: Declaraţia politică se intitulează "Şapca lui Traian Băsescu". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, De mulţi ani, se observă o degradare a societăţii româneşti, puternic influenţată de modul de abordare a politicii în genere. Vorbim, de fapt, de o perpetuare a tipologiei "omului nou", o matriţă creată de fostul regim comunist, care nu încetează să bântuie şi prezentul. Continuitatea acestei forme de mentalitate şi atitudine social-psihologică demonstrează cât de mult ne-au rupt regimurile totalitare de modul nostru de viaţă tradiţional, cu civilizaţie originală, o îmbinare între tipologia balcanică şi cea central-europeană. Exponentul principal al unui astfel de tipar este, fără doar şi poate, Preşedintele în exerciţiu al României, Traian Băsescu. Traian Băsescu a reuşit, în ultimul timp, să devină emblema "omului nou", mai ales prin felul său de a se folosi de principii, doctrine şi conjuncturi politice. Ultima sa acţiune - şi, poate, cea mai epocală - este cea privind atragerea de partea sa a creştin-democraţiei din România, adică Partidul Naţional Ţărănesc Creştin- Democrat. Altfel spus, Traian Băsescu încearcă "un rebrand", o nouă imagine a PD-L-ului, adică o fuziune cu PNŢCD-ul. Un cunoscut cotidian central spunea că, într-un astfel de caz, "tot patrimoniul PNŢCD va deveni proprietatea partidului condus de Traian Băsescu, adică infrastructura şi istoria PNŢCD vor intra, de fapt, în proprietatea actualului PD-L. Este vorba, practic, de o fuziune cu acelaşi partid care, în guvernarea 1996-2000, a torpilat atât de tare PNŢCD, încât a provocat neintrarea partidului în Parlament şi, evident, o prăbuşire a acestuia până la situaţia în care se află azi." Doamnelor şi domnilor senatori, Acum 63 de ani, democraţia românească a fost aruncată la coşul istoriei prin falsificarea alegerilor parlamentare câştigate de PNŢ şi PNL, oficial fiind declaraţi câştigători membrii Blocului Partidelor Democratice, în frunte cu Partidul Comunist Român, după care s-a trecut la măsuri de opresiune dictatorială vizibile până în ziua de astăzi. Se pare că istoria se repetă, chiar dacă nu la aceleaşi proporţii în care câştigătorul de drep, oficial, nu a câştigat... Vi se pare cunoscut? Nu are rost să detaliez acest capitol politico-electoral, un alt subiect consider că este mai important, pe care nu l-aş fi amplificat acum dacă nu exista un gest al domnului Băsescu din noaptea alegerilor, şi anume, după afişarea rezultatelor exit-poll-urilor, candidatul PD-L avea pe cap o şapcă galbenă cu emblema şi iniţialele ţărăniştilor. La un moment dat, Traian Băsescu îşi scoate şapca ţărănistă şi o aruncă mulţimii. Gestul fostului comandant de navă poate fi interpretat ca un gest de finalizare a trecerii PNŢCD-ului în negura timpurilor. Planul comuniştilor, prin organul său de represiune, Securitatea, de a elimina orice adversar politic, a dat roade la 20 de ani de la aşa-zisa sa dispariţie. Traian Băsescu dovedeşte acest fapt. Simbolistica gestului său cu şapca ţărănistă aruncată în neant seamănă izbitor cu "tovarăşii de drum" folosiţi de Partidul Comunist. Imaginea dreptei populare şi creştin-democrate este întregită în sfera portocalie a liderului de la Cotroceni, iar PNŢCD are soarta maurului: "şi-a făcut datoria, maurul poate să..." moară, zicem noi. Stimaţi colegi, mă întreb: ochiul încrustat pe şapca aruncată de Băsescu oare nu a plâns în momentul zborului său prin mulţimea portocalie? Având această parabolă ca lecţie politică, sper că următoarea şapcă pe care o va purta şi o va arunca mulţimii preşedintele Băsescu nu va fi cea galbenă a PNL-ului.