în urmă cu câţiva ani odată cu lucrările de refacere a terasamentelor liniilor de tramvai. La acel moment, timişorenii au acceptat şi, deşi lucrările păreau nu se mai termină, şi-au spus poate e normal dureze mai mult un şantier atunci când faci lucrurile "nemţeşte", adică temeinic. Pe urmă însă au realizat treptat nu despre temeinicia lucrului bine făcut este vorba în Timişoara şi motivul real al întârzierilor este un amestec de incompetenţă şi interese. După liniile de tramvai a venit rândul resistematizării sau al refacerii străzilor principale. În ceea ce priveşte resistematizarea, timişorenii au fost şocaţi constate cea mai înţeleaptă idee a edililor pentru fluidizarea circulaţiei a fost aceea de a crea tot felul de scuaruri şi borduri care mai îngustează încă o dată din benzile de circulaţie şi aşa prea înguste pentru numărul de maşini în circulaţie. Cât despre lucrările de refacere a carosabilului, aceeaşi Primărie a Timişoarei şi-a dat măsura incompetenţei în ultimul timp prin deschiderea unor şantiere simultane în acelaşi cartier - Circumvalaţiunii - rezultând un haos de nedescris ce a cuprins traficul din întregul oraş. Practic, săptămâna trecută, şoferii timişoreni au învăţat cum este stai zeci şi zeci de minute în coloană şi cum este faci un traseu într-o oră, pe care în mod normal îl faci în zece minute. Închei această declaraţie spunând pentru situaţia astfel creată oricare din explicaţiile următoare este suficientă: sau Primăria administrează dezastruos problema traficului şi a şantierelor (caz în care ar trebui avem cât de curând şi nişte demisii) sau cineva are interese ca banii pe aceste lucrări fie cheltuiţi acum şi cât mai repede sau pentru Primărie cel mai important lucru este termine cât mai multe lucrări cu care apoi amăgească alegătorii înaintea declanşării campaniei electorale pentru alegerile locale! Din păcate, cred toate aceste trei explicaţii sunt deopotrivă egale şi , aşadar, timişorenii vor trebui voteze cu grijă la următoarele alegeri pentru a putea spera la o schimbare în bine.
30 Oct 2007  Sursa: stenograme parlament
6.
: "Un act iresponsabil al Guvernului Tăriceanu: modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială" Deşi declaraţiile politice se fac în calitate de parlamentar, daţi-mi voie ca de această dată invoc în deschiderea prezentei declaraţii politice funcţia pe care o deţin ca vicepreşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor. Spun acest lucru pentru , în calitatea pe care o deţin la această comisie, am putut vedea numeroase cazuri de abuzuri în diferite domenii şi sunt aşadar familiarizat cu aceste probleme. Dar niciodată până acum nu am putut vedea un exemplu mai clar de abuz precum cel comis de Guvernul Tăriceanu odată cu emiterea Ordonanţei de urgenţă nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Conţinutul ordonanţei de urgenţă este deja binecunoscut şi el poate fi caracterizat ca o încercare disperată de a apăra diverşi politicieni - foşti sau actuali miniştri - de o eventuală punere sub urmărire penală. De asemenea, diverse aspecte ale acestei ordonanţe au făcut deja obiectul criticilor formulate de diverse persoane sau instituţii neangajate politic şi care sunt deasupra oricăror suspiciuni de partizanat politic. Tocmai din acest motiv nu le voi relua aici aducând în atenţie, în schimb, un document asupra căruia s-a insistat mai puţin, dar care este de o importanţă decisivă mai ales atunci când este în cauză o ordonanţă de urgenţă, şi anume "Nota de fundamentare" a acestei ordonanţe. În acest caz, nota de fundamentare este elaborată şi poartă semnătura ministrului justiţiei, dl. Tudor Chiuariu, adică nici mai mult nici mai puţin decât una din persoanele direct avantajate de respectiva ordonanţa. Spuneam mai devreme , mai ales în cazul unei ordonanţe de urgenţă, nota de fundamentare are o importanţă specială şi aceasta întrucât de aici ar trebui rezulte tocmai caracterul de "urgenţă" care necesită apelarea la acest mecanism, un mecanism atât de criticat de Comisia Europeană în anii