Informații obiective despre politicieni și alegeri - Harta Politicii Din România
ex: "basescu", "d1 prahova", "magheru bucuresti", etc
Constantin Bogdan, candidat S Gorj alegeri 2016
Constantin Bogdan
 > Sumar  > Declarații
Declarații
Exemplu: "pensii", "taxe", etc
1.
: Domnule preşedinte, Stimată doamnă ministru, Am un discurs puţin paralel cu colegii mei, în sensul bucur foarte tare colegii de la Partidul Democrat au depus această moţiune în Camera Deputaţilor. bucur şi îi felicit pentru faptul au scris un text atât de interesant şi au produs motive pentru o discuţie atât de largă. mai bucur pentru unele lucruri pe care le-am notat în nume personal, evident. Ce poate face această moţiune? Păi, poate sensibiliza din nou populaţia României faţă de impactul extraordinar pe care l-a avut această lege, în momentul în care Guvernul a răspuns pentru ea. De ce bucur? Pentru poate obliga actualul ministru, pe doamna ministru Andronescu, răspundă cum se cuvine şi profesionist la reperele colective impuse de reacţia pe care au avut-o oamenii la această lege. Pentru poate mobiliza toate cadrele didactice din România, de orice grad ar fi, ofere ministerului soluţii reale, reparatorii ale legii. Şi, în ultimul rând, bucur pentru eu personal sunt legat prin nenumărate fire de aplicarea rapidă a acestei legi. Şi cum sunt legat? Sunt în clasa zero, prin nepoata mea. Ruptă la 5 ani de grădi’, introdusă pentru somnul dulce de dimineaţă în clasa zero şi apoi într-un after school la fel de modern ca trecutele internate, la care stăteau unii copii. Sunt legat de această lege prin faptul sunt beneficiarul scoaterii mele din învăţământ, din învăţământul universitar, în ziua când am fost schimbat prin alegeri din funcţia de rector al UMF "Carol Davila" şi am rămas ne-titular, după 8 ani de conducere a universităţii, cu o incomodă plată cu ora, conform legii actuale. Sunt, de asemenea, beneficiarul unei idei măreţe, aceea trebuie am o cotutelă umilitoare, după părerea mea, la conducerea de doctorat a celor care se înscriu la mine. Şi trebuie rog de un coleg mai tânăr aibă răbdarea participe împreună cu mine, pentru probabil eu sunt expirat, şi doamna ministru poate confirma treaba asta, şi trebuie am un băiat care urmărească ce spune candidatul. Şi mai simt obligat cu ceva, doamna ministru. spun simt responsabil pentru devalizarea universităţii de cadre didactice de vârf care au împlinit doar din nefericire, la 8 februarie 2011, 65 de ani sau peste, dar au salvat reparator, aşa cum se scrie într-o hotărâre a Guvernului României, prin menţinerea până la 70 de ani a celor rămaşi, din fericire, născuţi cu 5 sau 6 luni după unii care n-au mai putut beneficia de această reparaţie morală. simt din nou responsabil, şi aici trebuie fac înţelegeţi un element deosebit de grav pentru învăţământul românesc, de faptul tinerii nu mai pot în nici într-un fel, normal, promova în diverse grade profesionale, ci trebuie plătească bani, pe care nici ei şi nici familiile lor nu-i au, unor reviste socotite de top la un moment dat de conducătorii învăţământului superior românesc. scuzaţi pentru bucurie, şi scuzaţi pentru unele idei personale pe care am vrut vi le transmit.
02 Oct 2012  Sursa: stenograme parlament
2.
