: Stimaţi colegi, Stimaţi reprezentanţi ai mass media, Subiectul declaraţiei mele politice de astăzi este proiectul bugetului sănătăţii din anul 2006. Este, sunt convins, un subiect sensibil, care va da ocazia multor comentarii, în presă, în mediile politice, în sistemul sanitar, un subiect care va da ocazia unor declaraţii politice, şi din păcate va fi şi pretextul unor demersuri pur politicianiste, aşa cum au ost acelea din partea reprezentanţilor PSD la dezbaterile din Comisiile reunite de sănătate ale Parlamentului. Guvern României a prezentat Parlamentului un proiect de buget al sănătăţii, o sumă de 1o4 mii de miliarde lei vechi, banii Casei naţionale de Asigurări de Sănătate şi ai Ministerului Sănătăţii. Dacă ar fi să caracterizez acest buget, aş spune că este un buget realist. Bugetul reflectă o realitate poate tristă, dar foarte adevărată: aceştia sunt banii pe care România, o ţară aflată încă în tranziţie, care a pierdut din păcate atât de mulţi ani în care reformele au fost întârziate, şi-i poate permite să îi cheltuiască pentru serviciile de sănătate în anul 2006. Ceea ce este important să se ştie de la bun început este că, în anul 2006, toţi banii care vor fi colectaţi pentru sănătatea vor rămâne la dispoziţia sistemului de sănătate. Este un principiu foarte important, este de fapt o promisiune electorală îndeplinită a actualului Guvern. Mă aştept ca o mare parte dintre colegii aflaţi astăzi în opoziţie să folosească argumentul că bugetul sănătăţii reprezintă 3,4% din produsul intern brut. Ceea ce toţi aceşti critici nu trebuie însă să uite este că, în ciuda faptului că reprezintă 3,4% din PIB. În sume absolute este cel mai mare buget din 1990 încoace. Procentul din PIB este unul relativ, ceea ce contează până la urmă este suma concretă care se cheltuieşte în sănătate. Este, de asemenea, adevărat că în Europa se cheltuieşte în medie un procent mult mai mare din PIB, dar nu trebuie să uităm că în timp ce bugetul României reprezintă în total în jur de 29% din PIB, bugetul Germaniei este în jur de 42% din PIB, şi acest lucru vorbeşte de la sine. Stimaţi colegi, mi-aş dori foarte mult ca bugetul acordat sănătăţii să fie unul îndestulător, să nu mai asistăm la umilitoarele cozi la medicamentele compensate, oamenii suferinzi să aibă tot ceea ce le trebuie în spitale, iar medicii şi cadrele medicale să aibă venituri decente, care să recompenseze munca lor. Imi exprim însă convingerea că aceşti puţin bani vor fi cheltuiţi cu mai multă eficienţă decât au fost cheltuiţi până în prezent. Reformele propuse de Ministerul Sănătăţii, în ciuda faptului că multe dintre proiecte trebuie îmbunătăţite, reprezintă premiza cheltuirii cu mai multă eficienţă a banilor în spitale, dar şi a unei colectări sporite către sistemul de asigurări. Iar dacă vom fi capabili să creem în scurt timp cadrul necesar dezvoltării sistemului complementar de asigurări private, şi mai mulţi bani vor veni către sănătate. Ministerul Sănătăţii şi Casa naţională a Asigurărilor de Sănătate vor trebui, de asemenea, să urmărească eficienţa cu care sunt cheltuiţi banii în anumite centre de diagnostic în contract cu CNAS. În finalul declaraţiei mele îi cer foarte ferm ministrului sănătăţii să prezinte parlamentarilor, în cel mai scurt timp o strategie de luptă împotriva marii corupţii din sistemul de sănătate, eliminarea marii corupţii fiind o condiţie sine qua non pentru cheltuirea eficientă a banilor în sistem.