Guvernului Năstase, tocmai pentru produce efecte juridice imediate ocolind pentru un timp legiuitorul, adică Parlamentul. Ce aflăm din nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială? Nimic! Adică nimic care ne lase înţelegem de ce era nevoie de o ordonanţă de urgenţă, altfel spus, nimic care ne indice în ce a constat "urgenţa"! Mai mult, nu aflăm nicio justificare pentru desfiinţarea imediată a actualei comisii până la înfiinţarea comisiei în noua componenţă, intervalul de timp astfel creat fiind justificat în fapt doar de dorinţa celor aflaţi acum în discuţie de a mai câştiga puţin timp înainte de a fi puşi sub învinuire. Ba din contra, deşi ordonanţa reorganizează fundamental Comisia specială însărcinată cu avizarea cererilor de punere sub învinuire, ministrul Chiuariu se face nu ştie acest lucru şi scrie în dreptul rubricii "Măsurile de punere în aplicare a proiectului de act normativ de către autorităţile administraţiei publice centrale şi/sau locale - înfiinţarea unor noi organisme sau extinderea competenţelor instituţiilor existente" următorul text stupefiant: "Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect"! Şi aceasta nu este totul: cu un mare spaţiu alb sau cu aceleaşi cuvinte - "Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect" - rezolvă ministrul Chiuariu şi alte rubrici importante din nota de fundamentare: "Alte acte normative şi/sau documente internaţionale din care decurg angajamente" - ca şi cum angajamentele asumate de România în negocierile de aderare la Uniunea Europeană privind lupta împotriva corupţiei nu ar exista! "Informarea societăţii civile cu privire la necesitatea elaborării actului normativ" - nu a fost consultat nimeni pentru ca situaţia miniştrilor PNL pentru care se ceruse deja aviz pentru începerea urmăririi penale era prea presantă! "Informaţii privind procesul de consultare cu organizaţii neguvernamentale, institute decercetare şi alte organismeimplicate" - prefer ca în loc de comentariu citez din reacţia unei astfel de organizaţii care ar fi putut fi consultată înainte de emiterea actului: "Asociaţia Magistraţilor din România reiterează poziţia sa de dezaprobare a dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă adoptate în mare grabă, într-o atmosferă de secretomanie şi fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii". Închei aici această declaraţie politică, deşi şirul acestor exemple ar putea continua. Modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială nu este altceva decât un act iresponsabil al primului ministru Tăriceanu, justificat doar de interesele personale ale membrilor cabinetului pe care îl conduce.
09 Oct 2007  Sursa: stenograme parlament
7.
: "Problema situaţiei terenurilor agricole şi a terenurilor cu destinaţia locuinţe" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Cu două săptămâni în urmă, am semnalat într-o declaraţie politică riscurile la care sunt expuşi tinerii care vor îşi construiască o casă, riscuri despre care nu îi avertizează nimeni atunci când cumpără o parcelă de teren. Vorbeam în acea declaraţie despre modul cel puţin neclar în care suprafeţe intense de teren arabil sunt scoase din circuitul agricol cu scopul transformării lor în zone rezidenţiale. Atrăgeam atunci atenţia asupra pericolului ca multe din planurile urbanistice zonale (P.U.Z.) în baza cărora s-a făcut scoaterea din circuitul agricol rămână apoi doar pe hârtie, mulţi dintre aşa-zişii "dezvoltatori" dispărând pur şi simplu după vânzarea parcelelor de teren din respectivul plan. Nimeni nu pare mai fie răspunzător de punerea în aplicare a respectivului P.U.Z, nimeni nu mai este răspunzător pentru lipsa utilităţilor minime necesare viitorului cartier rezidenţial. Iată zilele trecute aflăm din presă situaţia este încă şi mai gravă. Voi semnala pentru început următorul titlu apărut pe site-ul HotNews în data de 17 septembrie 2007: "România raportează cartiere de vile la Bruxelles în loc de terenuri agricole: Guvernul Tăriceanu riscă o sancţiune de 100 de milioane de euro". Despre ce este