: "Atac la medici" PDL se încăpăţânează să distrugă sistemul sanitar din România şi să crească numărul medicilor care aleg să-şi facă meseria în condiţii mult mai bune în afara ţării. Există la nivelul decizional o voinţă necontenită de a lovi în cadrele medicale, de a scădea finanţarea, de a îngropa performanţa şi zona de cercetare, de a ciuma un sistem care este deja şubred. După tăierile salariilor şi închiderea spitalelor, ultima găselniţă a reprezentanţilor PDL este un atac direct asupra medicilor din serviciul ambulatoriu. Consiliului General al Capitalei a decis că în sistem există un punct slab - chiria mult prea mică pe care medicii o plătesc pentru spaţiile destinate funcţionării cabinetelor. Chiria prea mică în comparaţie cu nivelul chiriilor din Bucureşti, nicidecum cu veniturile medicilor. Consilierii municipali de rasă portocalie au hotărât ca redevenţa pe care medicii din ambulatoriu o plătesc pentru a activa în spaţiile deţinute de instituţie să crească de până la 60 de ori, de la un euro pe metru pătrat la valori între 32 şi 62 de euro. Nivelul rezonabil al chiriilor de până acum era justificat de faptul că sănătatea în orice stat civilizat este un serviciu public, care are nevoie de sprijin şi de finanţare, pentru că nu vorbim despre afaceri care înregistrează profituri uriaşe. Consilierii municipali de la PDL au pus la zid prin această măsură aberantă medicii din Bucureşti, care au, ca şi colegii lor din întreaga Românie, venituri mizere şi care nu-şi pot permite achitarea acestor sume. Printr-o singură măsură au reuşit să afecteze negativ medicii, pacienţii, cât şi statul. Din încasările unui cabinet trebuie plătite salariile personalului, utilităţile, materialele, aparatura şi desigur taxele către stat. Mărirea chiriilor poate avea repercusiuni grave asupra medicilor şi îi poate duce chiar la faliment. Raţionamentul bravilor administratori este simplu şi nu se feresc să-l apere: conform politicii PDL, dacă vrei să fii medic, trebuie să aduci bani de acasă. În consecinţă, pacienţii fie vor rămâne fără locul unde se pot trata, fie, pentru că nu îşi permit să se trateze, se vor îndrepta către spitale, lucru care va mări nivelul cheltuielilor de la bugetul statului. Aşa înţelege Partidul Democrat Liberal să respecte dreptul la ocrotirea sănătăţii populaţiei, prin astfel de măsuri aberante distruge calitatea actului medical. În loc să asigure accesibilitatea la serviciile medicale, membrii PDL uită că activitatea medicilor nu este una comercială, ci de interes public şi că, cei direct afectaţi de politica distructivă pe care ei o fac sunt oamenii, în speţă, pacienţii şi medicii.

