: "Încetarea monitorizării pe justiţie - un deziderat prea îndepărtat" Conform unui raport recent al Centrului de Studii Politice Europene de la Bruxelles, actualul haos din sistemul judiciar ar putea costa România 5 milioane de euro din fondurile UE. Concret, oficialii europeni au fost sfătuiţi ca, în cazul ţării noastre, să prelungească monitorizarea pe justiţie cu încă cel puţin trei ani, primul efect al acestui raport fiind adoptarea de către Comisia Europeană a unui memorandum care prevede ca suma de 5 milioane de euro care urma a fi acordată României ca parte din pachetul de împrumut negociat cu UE şi FMI, să fie condiţionată de reforma în justiţie, în special de progresele în lupta împotriva corupţiei. Despre succesul luptei împotriva corupţiei nici nu ştiu dacă merită să mai vorbim, pentru că ceva ce nu există nu poate fi comentat. Dar probabil că oficialii de la Bruxelles nici nu ştiu tot. Pentru că, fie că ne place sau nu, în România corupţia este un fenomen general. România este ţara unde permisele auto se cumpără de la poliţişti cu kilogramul, este ţara unde anchetele interne adună câte 20 de poliţişti odată şi unde dacă, Doamne fereşte, ajungi la spital trebuie să faci înainte un împrumut la bancă chiar dacă ai plătit o viaţă întreagă contribuţii către stat. Tot în România noastră, infractori recunoscuţi sunt eliberaţi din penitenciar pentru a-şi trata eczemele de piele, iar "găinarii" care au furat o pâine primesc condamnări demne de un şef de clan mafiot. Pentru noi, în calitate de cetăţeni ai acestei ţări, toate acestea fac parte din banalul cotidian şi, din păcate, nu mai miră pe nimeni. Căci pentru a avea şi rezultate în lupta contra corupţiei nu înseamnă a inunda mass-media cu show-uri mediatice cu invitaţi procurori, poliţişti sau sociologi, ci a veni cu probe şi fapte concrete care să poată fi apoi transpuse în măsuri radicale şi cel mai important: a recupera sau repara prejudiciul moral adus statului român, căci în primul rând prejudiciul de imagine afectează România şi abia apoi pe noi ca persoane. Modul în care situaţia a escaladat a fost rapid şi a scăpat total de sub control şi astfel, dacă acum câţiva ani, la Bruxelles, se vehicula doar ideea tăierii unor anumite fonduri, şi asta numai ca o măsură extremă, astăzi s-a ajuns în situaţia de a limita, în cazul României, toate fondurile europene şi chiar a ajutorului financiar destinat perioadei de criză. Şi pentru ce toate acestea ? Pentru cu nu vrem sau nu putem să tăiem răul de la rădăcină. Pentru că nu am avut ani de zile nici o strategie clară în lupta contra corupţiei şi nici rezultatele nu au fost la nivelul aşteptărilor oficialilor de la Bruxelles. Actualul Guvern a preluat o stare de fapt ce nu putea fi schimbată în trei luni, dar, din păcate, va suporta consecinţele. Ani de zile ne-am amăgit mizând pe toleranţa şi buna credinţă a Bruxelles-ului, fără a lua în calcul că odată intraţi în marea familie europeană există reguli de bun simţ ce nu pot fi încălcate la nesfârşit. Comisia Europeană se simte trădată şi jignită pentru că, înainte de 2007, a sprijinit România chiar dacă unele guverne naţionale nu ne erau favorabile. Iar acum încasează reproşurile. Odată intraţi în UE am devenit cinici şi am uitat toate acestea. Acum nu numai că nu se încetează monitorizarea României, dar suntem loviţi unde ne doare cel mai rău: la bani.