vorba în acest articol: "Un audit realizat în vara acestui an de către Comisia Europeană scotea la iveală probleme mari: unele suprafeţe de teren agricol declarate pe harta digitală depăşesc graniţele ţării sau pur şi simplu nu mai sunt de actualitate, în locul culturilor agricole răsărind cartiere de vile pentru care UE, desigur, nu acordă subvenţii." Problema principală a Guvernului semnalată de auditul Comisiei Europene din această vară se referă la Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole şi Sistemul de Informaţii Geografice (LPIS-GIS), sistem care ar fi trebuit asigure identificarea clară a parcelelor de teren agricol pentru fiecare proprietar în parte, astfel încât viitoarele subvenţii pentru agricultură din partea Uniunii Europene ajungă în mod corect la beneficiarul acestora, adică la agricultor sau la fermier. Mai concret, se arată în raportul realizat în urma auditului Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole şi Sistemul de Informaţii realizat de Guvernul Tăriceanu este plin de erori. Cele mai grave erori se referă la raportarea unor suprafeţe de teren agricol mai mari decât cele reale dar şi la raportarea unor terenuri ca fiind agricole deşi pe ele se află deja clădiri cu destinaţia locuinţe în diferite faze de construcţie. Cred ameninţarea Comisiei Europene trebuie considerată cu toată îngrijorarea, căci sancţiunea de 100 de milioane de euro despre care se vorbeşte în titlul articolului este foarte probabilă în condiţiile în care Guvernul Tăriceanu este nevoit corecteze în ultimul ceas deficienţele unui sistem pentru care nu a făcut până acum aproape nimic pentru a-l face cu adevărat operaţional. Căci ceea ce agravează şi mai tare situaţia este faptul acest sistem LPIS-GIS este doar un mecanism de evidenţă a acestor terenuri, un mecanism care, chiar admiţând va fi ajustat pe ultima sută de metri, va sucomba de îndată ce va trebui corelat cu celelalte sisteme de evidenţă. Nu este permis ca în sistemul LPIS-GIS figureze o situaţie, la Registrul agricol o altă situaţie iar la Cartea Funciară a altă situaţie. Comisia Europeană nu va accepta ca atunci când vine vorba de subvenţii comunitare fie declarată o suprafaţă (evident, mai mare, pentru a se primi o subvenţie pe măsură), când vine vorba de registrul agricol existe o altă suprafaţă (evident, mai mică, pentru a se plăti impozit mai puţin), iar la "Cartea funciară" figureze de fapt un alt proprietar. Căci este ştiut faptul în multe zone din Banat şi Transilvania unde există un sistem de cadastru încă de dinainte de primul război mondial, oamenii nu au mai operat modificări în perioada comunistă pentru a nu fi taxaţi drept "chiaburi", majoritatea tranzacţiilor din zonele necolectivizate realizându-se doar în baza unei înţelegeri scrise, dacă nu chiar verbale între părţi. Situaţia scoaterii din circuitul agricol a numeroase terenuri intervine agravant în toată această problemă. Sunt nenumărate cazurile în judeţul Timiş în care tinerilor le sunt prezentate tot felul de planuri frumos colorate de cartiere rezidenţiale şi li se iau chiar banii de avans pentru o parcelă, când, în realitate, aşa zisul dezvoltator de-abia este în faza identificării adevăratului proprietar al terenului agricol pentru care vrea realizeze un P.U.Z. Închei această declaraţie politică exprimându-mi speranţa , cel puţin în ceea ce priveşte situaţia judeţului Timiş, voi putea face mai transparentă situaţia acestor terenuri în momentul în care voi primi răspunsul la o întrebare adresată în acest sens domnului ministru Cristian David. Din păcate, după cum se vede şi din raportul de audit al Comisiei Europene, îmi exprim temerea nici aceste date oficiale deţinute de Guvern nu mai sunt conforme cu realitatea şi până când Guvernul nu va reuşi pună la punct o bază unică, integrată, de evidenţă atât a titularilor cât şi a întinderii şi destinaţiei terenurilor fiecăruia, abuzurile şi vinderea de iluzii către tinerii care doresc îşi construiască o casă nu vor putea fi oprite.
25 Sep 2007  Sursa: stenograme parlament
8.