: Doamnelor şi domnilor colegi şi de la putere şi din opoziţie, Domnule ministru, N-am venit astăzi aici să vorbesc nici despre politică, nici despre politica de stânga, nici de dreapta, nici măcar despre guvernarea dumneavoastră, dar daţi-mi voie, până se mai liniştesc colegii, înainte de a vă spune ceea ce vroiam să spun din capul locului, daţi-mi voie să vă citesc câteva fragmente dintr-o statistică oficială de la Eurostat, poate pe ei îi credeţi. 2010, Eurostat, cum vă spuneam, spune că România înregistrează cea mai mare rată din Uniunea Europeană a mortalităţii infantile - 10,1% la 1000 de copii, mai mare chiar decât în Bulgaria. Tot aceşti oameni ne spun că, în 2010, 3000 de copii cu vârsta între 0 şi 1 an au murit în spitalele din România. Poate vă interesează, totuşi, acest lucru. Şi aş mai vrea să vă spun că România are cea mai mare rată de mortalitate a femeilor la naştere. Dacă nici aceste lucruri nu v-au făcut să vă gândiţi un pic mai mult atunci când veniţi să susţineţi aici politica de reformă a Guvernului, poate vă gândiţi când vă spun că 80 de mii de oameni, repet, 80 de mii de oameni au murit în 2010, ca şi consecinţă a reformei pe care dumneavoastră o susţineţi chiar şi astăzi. Şi daţi-mi voie să vă mai aduc aminte că "doamna cu coasa", sora domnului cu coasa, nu vă cere carnetul portocaliu sau carnetul de partid când vine şi vă cheamă lângă ea, din contră, iar dacă aţi urmărit zilele trecute, chiar un tânăr şef al organizaţiei dumneavoastră de tineret a murit pe treptele unui spital în weekend-ul trecut, pentru că nu i s-a putut acorda îngrijirea medicală competentă, aşa cum era necesar. Poate, totuşi, asta vă face să priviţi lucrurile acestea cu mai multă seriozitate şi cu mai puţin politicianism. Cred că dumneavoastră, ca şi mine, de altfel, aţi fost trimişi aici să votaţi ceea ce vor oamenii. Aţi fost trimişi să apăraţi ceea ce vor oamenii şi daţi-mi voie să vă citesc un paragraf pe care aţi jurat şi pe care v-aţi luat angajamentul că-l veţi respecta. Este art.34 din Constituţie, şi anume aşa scrie acolo: "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice." Domnilor, În condiţia în care în România s-a atins un număr record de mortalitate în spital, ce drept apăraţi, ce drept mai garantaţi? Suntem într-un stat european în care un om dacă omoară un alt om face puşcărie. La noi cine răspunde pentru cei 80 de mii de morţi? Nimeni? Deci la noi nu răspunde nimeni pentru cei 80 de mii de morţi. Şi atunci, încă o dată, susţineţi Guvernul. Eu am venit astăzi conform voinţei alegătorilor care m-au trimis în Parlament, sper că şi dumneavoastră i-aţi consultat, şi am venit să pledez pentru dreptul la viaţă. Nu este o pledoarie politică, nu este o rugăminte într-un interes nici personal, nici pecuniar, vreau doar să vă rog să garantaţi ceea ce vă cere şi Constituţia, dreptul la viaţă. Înainte de a vota gândiţi-vă la cei 80 de mii de oameni şi poate că n-ar strica ca măcar din când în când să vă amintiţi de ei şi poate să ţineţi din când în când şi câte un moment de reculegere, dincolo de discuţiile şi discursurile politice. Vă mulţumesc.