: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, La 15 septembrie, în întreaga lume a fost celebrată Ziua Internaţională a Democraţiei, zi instituită de Naţiunile Unite în 2007 şi cu o valoare simbolică cu totul specială pentru parlamente şi membrii acestora. Alegerea de către Naţiunile Unite a zilei de 15 septembrie este, în fapt, recunoaşterea de către Uniunea Interparlamentară, în septembrie 1997, a Declaraţiei Universale privind Democraţia, document care reafirmă principiile fundamentale ale democraţiei, iar Parlamentul devine instituţie emblematică ce înglobează esenţa însăşi a societăţii constituite pe baze democratice. Pentru noi, parlamentarii români, a devenit deja o tradiţie evocăm Ziua Internaţională a Democraţiei, atât în Senat, cât şi în Camera Deputaţilor, la iniţiativa şi prin acţiuni propuse de Comitetul Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare. În 1997, parlamentarii lumii adoptau, la Cairo, sub egida Uniunii Interparlamentare, Declaraţia Universală privind Democraţia, în care afirmau democraţia este un ideal cu valoare universală şi, în acelaşi timp, un obiectiv către care trebuie tindem permanent. Democraţia nu poate exista fără respectarea pluralismului politic, iar dacă opiniile politice diferite conduc uneori la controverse, acesta este un preţ acceptabil pentru democraţie, atâta vreme cât controversele se rezolvă prin dialog. Pornind de la ideea ceea ce diferenţiază democraţia de alte filosofii politice este principiul şi practica rezolvării disputelor în primul rând prin dialog, Uniunea Interparlamentară a propus pentru ediţia 2012 a Zilei Internaţionale a Democraţiei tema "Dialog şi implicare - elemente centrale ale democraţiei". Din perspectivă politică şi parlamentară, dialogul îmbracă mai multe forme: dialogul între instituţia parlamentară şi cetăţeni; dialogul parlamentarilor cu cetăţenii pe care îi reprezintă. Parlamentul este, prin excelenţă, forumul în care pluralitatea de opinii trebuie se facă auzită. Diversitatea opiniilor, respectul reciproc şi dialogul care conduce la înţelegere şi compromis sunt elemente definitorii ale activităţii parlamentare, pentru în politică nimeni nu este deţinătorul adevărului absolut. Prin urmare, avem responsabilitatea de a asigura includerea în dezbaterea parlamentară a tuturor vocilor. Adesea, capacitatea noastră de a asculta şi de a înţelege este cel puţin la fel, dacă nu mai importantă decât capacitatea de a vorbi. Solidaritatea instituţiei parlamentare - cea mai reprezentativă pentru diversitatea unei societăţi - este dată de măsura în care se adaptează şi evoluează în concordanţă cu aşteptările populaţiei. Dacă ar fi evocăm rezultatele unui studiu recent despre evoluţia reprezentării parlamentare la nivel mondial, realizat de Uniunea Interparlamentară şi Programul ONU pentru Dezvoltare şi la care au contribuit parlamente şi parlamentari de pe toate continentele, principala constatare este aceea influenţa reală a cetăţenilor asupra dezbaterilor parlamentare rămâne în continuare limitată şi este percepută ca atare. Deşi pretutindeni în lume parlamentele sunt preocupate ofere cât mai multe informaţii despre activitatea parlamentară şi -i implice pe cetăţeni în procesele parlamentare, aceste eforturi, oricât de meritorii, au semnificaţie doar dacă sunt înţelese şi au rezultate concrete în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Ştim cu toţii autoritatea unei guvernări are drept suport voinţa oamenilor. Dar pentru ca această bază fie solidă, trebuie ca electoratul atingă un nivel critic de încredere în parlament şi în cei pe care i-a ales. Am atins acest nivel de încredere în România? Evident nu. Dar nu putem nu recunoaştem , odată cu trecerea timpului şi cu educaţia continuă pentru democraţie, şi Parlamentul Românei, prin toate formele lui de exprimare, a început aducă în faţa comunităţii expresia dorinţelor şi solicitărilor alegătorilor, le legifereze şi contribuie decisiv la impunerea acestora prin votul reprezentanţilor lor. Sunt paşi mărunţi care verifică sloganul "Dialog şi implicare - elemente centrale ale democraţiei", sub îndemnul căruia se sărbătoreşte în acest an Ziua Internaţională a Democraţiei. Un sondaj realizat în luna august de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie relevă faptul mai mult de jumătate dintre români - mai precis, 60% - au puţină sau foarte puţină încredere în Parlament, iar mai mult de trei sferturi - respectiv, 87% - tind nu aibă încredere în partidele politice. Este o realitate pe care nu e de ajuns o acceptăm. Sunt necesare eforturi mai mari pentru îmbunătăţirea performanţelor Parlamentului, pentru apropierea instituţiei şi a fiecărui deputat şi senator în parte de electorat. Dialogul cu cetăţenii şi angajamentul faţă de aceştia oferă cea mai sigură cale de a explica deciziile ce le afectează fundamental existenţa de zi cu zi. Acest dialog viaţă democraţiei şi o umanizează. Sunt convins prin atitudine, demnitate, curaj şi responsabilitate, prin creşterea vizibilităţii, prin transparenţa vieţii parlamentare, percepţia în viitor atât a încrederii în Parlament, cât şi în partidele politice va fi ameliorată şi cred putem fi mai optimişti pentru viitor decât pentru prezent. Dialogul şi implicarea fac parte din esenţa culturii democratice. Sunt calităţi care trebuie susţinute şi demonstrate în viaţa de zi cu zi. Educarea tinerilor în spiritul principiilor democraţiei este vitală pentru dezvoltarea acestei culturi democratice. Acesta este un proces continuu, care nu se încheie după trecerea prin şcoală. Respectul pentru statul de drept şi respectul pentru celălalt sunt noţiuni fundamentale ale democraţiei, care se aplică în mod egal tuturor oamenilor, oricare ar fi poziţia lor în societate. Ne dorim ca această Declaraţie în plenul Camerei Deputaţilor nu rămână consemnată în stenograme ca gest formal de marcare a unui moment festiv. Priviţi-o, mai degrabă, ca pe o invitaţie pe care o adresăm tuturor colegilor, de a avea permanent în grijă şi atenţie imaginea de ansamblu a instituţiei noastre, locul pe care îl ocupă astăzi Parlamentul în societatea românească, rolul său în permanentă schimbare, eficienţa cu care răspunde cerinţelor din ce în ce mai complexe ale guvernării cetăţenilor şi societăţii, şi, nu în ultimul rând, contribuţia Parlamentului, a fiecăruia dintre noi, la consolidarea unei culturi democratice, bazată pe implicare şi dialog. mulţumesc.