: "Imaginea negativă a României reînvie în mediile internaţionale" De câteva săptămâni, România este, oare pentru a câta oară, în centrul atenţiei opiniei publice internaţionale. Şi tot ca de obicei, numele nostru a fost asociat cu partea negativă a ştirilor din presa internaţională. Şi asta nu pentru că subiectele pozitive ar fi lipsit , dar, din păcate, scara de valori în a aprecia interesul pentru o ştire de presă diferă fundamental în lume faţă de România. Aşa încât continuăm să fim subiectul unor ştiri deloc măgulitoare care induc opiniei publice internaţionale o părere eronată despre societatea românească, în general, şi despre noi ca români, în special. Să fim realişti şi să recunoaştem faţă de noi că procentul celor care ştiu ceva mai multe despre România este destul de mic. În general se ştie despre corupţie, despre Dracula, că avem o agricultură la nivel de plug de lemn tras de cai, un potenţial turistic nevalorificat şi....mai nou, violatori, hoţi şi criminali. Şi atunci este perfect normal să fim percepuţi prin prisma informaţiilor de presă. În momentul în care eşti zilnic capul de afiş în topul violurilor şi furturilor, trebuie totuşi să reacţionezi şi să încerci să-ţi speli imaginea. Sau ce se mai poate din ea. Stimaţi colegi, am reuşit să îngrozim Italia. Faptul că zilnic suntem citaţi de mass-media peninsulară ca fiind făptuitorii unor fapte dintre cele mai sângeroase depăşeşte deja limita unor percepţii de imagine şi devine o problemă socială. Nu contează că nu suntem singuri pe această listă, important este că suntem. Nu contează nici naţionalitatea concetăţenilor noştri implicaţi în astfel de fapte, pentru că acolo ei sunt cu paşaport românesc şi sunt percepuţi ca fiind români. Cum nu contează nici faptul că, procentual vorbind, cei mai mulţi infractori sunt tot italieni, dar asta numai pentru că numeric sunt şi cei mai numeroşi în propria lor ţară. Faptele unor cetăţeni români din Italia ultimelor săptămâni nu mai pot fi considerate ca fiind cazuri izolate sau particulare, ci deja sunt atacuri la imaginea României şi a tuturor cetăţenilor oneşti care au ales să rămână şi să trăiască în ţara lor. Nu cred că vreunul dintre noi doreşte să fie privit aprioric ca un infractor, odată ce a depăşit graniţele României. Situaţia în care s-a ajuns depăşeşte puterile Ministerului Afacerilor Externe. Este necesar un întreg proces de reeducare la nivelul inferior al claselor sociale şi acest lucru nu poate fi făcut nici la nivel de Guvern, nici la nivel de Parlament. Este necesară implicarea activă a liderilor locali, indiferent că se consideră rommi sau rromi. Este vorba despre imaginea noastră, a tuturor, şi indiferent de faptul că adevărul doare, trebuie făcut public. Numai prin măsuri coercitive ferme, societatea românească va putea să-şi deschidă un nou drum în Europa. Toţi aceşti răufăcători sunt cetăţeni români şi este de datoria noastră să-i pedepsim pentru răul făcut acestui neam.

: "Corupţia din sistem" În raportul de monitorizare asupra justiţiei, prezentat pe data de 12 februarie 2009, singura instituţie a cărei activitate a fost apreciată favorabil de către Comisia Europeană a fost Direcţia Naţională Anticorupţie. Merită amintit acest lucru pentru că, la nivel naţional, DNA nu se bucură de cea mai mare simpatie şi apreciere a activităţii sale. Personal, cred că este şi normal, pentru că activitatea procurorilor acestei instituţii a zdruncinat liniştea multor demnitari din România. Stimaţi colegi, nu vreau nicidecum să spun că DNA funcţionează astăzi la turaţie maximă. Există, încă, din păcate, o serie de piedici care frânează activitatea acestei instituţii, fie de natură politică, fie de natură legislativă, care conduc la tergiversarea, uneori indefinită, a dosarelor. Aş remarca aici inclusiv ultima iniţiativă a domnului Chiuariu privind suspendarea de drept a cauzei, în cazul invocării excepţiei de neconstituţionalitate. Cei care au o relativă pregătire sau experienţă juridică, ştiu că cele mai multe dosare de urmărire rămân nesoluţionate tocmai din pricina unor vicii de procedură. Cred că cea mai importantă mutaţie în anchetarea şi judecarea speţelor privind actele de corupţie, trebuie să vizeze abandonarea demersurilor anterioare privind supremaţia literei legii şi deplasarea centrului de greutate pe spiritul acesteia. Doamnelor şi domnilor, noile coduri de procedură, precum şi sprijinul politic şi legislativ al Parlamentului Românie, trebuie să conducă la o mai mare eficienţă a acestei instituţii. Situaţia este cu atât mai stringentă, în acest an şi în anii următori, cu cât ultimul raport al instituţiei arată o creştere fără precedent a sesizărilor instanţelor privind infracţiunile de corupţie, în special cele privind evaziunea fiscală. Cred că fiecare cetăţean trebuie să cunoască faptul că astfel de acte de corupţie produc prejudicii uriaşe, estimate de DNA la peste 530 milioane de lei, la care se adaugă şi peste 237 milioane de euro. Eu cred că nu mai are sens să ne întrebăm, în aceste condiţii, de ce bugetul de stat este auster, de ce nu găsim soluţii financiare pentru finanţarea proiectelor de infrastructură, când toate acestea se află numai la latitudinea noastră, prin sprijinul acordat singurei instituţii care poate înlătura acest flagel, DNA. Personal, voi sprijini orice demers care va conduce la o mai mare celeritate în întocmirea corectă a rechizitoriilor şi judecarea dosarelor de corupţie, fapte care prejudiciază funcţionarea instituţiilor statele şi banii publici.