: "Lăsaţi justiţia să-şi facă treaba!" Mi-am permis să-l citez pe preşedintele statului nu doar pentru a da titlul acestei declaraţii, ci şi pentru a trimite un mesaj premierul Emil Boc şi ministrului Daniel Funeriu. Poate că notorietatea obedienţei portocalii ar trebui să facă în sfârşit dovada caracterului său pozitiv. În timp ce premierul Boc anunţă cu mândrie nemărginită că România a ieşit oficial din recesiune, ba chiar ne avertizează că urmează o creştere economică, ministrul educaţiei, tineretului şi cercetării, Daniel Funeriu vede, prin ochiul ager, specializat în urmărirea pixelului albastru, cea mai bună soluţie pentru sistemul de învăţământ românesc - tăierea salariilor! Desigur, faptul că o instituţie a statului român, întâmplător cea care deţine puterea legislativă conform constituţiei în vigoare, a votat legea care prevedea mărirea salariilor dascălilor, nu reprezintă un motiv destul de solid pentru ca domnul Funeriu să aplice această lege. Domnul Funeriu cred că va putea înţelege puţin mai bine principiul separării puterilor în stat, prin simpla reflectare asupra cuvintelor legislativ şi executiv. Sunt cuvinte al căror sens poate că îl vor lămuri şi asupra rolului membrilor Guvernului, cât şi asupra celui al Parlamentului. Totuşi, unii dascăli au ales drumul instanţei, căci după cum bine ştim, nimeni nu e mai presus de lege (articolul 16 al Constituţiei României). Astfel, în judeţele Suceava şi Botoşani profesorii au câştigat printr-o hotărâre judecătorească drepturile salariale stipulate prin lege şi refuzate de ministrul în funcţie. Dar domnul ministru nu renunţă la război doar după o bătălie câştigată, drept urmare tot nu le dă banii profesorilor! Poate că nu e vorba de rea intenţie, de nepăsare sau de sfidare, ci de un univers paralel mincinos. Domnul Funeriu, care îi lasă pe dascăli să moară de foame cu dreptatea în mână, poate crede că toţi au venituri de peste 2.000 de euro pe lună, aşa cum are Ionel Funeriu, tatăl acestuia. Concluzionând, România este ţara în care justiţia trebuie să-şi facă treaba, aşa cum însuşi Traian Băsescu ne spunea prin campanile electorale. Însă în România cadrelor didactice justiţia este mult prea mică pentru Guvernul Boc, care nu poate respecta o sentinţă judecătorească. Prin această decizie Guvernul Boc intră oficial în ilegalitate, pentru că nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti se pedepseşte în orice ţară europeană conform legilor în vigoare. Răspunsul guvernanţilor este unul pe cât de aberant, pe atât de cinic: "nu ne permitem plătirea salariilor, deci nu o vom face indiferent de hotărârile instanţelor judecătoreşti". Pe acest principiu, peste 50% dintre cetăţenii României ar putea să nu-şi mai plătească impozitele şi taxele la stat fără a se teme că cineva ar putea să îi tragă la răspundere, pentru simplul motiv că nu îşi pot permite. În schimb, ANAF-ul pune sechestru pe averile unor jurnalişti, pentru a recupera un TVA pe care aceştia nici măcar nu l-au încasat vreodată din drepturile de autor. Consider că este imorală şi ilegală atitudinea premierului Emil Boc, care, în 2008, protesta vehement alături de preşedintele Traian Băsescu, preşedinte care promulga legea privind majorarea salariilor profesorilor, acuzând guvernul Tăriceanu de rea-voinţă în neaplicarea ei. Mai mult decât atât, îl rog pe domnul Boc să revadă casetele din campanie şi să asculte cu atenţie cuvintele domnului Băsescu, "lăsaţi justiţia să-şi facă treaba!" Sau poate că Traian Băsescu ar trebui să fie mai clar în exprimare şi să comunice membrilor guvernului că ar trebui nu doar să nu intervină în justiţie, ci şi să respecte deciziile ei, pentru că poate ei nu ştiu asta.