18 Sep 2012  Sursa: stenograme parlament
3.
: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Domnule ministru, Am ascultat cele spuse aici şi am înţeles câteva lucruri pe care, evident, cred toţi le percepem la fel. Care a fost interesul pentru textul moţiunii? Infim. Noi, cei din sală, făceam orice altceva, numai nu ascultam acest text, după mine, muncit. Doi, tot cu un i. Am auzit de la domnul profesor Drăgulescu o istorie a miniştrilor de la sănătate de dup㠒90. Şi întreb: condiţia de ministru al sănătăţii, câţi dintre noi ar accepta-o? ea, după mine, este şi incomodă şi deloc de invidiat. Şi eu cred toţi miniştrii sănătăţii au încercat facă câte ceva, într-un domeniu care nu-i deloc uşor de schimbat şi au reuşit ceea ce societatea le-a pus la îndemână. Comisia pentru sănătate şi familie din Cameră, vorbea profesorul Drăgulescu suntem acolo un colectiv disciplinat şi prietenos. Zic eu avea o mare dreptate. Eu nu cred în sănătate problemele trebuie privite politic. Nu cred un ministru al sănătăţii - şi numai câteva partide nu au dat în România ministru al sănătăţii, ca şi persoană, poate face neapărat politică pe seama sănătăţii poporului. Care este însă interesul pentru sănătate? Îl pot aprecia drept mare şi foarte mare în campanie. În campanie, toate partidele vorbesc destul de mult timp despre sănătate şi toate oferă, cel puţin declarativ, sume importante în buget pentru acest sector. Până când campania ia sfârşit şi până se adună aici şi discută bugetul care totdeauna este la jumătatea sau cel puţin la jumătatea celui propus de fiecare partid în parte. Şi toţi votăm bugetul cunoscut. Când este acelaşi interes mare şi foarte mare? Evident, la nivel individual, când ne atacă o boală şi când fie plecăm aiurea, ca fim trataţi de multe ori de aceiaşi medici de origine română, desconsideraţi aici, şi ne întoarcem cu rezultate, unele foarte bune, dar cele mai multe asemănătoare cu ceea ce se întâmplă în toată lumea. Adică, un traumatism cranio-cerebral vine înveţe vorbească încă vreo câţiva ani, o pancreatită rămâne în afara vieţii obişnuite, timp de iar câţiva ani, tratată la AKH sau în altă parte, iar alte boli, dimpotrivă, îşi termină cursul tot aici, după cheltuieli greu de cuantificat în afară, dar făcute, evident, în afară. Când este, însă, interesul pentru sănătate mic şi foarte mic? Păi, este la prezentările moţiunilor de cenzură, când eu sunt de acord cu domnul ministru Attila Cseke, mare lucru nu poate se schimbe, este mic atunci când suntem puşi alocăm fonduri din bugetul de stat şi este tot atât de mic în faţa unei reformări reale a sistemului, care reformare nu fi de acord cu ideea repetată de ministrul Attila Cseke, e de tipul unei săbii cu două tăişuri. Sigur este cu două tăişuri, pentru alternanţa la guvernare va aduce probabil un alt ministru la sănătate şi va fi la fel de bine criticat într-o moţiune a opoziţiei viitoare. Dar, după părerea mea, o reformă reală nu trebuie lăsată - şi am mai spus asta - în mâna orbului, care învârtă o făclie de reformă şi în mişcarea lui nevinovată dea foc şi se aleagă praful. Comparaţiile, din păcate, în domeniu, aşa cum s-au făcut şi în moţiune şi de către ministrul sănătăţii, sunt, după mine, nedorite. De ce? Rezultatele acestor comparaţii nici acum, vizavi de partenerii europeni, nu ne aduc niciun fel de poziţionare, ci, dimpotrivă, o situaţie cunoscută nu numai în domeniul sănătăţii, ci şi în altele, de foarte multe ori pe ultimul loc, dar, din păcate, nici cu noi înşine la ceea ce se întâmpla anterior. Şi aici devenim uşor dornici de lipsă de comparaţie. Un lucru rămâne, după mine, foarte simplu şi vreau opresc aici. A schimba un sistem de sănătate este extrem de dificil, datorită unor factori umani absolut greu de urmărit şi de apreciat în mişcarea lor. A schimba un sistem de sănătate este ca şi cum ai schimba obiceiul alimentar al unui popor, care este mult mai greu de schimbat decât istoria lui, prin ceea ce a făcut el. Am avut discuţii cu ministrul Cseke Attila, în ultima perioadă multe, am vorbit şi cu miniştrii dinaintea dânsului şi bucur de prezenţa domnului ministru Nicolăescu, şi îmi dau seama fiecare dintre ei - şi eu, la rândul meu, când am lucrat în acest minister - am dorit facem foarte mult bine. Şi