: "Situaţia proiectelor de cartiere rezidenţiale din jurul Timişoarei" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Voi porni în această declaraţie politică de la un fapt despre care mulţi dintre dumneavoastră aţi auzit probabil din relatările mass-media. Este vorba de dinamica investiţiilor imobiliare din vestul ţării, în special din jurul oraşului Timişoara. Sunt cunoscute investiţiile pe care numeroşi cetăţeni străini le-au făcut în terenuri agricole, aşa cum este cunoscută şi valoarea clădirilor din centrul istoric al Timişoarei. Deşi legată de acestea prin ideea mai largă a afacerilor imobiliare, este mult mai puţin cunoscută situaţia marilor proiecte de dezvoltare a aşa-numitelor cartiere rezidenţiale pe care diverse firme sau persoane private intenţionează le dezvolte în afara oraşului. Scopul acestei declaraţii politice este acela de a atrage atenţia asupra marilor capcane ce stau ascunse în spatele acestor proiecte de dezvoltare imobiliară, aparent atât de atractive, capcane la care majoritatea potenţialilor clienţi sunt expuşi. Şi întrucât majoritatea acestor clienţi sunt tineri care mizează în realizarea visului de a avea o casă pe credite ipotecare pe termen lung, cred este de datoria noastră ca parlamentari tragem un semnal de alarmă, descoperim acele pârghii care permit în acest moment vinderea unor iluzii şi corectăm legislativ aceste scăpări. Spuneam în principal tinerii sunt expuşi unui astfel de risc şi aceasta din mai multe motive: mulţi dintre ei se află în căutarea primei locuinţe, majoritatea nu au toţi banii necesari achiziţionării unui apartament şi optează pentru obţinerea unui credit ipotecar, majoritatea dintre ei sunt marcaţi de experienţa copilăriei printre blocuri şi visează la o locuinţă tip casă personală în care îşi crească la rândul lor copiii. Calculul este aşadar simplu: decât un apartament la bloc mai bine cumpărăm acum o parcelă de pământ pe care construim apoi, cu un credit ipotecar, o casă. Şi cum preţurile terenurilor în oraş sunt de obicei suficient de mari cât nu şi le poată permită, tinerii respectivi apelează la soluţia unui teren în afara oraşului, în viitoarele zone rezidenţiale. Concret, în cazul Timişoarei, febra acestor arii rezidenţiale a cuprins deja toate localităţile din primul cerc care înconjoară oraşul, fiind deja celebre achiziţiile şi revânzările speculative de terenuri din Dumbrăviţa, Giroc, Moşniţa Nouă etc., fenomen care se extinde de la o lună la alta către localităţi chiar mai îndepărtate. Problema cu toate aceste cartiere rezidenţiale este majoritatea se află doar pe hârtie, adică în planurile "dezvoltatorilor", în realitate existând doar nişte câmpuri îngropate de bălării, practic nişte suprafeţe de teren care până nu demult erau terenuri agricole. Drumurile de acces nu sunt nici măcar trasate, parcelele nu sunt delimitate, cel mai apropiat stâlp de curent este undeva în satul vecin, iar despre alimentarea cu gaz şi apă potabilă sau despre reţeaua de canalizare nici nu poate fi vorba. Cu toate acestea tinerilor dornici îşi ridice o casă în noul cartier rezidenţial le este prezentat un plan în care toate aceste lucruri par rezolvate, în care există chiar zone rezervate spaţiilor verzi şi de agrement, eventual chiar un viitor centru de cumpărături, un centru medical şi o şcoală - toate, din păcate, doar pe hârtie. Practic, fără nici o investiţie semnificativă, mulţi dintre aşa-zişii dezvoltatori de cartiere rezidenţiale obţin câştiguri semnificative din schimbarea încadrării unor suprafeţe de pământ din terenuri agricole în terenuri cu destinaţia locuinţe, printr-un simplu desen şi o simplă aprobare a unui Plan Urbanistic Zonal (P.U.Z.) şi fără nici o responsabilitate apoi pentru transformarea acestui P.U.Z. în realitate. Morala tristă a acestei afaceri este trăită de tinerii al căror plan de a avea propria casă se dovedeşte a fi o iluzie de îndată ce au cumpărat o astfel de parcelă de teren şi încearcă îşi construiască efectiv casa. Prima problema este aceea a identificării propriei parcele pe un câmp acoperit de bălării sau de gunoaie. Ei sunt aceia care trebuie angajeze un expert topograf care le facă măsurătorile, apoi cureţe şi îngrădească locul şi tot ei sunt cei care trebuie rezolve problema căii de acces, a racordării la utilităţi şi aşa mai departe. Toate aceste lucruri, care păreau ca rezolvate în planurile frumos colorate ale dezvoltatorilor imobiliari, sunt de cele mai multe ori atât de costisitoare încât bugetul planificat pentru casă este terminat înainte chiar ca temelia fi fost pusă. Sper am reuşit conving de necesitatea unui demers concentrat în această problemă şi sper vom reuşi în această sesiune parlamentară identificăm posibile îmbunătăţiri legislative prin care astfel de situaţii nu mai fie posibile pe viitor.