: "Propagandă ministerială şi afaceri înfloritoare pe banii statului!" Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are lucruri serioase de făcut. După ce a finalizat cu succes noua lege a educaţiei, după ce a reformat întreg sistemul de învăţământ şi după ce a trimis în sărăcie cadrele didactice, acum se ocupă cu finanţarea din bani publici a unor fiţuici care au în spate expertiza sau peniţa unui foarte iscusit expert într-ale educaţiei. Expertul în cauză este stimabila doamnă Melania Mandas Vergu, fost consilier în Ministerul Educaţiei, după o lungă şi onorabilă carieră în jurnalism. În iunie anul trecut consilierul Melania Mandas Vergu recunoştea cu nonşalanţă că o parte din banii primiţi de firma acesteia EDU-TIM Consultanţă Europeană SRL din fondurile europene, pentru derularea unui proiect în domeniul resurselor umane de formare profesională, au fost folosiţi pentru achiziţionarea de laptop-uri şi telefoane mobile pentru angajaţii firmei şi pentru amenajarea sediului. Sediul în cauză se întâmplă să fie şi locuinţa domniei sale, dar asta nu înseamnă, desigur, că doamna Vergu şi-a zugrăvit casa din bani publici. Anul 2011 nu a venit cu mâna goală pentru firma prosperă, prin urmare, Guvernul României a recompensat sinceritatea şi abilitatea de a derula proiecte încununate de succes prin acordarea a 400.000 euro firmei doamnei Vergu. Statul a plătit 400.000 de euro către o firmă deţinută de fostul consilier al ministrului educaţiei drept cofinanţare la un proiect în valoare de peste 3 milioane de euro. Banii sunt folosiţi pentru editarea unei reviste - "Şcoala Edu" - care se distribuie în grădiniţe, şcoli şi licee, a cărei tematică se rezumă la promovarea legii educaţiei şi a iniţiatorilor acesteia, în principal a ministrului Daniel Funeriu. Deşi profesorii au refuzat publicaţia "Şcoala Edu", pe care au poreclit-o "Funeriu Magazin", revista a fost împărţită de directorii şi inspectorii şcolari numiţi politic pentru că, bineînţeles, conţine informaţii deosebit de utile. Pentru a asigura bunul mers al afacerii doamna consilier este asociată chiar cu fiul dumneaei, căci lucrurile bune se fac în familie. Probabil că revista este una de o foarte bună calitate şi oferă informaţii vitale tuturor dascălilor, informaţii despre cum să predai în clase friguroase sau cum să ţii un curs în fata unei clase fără manuale pentru un salariu regesc de 800 ron pe lună, din moment ce suma plătită din bugetul naţional este una record pentru programele europene din domeniul educaţiei. Revista propagandistă nu este deloc îndrăgită de către cadrele didactice, în primul rând pentru că promovează o lege a educaţiei care nu este favorabilă celor direct implicaţi în procesul de învăţământ, dar şi pentru că ea proslăveşte în fiecare rând abilităţile mult prea titratului ministru în exerciţiu. Cu certitudine avem în faţă un talent pur, un geniu în managerierea sistemului de învăţământ public, de vreme ce primul său loc de muncă în România a fost acela de ministru, probabil că merita chiar un început mai bun, dar din păcate nu erau funcţii mai înalte de acordat. Acest fapt a alimentat şi răutatea cadrelor didactice care au ironizat publicaţia cu caracter informativ, denumind-o ''Funeriu Magazin''. Având în vedere suma exorbitantă care a fost cheltuită pentru realizarea acestor broşuri inutile, distribuite forţat în rândul cadrelor didactice, cu precădere celor din Arad, de la Universitatea "Aurel Vlaicu", unde predă tatăl ministrului educaţiei, mă întreb dacă nu cumva această întreagă operaţiune, finanţată din banii publici, nu ar trebui să se numească "Practică să înveţi, învaţă să furi" în loc de "Practică să înveţi, învaţă să practici"!