am ajuns la rezultate care nu ne-au bucurat şi nu au dus la modificări interesante în sistem. Mi-a plăcut o aserţiune a domnului Cseke Attila, într-una din discuţiile - cred de anul trecut - "Vom face, prin descentralizarea sistemului de sănătate, atenţi la condiţiile de sănătate, conducătorii din comunităţile locale." S-a realizat asta, domnule ministru? Nu cred! Nu cred şi sunt convins greşim şi noi, greşesc şi ei, dar un lucru este de remarcat, după părerea mea, sistemul de sănătate trebuie reformat. El trebuie ducă la realizarea unor condiţii de tratament cu totul altele decât cele existente astăzi şi în această zonă a Europei. Nu trebuie ne simţim jenaţi de comparaţia cu Austria, cu Franţa, cu Anglia. Eu, unul, nu sunt deloc în asemenea postură, pentru cunosc foarte bine ce se întâmplă acolo. Şi cred, însă, şi noi, aşa cum prezentăm sistemul şi, mai ales media, aşa cum ar trebui îl prezinte, ar trebui se apropie mai mult de el şi îl ajute se modifice. Voi susţine, evident, moţiunea, la care rog credeţi am participat şi eu, cu toate criticile aduse de dumneavoastră, mai ales în prima ei formă. Cred aveţi dreptate criticând-o, dar cred este mai util de a exprima o moţiune care atragă atenţia asupra unui sistem greu de condus şi împovărat de nevoi, decât a nu face nimic. Prin acest lucru, cred social-liberalii şi-au spus un punct de vedere care trebuie se facă auzit. mulţumesc. (Aplauze.)
09 May 2011  Sursa: stenograme parlament
4.
: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu ştiu dacă pot susţin un punct de vedere al colegilor mei social-democraţi în totalitatea lor, dar eu socotesc iniţiatorii au avut o iniţiativă, spun, normală. Mi se pare un gest de normalitate în a pretinde o măsură legislativă care pună în acord menirea bisericilor sau a cultelor cu cea a statului, eu socotind acest parteneriat n-ar trebui se oprească la asigurarea unor măsuri sociale sau de ocrotiri sociale, ci meargă către şcoală, pentru în apropierea marilor unităţi de cult, şi refer la cele ortodoxe, la mănăstiri, la marile biserici catolice şi de alte rituri existente în România, exista o tradiţie a şcolarizării, pentru ca aceşti oameni -şi poată ajuta semenii şi, înţeleg prin asta, pentru a-şi aduce menirea, pentru a-şi realiza menirea pentru care au intrat acolo. Încă o dată felicit pe cei care s-au gândit la acest lucru şi sper Parlamentul, în totalitatea lui, va vota cum se cade această iniţiativă, dând dovadă de normalitatea de care pomeneam la începutul intervenţiei mele. Mulţumesc foarte mult, domnilor.
07 Mar 2011  Sursa: stenograme parlament
5.
: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cred se strecoară o mică eroare în textul hotărârii. Apreciez în mod deosebit prestaţia Univerităţii Cuza din Iaşi şi cred este una dintre cele mai bune şcoli româneşti existente. Dar pot informez, spre exemplu, universitatea pe care o conduc, Carol Davila din Bucureşti, are 153 de ani anul acesta şi, din informaţiile mele, sunt şcoli superioare care depăşesc în România vechimea de 150 de ani. În aceste condiţii, apreciind în mod deosebit activitatea Universităţii din Iaşi şi urându-le o viaţă cât mai lungă, cred cele două intervenţii anterioare care propuneau o modificare atât a hotărârii, nu-i 150 de ani de la înfiinţarea învăţământului superior, şi intervenţia domnului prim-ministru Tăriceanu, mi se par mai decente şi, de asemenea, mi se par mai apropiate de interesul învăţământului superior românesc, care nu trebuie se oprească la această vârstă. Şi, în condiţiile acestea, consider este o mândrie pentru noi, dar o mândrie care trebuie fie uşor mai temperată. mulţumesc.
19 Oct 2010  Sursa: stenograme parlament
6.
: Mulţumesc, doamna preşedinte. reţin numai 20 de secunde. Dacă nu vorbea domnul general Bădălan, n- fi luat cuvântul. Sunt fiu de militar, sunt dascăl şi sunt cetăţean român. Şi vreau amintesc Parlamentului de 20 de ani încoace, toate sondajele de opinie, amintesc colegilor mei din Parlament, au dat drept cu maximă încredere trei elemente importante ale neamului: armata, religia-biserica şi învăţământul. Şi e bine nu le mai bălăcărim noi aici şi facem ceea ce poporul român, care eventual ne-a trimis aici, apreciază cel mai mult. mulţumesc, domnule general. (Aplauze.)