11 Sep 2007  Sursa: stenograme parlament
9.
: Declaraţie politică: "Rezultatul moţiunii reconfirmă înţelegerea politică PSD - PNL" Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Opoziţia politică este instituţia care încununează o societate politică pe deplin dezvoltată instituţional şi trăsătura distinctivă a acelor societăţi politice care sunt cunoscute sub denumiri ca: societate democratică, liberală, parlamentară, constituţională, pluralist constituţională sau chiar deschisă sau liberă." Am început această declaraţie politică cu un extras din una din cele mai competente tratări din ştiinţele politice a temei numite "opoziţie politică", aparţinând întâmplător unui cercetător de origine română, Ghiţă Ionescu, care, din păcate, nu mai este astăzi în viaţă pentru a ne face o analiză a ce se întâmplă astăzi în România. Rezultatul votului de ieri din Parlament pe marginea moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu ar fi ridicat desigur semne de întrebare oricărui observator străin aflat pentru prima dată în contact cu realitatea politică a României anului 2007. Însă pentru toţi cei care au avut ocazia urmărească modul de instalare a acestui guvern în primăvara acestui an şi încercarea de demitere a Preşedintelui Băsescu, votul de ieri din Parlament nu ar mai fi trebuit fie o surpriză. Pentru aceştia din urmă nu este nici un secret România are un guvern condus de Tăriceanu, compus oficial din PNL şi UDMR, dar care a fost legitimat public la învestitură de către PSD şi care, de atunci şi până astăzi, a acţionat conform unei agende fixate de Mircea Geoană în calitate de lider al partidului de "opoziţie" PSD. Mai grav chiar decât caracterul de "coaliţie contra naturii", PSD-PNL este faptul cele două partide continuă nu recunoască public această coaliţie, lucru care face ca o instituţie fundamentală a democraţiei - şi anume opoziţia - nu existe sau doar mimeze funcţionarea. În acest sens, conform citatului de la începutul acestei intervenţii, România pur şi simplu nu se califică pentru numele de "societate democratică, parlamentară sau constituţională". Lipsa unui raport clar între putere şi opoziţie a condus şi la situaţia de ieri de la vot, când, în mod aberant, PSD - partidul de opoziţie cu cel mai mare număr de parlamentari - nu a ştiut cum voteze alegând într-un final se abţină! Decizia abţinerii de la vot a PSD a condus apoi la un rezultatul de 115 voturi în favoarea moţiunii şi 112 împotrivă, un rezultat care a pus guvernul în situaţia penibilă de a avea în fapt mai multe voturi exprimate pentru demiterea sa decât pentru susţinerea sa. Încă o dată, toate aceste lucruri sunt de neînţeles pentru un observator străin care nu cunoaşte specificul Constituţiei din România, o constituţie care permite unui partid guverneze deşi are o susţinere parlamentară mai slabă decât a multor partide de opoziţie! Voi încheia prin enunţarea unuia dintre cele mai grave paradoxuri ale guvernului Tăriceanu, un paradox provocat de spaima o eventuală cădere a guvernului ar putea conduce la o întâlnire cu electoratul în alegeri anticipate: cu cât principalele partide care susţin guvernul - PSD şi PNL - sunt mai slab cotate în sondaje, cu atât guvernul este mai stabil şi mai de neclintit. Altfel spus, cu cât susţinerea publică a PNL şi a PSD este mai redusă cu atât guvernul condus de Tăriceanu este mai sigur va fi susţinut în Parlament de cel mai mare partid de opoziţie, cum îi place lui Mircea Geoană spună despre PSD, confirmând astfel existenţa şi funcţionarea într-o democraţie a primei coaliţii putere - opoziţie din lume. Ceea ce nu face decât confirme încă o dată PSD este condus de Ion Iliescu, cel care ne anunţa la scurtă vreme după căderea comunismului îşi doreşte o "democraţie originală" pentru România.