: "Sănătate pe zone" Reformarea sistemului de sănătate publică este servită cu mult tact de către Ministerul Sănătăţii. Ideea revoluţionară pe care o prezintă Ministrul Sănătăţii prevede comasarea a 111 spitale şi transformarea a 71 de spitale în cămine pentru bătrâni. Întâi de toate, nu se foloseşte termenul desfiinţare, ci acela de comasare, unităţile spitaliceşti nu dispar, ele vor fi comasate, lucru bun, atâta vreme cât se foloseşte pretextul reducerii cheltuielilor. În al doilea rând, pentru legitimarea acestei acţiuni, Ministerul Sănătăţii apelează la un şiretlic demn de un bişniţar iscusit. Pentru a face un lucru rău, este folosit şi aruncat în faţa opiniei publice un lucru pozitiv, care să contrabalanseze efectul negativ al acţiunii. În realitate, această tehnică de manipulare prin apelarea la factorul emoţional, în acest caz la îngrijirea oamenilor vârstnici, este tactica pe care reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au ales-o pentru a lansa minunata reorganizare a spitalelor. În fapt, cauza bătrânilor este scuza folosită pentru desfiinţarea spitalelor. Modernizarea sistemului de sănătate publică nu se face din condei, schimbând destinaţia unităţilor de îngrijire. Pentru viabilitatea sistemului sanitar este necesară dotarea spitalelor în conformitate cu cerinţele pentru o bună funcţionare, asta însemnând aparatură, medicamente, personal medical şi nu în ultimul rând clădiri care să nu se dărâme la primul cutremur. În România, procentul din PIB care se acordă Sănătăţii este ruşinos, ţările central şi est-europene alocă între 6% şi 8 % din PIB, iar ţările membre OECD alocă până la 12% din PIB sănătăţii publice. România, deşi are probleme foarte mari, probleme pe care cifrele le arată, lucrurile se fac invers, în loc să încercăm să reparăm, distrugem şi ce ne-a mai rămas. În 2010, un număr de 3.000 de doctori şi-au depus actele pentru a pleca să lucreze în străinătate; această cifră este dublă faţă de cea din 2009. În 2008, 50.000 de oameni au murit în spitale, iar în 2010 numărul lor a crescut la peste 60.000. În 2008, 10.000 s-au îmbolnăvit de o altă boală decât cea pe care o aveau în momentul internării, iar în 2010 numărul lor a depăşit cifra de 10.000. Desfiinţarea spitalelor va avea o singură consecinţă - îngreunarea accesării serviciilor medicale. Un om simplu, de la sat, nu are timpul şi nici posibilitatea de a se deplasa la spital, iar dacă acel spital va fi şi mai departe de casa sa decât a fost până acum, atunci şansele ca acest om să meargă şi să fie diagnosticat la timp pentru a fi tratat, scad considerabil. Mai mult decât atât, motivul care stă în spatele acestei comasări este câştigarea unor funcţii, căci la ce altceva s-ar putea gândi membrii PDL. Prin această acţiune se va schimba statutul juridic al spitalelor, fapt pentru care posturile de conducere vor fi libere spre ocupare. Astfel, PDL va putea scăpa şi de directorii de spitale pe care nu a reuşit să-i îndepărteze până acum şi va putea să-şi numească directorii după plac. În opinia mea, vom avea un sistem de sănătate publică asemenea unei loterii, unei loterii pe lozuri de sănătate. Cei care locuiesc în zonele în care nu vor mai exista spitale pot spune că au avut ghinion, iar ceilalţi, se pot considera încă norocoşi, şi spun încă pentru că probabil la anul se va mai face o comasare, pentru că o comisie de experţi va aprecia că avem prea multe spitale. Adevărul este ca cifrele sprijină această constatare de geniu, poate că de asta suntem primii din Europa la rata mortalităţii infantile şi la cea a deceselor evitabile, poate că într-adevăr numărul mare al spitalelor este cauza.

: Şi eu vă mulţumesc, dar speram ca măcar copiii din judeţul Teleorman să vă convingă să votaţi altfel. Văd că n-au reuşit.

: Poziţia 152 - se propune suplimentarea bugetului alocat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu suma de 60 de mii de lei, tot pentru o grădiniţă, din localitatea Piatra.

: Poziţia 151 - la fel, se propune suplimentarea bugetului alocat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu suma de 60 de mii de lei - 60 de mii e o sumă foarte mică, pentru reabilitarea grădiniţei din localitatea Piatra, judeţul Teleorman. Măcar pentru cei mai mici şi mai ales având în vedere că suma este foarte mică, cred că puteţi da un vot pentru.

: Şi constat în continuare rigiditatea cu care priviţi şcolile din judeţul Teleorman. 150 îşi propune acelaşi lucru: suplimentarea bugetului alocat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu suma de 180 de mii de lei pentru reabilitarea Şcolii nr.1 cu clasele I-VIII, din localitatea Piatra. La fel, şcoală nereabilitată din 2005. Solicit sprijin pentru acest proiect.

: Da.