15 Sep 2010  Sursa: stenograme parlament
7.
: Am înţeles doamnă, şi voi termina imediat. iertaţi am vorbit ceva mai mult. Un alt punct la care avea o anumită rezervă, iar, nu personală, este acest lung şir de incompatibilităţi, pe care legea le prevede pentru un rector. Domnilor, Iorga a cerut Parlamentului României primească cadrele universitare în interiorul lui. Dacă nu veneau ei, poate Parlamentul nu era atât de bogat ca astăzi. Atâtea incompatibilităţi parcă vizează persoane. Şi îmi pare rău recunosc şi conducerea unui partid politic şi prezenţa unui parlamentar te îndepărtează de la conducerea unei universităţi, indiferent de ce părere are comunitatea academică, care te poate alege. Cred este cam mult şi cred e în puterea noastră modificăm puţin această optică, care nu cred - după părerea mea - aduce un serviciu Parlamentului şi aşa destul de hăituit astăzi în ceea ce văd eu pe marile şi micile noastre ecrane, ca instituţie în stare conducă cum trebuie legislativ poporul român. mulţumesc şi iertaţi- pentru timpul pe care l-am depăşit. (Aplauze.)
17 May 2010  Sursa: stenograme parlament
8.
: Stimată doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Domnule ministru, Nu ştiu dacă fac bine iau cuvântul, pentru sunt rector în funcţie la Universitatea de medicină şi farmacie "Carol Davila" din Bucureşti, şi vorbesc în faţa dumneavoastră în ideea de a responsabiliza pentru una dintre - după părerea mea - cele mai importante legi pe care românii o aşteaptă de la Parlamentul României; vorbesc în faţa urmaşilor lui Spiru Haret, foşti şi actuali miniştri ai educaţiei în această ţară, care de fiecare dată au dorit dea neamului românesc o lege a educaţiei care -i ridice dincolo de umilul loc pe care în istorie, uneori, l-am avut. Cineva, înaintea mea, spunea aici actuala lege este copiată după altele. Eu spune ea este inspirată din alte legi, fapt care este pozitiv - după părerea mea - iar câtimea adăugată la prezenta lege poate fi bună sau mai puţin bună, dacă nu rea. N- putea vorbi de învăţământul preuniversitar, pe care îl ştiu doar din faptul l-am făcut, ci m- adresa mai mult - spre atenţie conducerii Ministerului Educaţiei, şi, în special, a dumneavoastră, la partea din lege care se ocupă de învăţământul academic şi, din aceasta, la o noţiune impusă în legislaţia românească şi în instituţia Parlamentului României de pe la 1900, sau chiar dinainte, sub extraordinara formulă a autonomiei universitare. Faptul , de fiecare dată, se clamează pentru respectarea autonomiei universitare, nu este de ajuns. Nu e de ajuns vorbim despre ea, ci ar fi mult mai necesar o impunem şi o menţinem şi o structurăm ca o obligaţie a instituţiei parlamentare şi a şcolii superioare româneşti. Vizavi de legile care au fost aici prezentate de preşedintele comisiei, pot , din întâmplare, nefiind parlamentar, am participat la vreo patru întâlniri succesive, care au discutat proiecte de lege care urmau realizeze reforma. S-au întâmplat acum mulţi ani în urmă la Sinaia, apoi la Costineşti, la COŞ - la Bucureşti, şi - în sfârşit - pentru această formă a legii, la Bucureşti, atât în prezenţa domnului ministru, cât şi în organul consultativ al rectorilor din România. De fiecare dată, şi în documentele propuse în discuţie anterior, şi în cel de azi, capul de pod al părţii cu învăţământul universitar era autonomia universitară. Iar după umila mea părere, în formula pe care am văzut-o prezentată Parlamentului, de această dată, această autonomie începe a fi uşor atacată. Eu susţin depolitizarea învăţământului, în forma în care ea apare astăzi, este formală. Ea nu este o depolitizare reală, având în vedere tocmai elementele care sunt în măsură întărească autonomia universitară. Acum, garantez nu fac o discuţie pro domo. Eu sunt rector a doua legislatură. Nu ştiu dacă a rămas în text actuala formulă de conducere a universităţilor se impune după ce se termină mandatul celor actuali aleşi, şi nici nu interesează foarte mult problema; iar, şi ca vârstă, şi ca experienţă, eu cred rolul meu - ca şi conducător al unei şcoli superioare, chiar dacă ea este medicina - s-a încheiat. Dar, în ultima întâlnire pe care am avut-o, am făcut o propunere pe care o susţin şi astăzi. Nu ştiu de ce trebuie obligatoriu schimbată conducerea aleasă colegial în universităţi, cu conducerea corporatistă. Nu înţeleg sensul acestei schimbări, care, deşi reformează ceva, nu ştiu cât bine aduce învăţământului superior. Nu înţeleg de ce nu s-a mers pe ideea existenţei unei pilotări, în funcţie de voinţa senatelor universitare, cea care ar fi confirmat autonomia universitară, în privinţa alegerii organelor de conducere ale şcolii. Eu cred senatele, aşa cum sunt ele alese, din rândul lucrătorilor universităţii, sunt suficient de mature ca poată ştie -şi aleagă conducerea, fie ea colegială, fie corporatistă. Şi cred se putea face o analiză mult mai pertinentă, dacă se acceptau aceste două forme de alegere a conducerii universităţii, în care Senatul sau senatele -şi spună punctul de vedere. Nu cred ar fi deranjat pe nimeni dacă Senatul, în cunoştinţă de cauză, ar fi socotit este mai corect conducă şcoala un membru al Senatului, decât cineva care ar fi venit printr-un concurs pentru ocuparea unei funcţii atât de importantă ca cea de rector al unei universităţi, într-o comisie formată din jumătate de-a lor, jumătate de-ai noştri, iar în ceea ce priveşte concursul, cred toţi de aici, din sală, care am participat măcar vreodată la vreun concurs, ne-am făcut o impresie despre ce înseamnă el.
