: Stimaţi colegi, Stimaţi reprezentanţi ai mass media, Stabilirea, de către statul român, a condiţiilor de înfiinţare, organizare şi funcţionare a farmaciilor reprezintă un subiect important şi sensibil, care are nevoie de un cadru legislativ adecvat, care să asigure stabilitate şi predictibilitate, şi anume de o Lege a farmaciei. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că, în prezent, reglementarea se face la nivelul legislativ al ordinelor de ministru, ceea ce poate crea premisa unor decizii controversate, profund subiective, de multe ori suspicionate că ar putea fi luate sub presiunea unor grupuri de interese. Ministerul Sănătăţii a propus dezbaterii publice un proiect de lege, parte a unui pachet mai larg, a reformei sănătăţii, pe care Guvernul ar urma să îşi asume răspunderea în Parlament, proiect care a generat numeroase controverse, datorită restricţiilor de proprietate, geografice şi demografice pe care le aduce acest proiect. În acelaşi timp, încă din data de 15 septembrie 2005, se află la Senat Proiectul Legii farmaciei, semnat de 14 parlamentari ai Coaliţiei de guvernare, unul care liberalizează condiţiile de înfiinţare şi funcţionare a farmaciilor şi care păstrează doar restricţia demografică, pentru perioada de până la 1 ianuarie 2008. Am convingerea fermă că reglementarea funcţionării farmaciilor trebuie să fie un demers foarte serios, urmare a unui consens politic cât mai larg; în caz contrar, există riscul ca la schimbarea ministrului sau a guvernării să apară o altă reglementare, poate una diametral opusă, ceea ce ar crea instabilitate în sistem. De aceea este important ca Proiectul Legii farmaciei să fie dezbătut cât mai temeinic, cu toţi cei interesaţi, să nu favorizeze doar un grup de interese - fie lanţurile de farmacii sau farmaciştii independenţi; nimeni nu trebuie să îşi impună voinţa de pe poziţii de forţă, nici măcar ministrul sănătăţii. În opinia mea, cred că proiectul unei legi a farmaciei trebuie să fie expresia unui echilibru care trebuie să se creeze în sistem între lanţurile de farmacii, pe de o parte, şi farmaciştii independenţi, pe de altă parte. În primul rând, cred că un proiect al legii farmaciei nu trebuie să se atingă de principiile liberei concurenţe şi al proprietăţii private, principii regăsite în Constituţia României şi în Programul de guvernare al Guvernului României. România nu se mai află în acest moment în situaţia în care trebuie să decidă dacă pot fi permise lanţurile de farmacii sau doar farmacii care să aparţină farmaciştilor independenţi, acest moment a fost depăşit, este o realitate de care legiuitorul trebuie să ţină cont. În ţările Uniunii Europene nu există o abordare unitară privitoare la acest subiect, nu există un model care să fie dominant, privitor la reglementările farmaciei, fiecare ţară îşi organizează farmaciile aşa cum crede de cuviinţă şi conform tradiţiei. Există, astfel, în Europa, cazuri dintre cele mai restrictive - Germania, Franţa, Suedia, până la cele mai liberale - Marea Britanie, Olanda. Dar, în contextul Agendei Lisabona şi a Proiectului Directivei privind serviciile interne, în curs de adoptare la nivelul Uniunii Europene, tendinţa este aceea de liberalizare, şi nu impune noi restricţii. Prin urmare, în condiţiile în care până şi ţările cele mai restrictive reduc din constrângeri, România nu îşi poate permite să facă o lege care să impună şi mai multe restricţii. Stimaţi colegi, Convingerea mea fermă este că o lege a farmaciei trebuie dezbătură în Parlament, acest for trebuie să aibă ultima decizie. De aceea, decizia ministrului sănătăţii de a scoate din pachetul de legi pentru care Guvernul ar urma să îşi asume răspunderea Proiectului Legii farmaciei mi se pare un demers corect, care dovedeşte o atitudine matură şi înţeleaptă. Am credinţa că în final Parlamentul României va adopta o lege care să fie în concordanţă cu tendinţele Uniunii Europene şi cu realităţile economiei de piaţă.