12 Jun 2007  Sursa: stenograme parlament
10.
: "Patrimoniul arhitectural, planurile de urbanism şi dezvoltarea oraşului Timişoara" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Probabil ca mulţi dintre dumneavoastră veţi avea ocazia în aceste zile auziţi tot mai multe informaţii despre Timişoara, din moment ce un important meci al reprezentativei de fotbal a României se va disputa în acest oraş. În general, atunci când se vorbeşte de Timişoara se vorbeşte ca despre un oraş nu doar cu o economie prosperă, ci şi cu o anumită tradiţie de civilizaţie, un oraş care se mândreşte cu unul din cele mai mari centre istorice din România. Centrul istoric al oraşului Timişoara este în sine un punct de atracţie turistică şi, fapt la fel de important, se întinde nu doar de-a lungul mai multor spaţii deschise şi pietonale, ci continuă în cartierele limitrofe un stil de arhitectură aparţinând mai mult sau mai puţin aceloraşi perioade istorice şi culturale. Din nefericire, vorbesc astăzi despre toate aceste lucruri nu din mândria de a reprezenta în Camera Deputaţilor un oraş ca Timişoara, ci din dorinţa de a trage un semnal de alarmă în legătură cu proasta gestionare a acestui patrimoniu şi, la modul mai general, a planurilor de dezvoltare urbană a Timişoarei. În legătură cu primul subiect, vrea -i invit pe toţi aceia dintre dumneavoastră care veţi avea ocazia ne vizitaţi oraşul la o plimbare în cartiere istorice precum zona Parcului Rozelor, a Pieţei Maria, a cartierului Elisabetin sau a Pieţei Traian. Prima reacţie a tuturor celor care au avut această experienţă a fost invariabil una de şoc, un şoc resimţit în faţa numărului tot mai mare de case care cad pradă furiei "renovării" noilor proprietari. Şantiere în lucru sau clădiri proaspăt "renovate" ne arată limitele, incapacitatea sau corupţia administraţiei locale în faţa modificărilor de faţade istorice, a demolărilor şi "reconstrucţiilor" din zona istorică a oraşului, o zonă cu o identitate care ar trebui păzită ca un bun public care aparţine timişorenilor, şi nu unui singur individ, inconştient de valoarea estetică şi de patrimoniu a imobilului din proprietate. Pe de altă parte, lipsa unui plan urbanistic clar şi transparent referitor la capacitatea şi direcţia de dezvoltare a oraşului pe termen mediu şi lung a făcut ca noile cartiere rezidenţiale, în general de la periferiile oraşului, se dezvolte cel mai adesea haotic şi după bunul plac al celor care au interese de tot felul în acele zone. Construirea de case în zone în care autorităţile nu puseseră la dispoziţia investitorilor nici un fel de utilităţi a condus la anomalii, cum ar fi de pildă construirea unor drumuri comune extrem de înguste, care, deşi legal dimensionate, nu aveau cum fie adaptate unui trafic sporit, aşa cum începe fie din ce în ce mai mult în astfel de cartiere noi. Şi ca şi cum nu ar fi toate acestea de ajuns, autorităţile locale aprobă construirea de clădiri utilitare, de birouri sau de zeci de apartamente în zone iniţial destinate unor locuinţe personale cu un regim de înălţime scăzut, pentru ca, în acelaşi timp, în funcţie probabil de alte interese, acorde autorizaţie de construcţie pentru case/vile individuale într-o zonă destinată oficial unor parcuri industriale. Sperăm ca prezenta declaraţie politică ajungă şi la aleşii locali şi la reprezentanţii administraţiei oraşului Timişoara, a căror "patriotism" local, afişat prea adesea şi cu prea multă ostentaţie, nu este de cele mai multe ori acoperit de un devotament pe măsură în exercitarea mandatului public cu care au fost încredinţaţi de cetăţeni.
05 Jun 2007  Sursa: stenograme parlament
Prev / Next