17 May 2010  Sursa: stenograme parlament
9.
: Sunt de discutat două probleme, înţeleg. Una: în ce condiţii poate fi scos un manager de spital şi, aşa cum spunea şi domnul Eugen Nicolăescu, eu cred e o exagerare ca punem o perioadă de timp până la a-l putea scoate din funcţie pe un manager în această perioadă în care spitalele sunt într-o derivă îngrozitoare. Eu vreau -i amintesc domnului Nicolăescu şi eu am fost unul din cei scoşi din activitatea de direcţie a unui spital pentru o datorie la nivelul anului 2005, o datorie care astăzi este de cinci ori mai mare în acelaşi spital datorită faptului nu există fonduri se plătească achiziţiile unui spital. Şi am spus şi în cuvântul legat de moţiune descentralizarea mi se pare o aventură acum, tocmai din acest punct de vedere. Dar, cea de-a doua parte a ordonanţei, mie mi se pare normală. Domnul deputat Călian vorbea de tradiţie. Ştiu eu dacă mai putem vorbi de tradiţie în România? Cred sunteţi un optimist, aşa... Tradiţiile le sfărâmăm pe zi ce trece şi ne uniformizăm într-o situaţie care nu mi se pare prea comodă şi nici elegantă. Spitalele universitare din România au fost conduse foarte mult timp, ca şi ministerul, de altfel, de profesionişti în România de mare valoare. Chiar şi după revoluţie şi înainte de revoluţie. Unul din colegii noştri, domnul rector Drăgulescu, a fost ministru al sănătăţii şi nu într-o perioadă uşoară. Dar trebuie ne amintim aceleaşi funcţii le-au ocupat profesorii Burghelea, profesorul Proca, profesorul Ciobanu şi alte figuri ilustre ale şcolii medicale româneşti şi nu s-a întâmplat nimic rău în şcoală şi mult mai puţin rău în Ministerul Sănătăţii. Legat de acest lucru, eu sunt de acord cu propunerea Guvernului, care permite managerului de spital şi activitate medicală. Şi pot s-o şi susţin şi s-o justific. De ce? Managerul unui spital nu este, aşa cum am putea crede, un om care decidă totul într-un spital. Un spital e o uzină vie, în care bolnavul, când vede în faţa lui un director profesionist, are mai multă încredere. El este ajutat de director financiar-contabil, este ajutat de director de cadre, de director de ce vreţi dumneavoastră, acum s-a micşorat numărul şi cred -şi poate face bine activitatea managerială chiar în condiţiile posibilităţii de a face şi activitate medicală. Susţin acest înscris prezentat de domnul secretar de stat Irimie şi întreb unde o se ajungă când vom discuta Legea învăţământului. Pentru în Legea învăţământului, dacă tot vorbim de incompatibilităţi, sunt incompatibilităţi care aruncă în afara zonei parlamentare pe toţi cei care au câte o funcţie în domeniul educaţional, ceea ce îl face se învârtă puţin în mormânt pe marele Iorga. mulţumesc.
23 Mar 2010  Sursa: stenograme parlament
10.
: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Domnule ministru, Am ascultat cu interes textul moţiunii Grupului parlamentar al Partidul Naţional Liberal, cu un titlu care îmi aminteşte şi de alte poziţii asemănătoare ale unor lideri actuali din Partidul Democrat Liberal, "La sănătate, nimic nu este sănătos." De la început trebuie spun nu sunt de acord cu textul în integralitatea lui, dar consider ideea punerii în discuţie a domeniului este de mare actualitate. Ar trebui explic afirmaţia şi rezuma ideea prin două observaţii: nu cel mai bine în domeniu a fost atunci când ministrul era cel care a citit moţiunea astăzi şi nu Partidul Social Democrat a creat dezastrul roşu-portocaliu pe care îl susţine moţiunea. Încercând las deoparte textul moţiunii, fără a-l respinge evident, încerca reţin atenţia cu câteva imagini ale stării actuale de sănătate din România. ar trebui ca sănătatea românilor reprezinte o prioritate a guvernanţilor este nu numai o axiomă, ci este o obligaţie majoră, o responsabilitate, zice, unică; s-au făcut eforturi în ultimii 20 de ani pentru ca sistemul devină eficient şi mulţumitor pentru toţi actorii implicaţi, este o realitate, atât prin dezvoltarea platformelor tehnologice, cât şi asigurarea unui nivel de trai mai bun pentru lucrătorii din domeniu. De ce? Este o întrebare la care se încearcă a se răspunde de către toţi factorii implicaţi, dar cheia rămâne încă în cutia Pandorei, care, desfăcută, cred nu ar fi plăcut funcţioneze pe sistemele sofisticate de închidere a realităţilor din sistem, şi refer, în special, la banii injectaţi în el. Nu vrea refer la trecut, pentru sunt adeptul ideii care spune tot ce urmează a mai existat. Şi nu noutăţile trebuie ne impresioneze, de fapt, şi ne inflameze până la un nivel de excludere a tot ceea ce se încearcă, spre binele naţiunii, pe care ministrul sănătăţii este obligat o privească integral şi egal pentru toţi. Eu cred ministrul sănătăţii nu este neapărat reprezentantul unei anume guvernări sau a unei anume etnii. El, în fapt, gestionează şi organizează domeniul pentru întreaga populaţie a ţării, de la nou-născuţi la bătrâni, indiferent de orientarea lor politică sau de rasă. ridica, totuşi, în discuţie trei idei: realitatea scăderii finanţării pentru sănătate, stipulată în moţiune; este cunoscut suntem la nivelul cel mai scăzut al repartizării din produsul intern brut, extrem de trist faţă de angajamentele preelectorale ale tuturor partidelor politice, care visau la 6%, fapt care este o realitate dureroasă. Nu ar însemna foarte mult, dacă urmările acestei decizii nu ar fi extrem de grave. Eu cred bugetul a fost conceput şi aprobat pentru un popor sănătos în totalitatea lui, bolnavii fiind pe aici, pe undeva. Medicina primară, cu rol preventiv, este în acest moment şi în aşa fel bugetată, încă incapabilă -şi îndeplinească menirea. Segmentul prespitalicesc al depistării şi diagnosticului bolilor este un domeniu de mult uitat de stat, lăsat pe mâna unei realităţi extrem de controversate a pieţei, în care banul este zeificat, iar omul rămâne un obiect, şi îl citez pe Ioan Petru Culianu: "un obiect căruia i se oferă servicii", cum i se spune, sau ne bucurăm spunem "modern", şi bolnavii, pacienţii sunt priviţi ca şi cazuri, la care se adaugă diverse epitete "ponderat sau de alt gen", o retorică care mie mi se pare uşor deplasată. Spitalul, în condiţiile de astăzi, rămâne o casă săracă şi adesea insalubră, care îşi propune doar găzduiască boala, într-o încercare terapeutică plătită fie de bolnav, domnule ministru, fie de personalul medical care încă mai are comportament apostolic. Se încearcă categorisiri, uneori bizare, amestecând lucrurile într-o manieră cel puţin discutabilă, vizând bugetări diferite. da şi eu un exemplu, cum au dat şi cei care au vorbit înaintea mea. V- întreba: ce se întâmplă, e vorba, totuşi, de hotărâri luate în timpul guvernării dumneavoastră, cu platforma Spitalului clinic Fundeni, cel mai bun şi cel mai mare spital din România, un spital de vârf, de excelenţă şi de învăţământ? Cum putem explica acest spital a fost distrus prin orgolii, înfiinţându-se două institute şi deci două administraţii, pe lângă cea existentă, a Spitalului clinic Fundeni, în acest spital, şi cred sunteţi de acord cu mine, suntem mult prea bogaţi, sunt în momentul actual doi roboţi Da Vinci, în aceeaşi clinică, unul cumpărat de Universitate, cu ajutorul ministrului educaţiei din guvernarea trecută, unul acum, situaţie, cred, de neîntâlnit nicăieri în lume. Nu se poate ca un consilier de-al dumneavoastră, în funcţie, gestioneze doi roboţi Da Vinci, care se apropie de 3 milioane de euro, ca şi investiţie, într-o instituţie care a reuşit a-şi tripla administraţia în condiţii de criză. La ce ajungem? Păi, la ce ajungem se vede foarte clar: târg penibil de medici, împinşi printr-o zănoagă strâmtă a veniturilor mai mari din ţările bogate, şi nu împinşi din cauza lipsei lor de la mesele acelor bogaţi, ci de calitatea lor, care este, evident, bună şi dorită de ei. Coplata, un sistem astăzi total necontrolat, doar de un amărât de fir telefonic, pus la dispoziţie de Romtelecom, pentru cei care nu apucă dea mai din zori telefonul penibil al programării la doctor. Impunerea unor taxe pe medicament, elegant denumită "clawback", cost care va face scoatem din ce în ce mai mulţi bani din buzunare pentru medicamente care vor lipsi din rafturile farmaciştilor români. Şi lista ar putea continua, dar nu cred este bine reţin în continuare atenţia. Am urmărit Capitolul VI al textului moţiunii, privind politica de cadre. La acest subiect, nu avea decât o mică observaţie de făcut: dacă un guvern de dreapta socoteşte o categorie profesională şcolită timp de, în medie, 22 de ani, poate fi retribuită cu un punctaj asemănător celor cu 10 - 14 ani de şcoală, nu ne mai putem mira îi pierdem. Pentru mine, acest sistem care a adus medicul alături de categorii la fel de onorante, dar cu şcolarizare mult mai mititică decât a unui doctor, rămâne o enigmă, o enigmă pe care nu am putut o comentez, având în vedere legea respectivă s-a luat printr-o responsabilizare interesantă a Guvernului. Dacă nu-i putem plăti cum se cuvine, şi nu putem -i plătim pe doctori, măcar folosim, şi nu vorbesc numai de doctori, personalul medical, folosim inteligenţa de a-i obliga, prin contracte, răsplătească efortul poporului român pentru educarea şi pregătirea lor în specialitate. Cred ar fi o soluţie, decât ca aceşti oameni -şi găsească loc de muncă în zone mai fertile din punct de vedere financiar, care, într-adevăr, le oferă ceva mai mult decât putem noi oferi. Cred în managementul Ministerului Sănătăţii şi al unităţilor din subordinea lui, şi rămân la o idee pe care o am mai de demult, ar trebui folosiţi profesioniştii din sistem, cu şcoli de management, dar nu orice fel de şcoală de management. Trebuie folosiţi oameni, profesionişti ai sistemului care fi făcut o şcoală de management serioasă, conform, evident, procesului Bologna. Punctul 3, pe care vrea -l dezvolt, şi ultimul, este legat de Capitolul IX al moţiunii, care se referea la acreditarea şi descentralizarea sistemului românesc de sănătate, foarte curând. Reforma, în fondul ei, mie, personal, îmi este dragă. Reforma este o constantă a istoriei omenirii. În acest Parlament, dar nu în clădirea asta, în urmă cu mai mult de 100 de ani, marele dramaturg Barbu Ştefănescu-Delavrancea, om politic, conservator la vremea aceea, spunea, parafrazându-l pe Schiller, despre reformă: "Domnilor, torţa sfântă a reformei nu trebuie lăsată pe mâna orbului căci, în mişcarea lui neputincioasă şi nevinovată, poate transforma totul în scrum." nu mergem către o astfel de idee, pe care, cu excelenţa pe care o avea, a rostit-o în Parlament tatăl "Apusului de soare". Este oare momentul apropierii de comunităţi a spitalului, domnilor din conducerea Ministerului Sănătăţii? Au aceste comunităţi, sau vor avea în perioada imediat următoare, înţeleg, iulie, fondurile necesare consumurilor normale, dar impresionante ale acestor unităţi? De ce nu ar fi mai corect recunoaştem ineficienţa unora dintre ele, şi deci desfiinţarea lor sau reconversia către domenii mai necesare situaţiei sănătăţii populaţiei noastre. Şi vrea refer doar la un segment al ei, şi anume cel sătesc. Nu există, cred, o pătură socială care sufere mai profund, datorită alterării din sistemul de sănătate, pe care, sigur, alterare nu o pun pe seama dumneavoastră, decât această talpă a ţării, care nu are nici medic - şi medicul poate fi şi desculţ, ca în textul chinezesc al moţiunii - nu are nici unde a se duce, prea departe, uneori, de locurile unde poate fi tămăduit, şi cu drumuri prea proaste pentru a ajunge acolo. Şi, atunci, mor în linişte lângă fântânile lor. După părerea mea, şi cu asta termin, sistemul de sănătate, cel de învăţământ şi, de ce nu, agricultura, ar trebui devină priorităţi în măsură ne ridice puţin deasupra poziţiei ruşinoase în topurile europene, acolo unde, din păcate, am ajuns şi ne menţinem cu o stăruinţă bună pentru idealuri mai bune decât cele pe care le avem. mulţumesc. (Aplauze.)
23 Mar 2010  Sursa: stenograme parlament
Prev / Next