: Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, În opinia mea, această declaraţie este mai mult decât binevenită, pentru că răspunsul şi poziţia Parlamentului României trebuie să fie ferme şi trebuie să fie cunoscute atât în interiorul, cât şi în exteriorul ţării. Inutil să vă spun că dosarul este unul de o complexitate maximă şi va rămâne şi pentru următoarele luni, astfel încât poziţia pe care dumneavoastră şi noi o vom adopta trebuie să fie una care să exprime mai puţin poziţiile noastre partinice, dar să exprime poziţia noastră naţională. Am avut plăcerea, cum deja s-a spus aici, de a participa la o discuţie binevenită şi consistentă cu membrii Comisiilor pentru politică externă, am avut plăcerea de a avea acolo pe cei care astăzi au luat cuvântul aici, fie că este vorba de domnul Geoană, de domnul Glăvan, pe domnul Radu Câmpeanu îl văd, doamna Petrescu a fost, de asemenea, în sală, drept pentru care vă încurajez în găsirea unui numitor comun. Cred, mai curând, că trebuie să fie un document clar, care să nu evite problemele pe care doamna Petrescu le-a pus în discuţie, dar, în acelaşi timp, să aibă formula diplomatică pe care o propunea, în varianta dânsului, domnul Geoană. Este vorba, evident, despre dorinţa noastră ca dreptul internaţional în vigoare să fie respectat, este vorba de poziţia noastră constantă, aceea de a susţine, repet, susţine drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dar nu drepturile colective ale minorităţilor, şi îi rog pe toţi cei interesaţi să surprindă diferenţa dintre cele două sintagme, şi, în fine, să înţelegem că asupra României, până în acest moment, nu s-au făcut presiuni. Nu ne aflăm într-o minoritate de blocaj la nivelul Uniunii Europene. Suntem parte dintr-o dezbatere care încă va mai continua câteva luni de zile. Şi suntem, mai ales, unitari cu celelalte state ale Uniunii Europene în privinţa misiunii europene, prezenţei unei misiuni europene PESA în zonă, de asemenea, a unei cooperări civile şi, în fine, al treilea palier, acela pe care iarăşi îl susţinem în comun acord cu Uniunea Europeană, anume perspectivele europene pentru întreaga regiune. Nu numai pentru Kosovo, nu numai pentru o zonă, o provincie, pentru Serbia, dar şi pentru zona Balcanilor de Vest în ansamblu. Prezenţa noastră în această misiune europeană atunci când se va produce, într-adevăr trebuie să fie pe baze juridice foarte ferme. Deci, vă asigur, stimaţi colegi, că nu este vorba de o aventură, nu este vorba de implicarea ţării noastre într-o expediţie undeva într-o zonă pe care mulţi dintre noi n-au cunoscut-o decât din cărţi sau din manuale de istorie - este drept că istoria este una complicată -, dar vă asigur că dorinţa noastră este ca această misiune europeană, la care România este dispusă să participe, asumându-ne datoria pe care o avem, va fi făcută şi trebuie să fie făcută pe baze juridice ferme. Vă mulţumesc şi, în continuare, vă rog să luaţi în calcul un discurs diplomatic, dar ferm în acelaşi timp, pentru că la nivel european poziţia României este cunoscută şi, mai mult decât atât, cred eu că este şi înţeleasă. Orice intenţie de singularizare nu reprezintă realitatea. Dosarul Kosovo este în discuţie şi România, pe baza datelor din acest moment, vă aduc aminte suntem într-o realitate ce se poate încă schimba, cel puţin teoretic, pe baza datelor din acest moment, România nu va recunoaşte o eventuală declarare a independenţei unilaterale sau controlate din partea provinciei Kosovo. Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

: Sunt două întrebări, una de la domnul Funar, cealaltă a domnului Constantin Gheorghe, referitoare la fişa financiară. Mulţumesc tuturor şi celor care susţin. Vreau să vă spun foarte deschis. Nu ştiu dacă îi ajută să trăiască mai bine, pe o bună parte îi va ajuta să rămână în minister. Principala mea problemă este că oamenii buni pleacă. Vă dau un caz concret, îl puteţi verifica. Ambasadorul nostru din Turkmenistan a venit acum două săptămâni şi mi-a spus: "Domnule ministru, plec." De la Universitatea "Ovidiu" din Constanţa i s-a propus un post de prorector: 70 de milioane de lei. În ambasadă lua 2000 de dolari. La noi mai e şi această discrepanţă. În anumite ţări sunt plătiţi în dolari, în alte ţări în euro. Nu vă spun că oameni care au experienţă - cum să vă spun? - lasă limbi străine cunoscute, pleacă. Sunt firme care le oferă salarii de 2-3 ori mai mari. Credeţi-mă că toţi vrem să întinerim ministerul. Dar întinerirea asta este o capcană uneori dacă nu există relaţia discipol-maestru, diplomaţia nu funcţionează. Nu poţi să bagi o generaţie spontanee numai de tineri care să nu aibă pe nimeni care să-i ghideze cât de cât. De aceea vă spun: nu ştiu dacă vor trăi mai bine. Tot pe ultimul loc în Europa vor rămâne ca salarii, poate puţin mai bine... bun... Dar măcar este un motiv să intre lume bună în minister. Cum spunea şi domnul Dinescu: dacă vrei o diplomaţie bună trebuie să ai diplomaţi buni, este o condiţie sine qua non, şi să-i păstrăm. A doua întrebare, referitor la fişa financiară, care este efortul bugetar, o rog pe doamna Doiniţa Florea, director în minister, să dea detaliile necesare.

: Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte. Stimaţi colegi. În esenţă este vorba de patru puncte prezente în cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României. Foarte pe scurt la fiecare. Primul punct, vorbeşte despre existenţa unui punct de vedere negativ iniţial al Guvernului. Acest punct este soluţionat, Guvernul schimbându-şi poziţia faţă de proiectul de lege, în sensul de a susţine proiectul de lege. A doua problemă este rezolvarea surselor de finanţare necesare punerii în aplicare a legii, este o preocupare bine - venită şi firească. La baza actualului punct de vedere favorabil al Guvernului a stat analiza elaborată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin care au fost identificate sursele de finanţare necesare punerii în aplicare a legii. Am scrisoarea domnului Varujan Vosganian, în măsura în care doriţi să o prezint, o prezint. Al treilea punct privea unele acte normative printre care şi Ordonanţa de urgenţă nr. 16 /2007, au mai acordat creşteri şi alte drepturi salariale personalului din Ministerul Afacerilor Externe. Prin această Ordonanţă de urgenţă nr.16/2007, au fost acordate personalului din Ministerul Afacerilor Externe indexările salariale care se stabilesc anual personalului bugetar şi funcţionarilor publici din Administraţia publică şi chiar şi acestea într-un procent inferior celui reglementat pentru alţi bugetari. Concret, într-un procent de 13% comparativ cu 18% cât se dă altor bugetari. În plus, celelalte drepturi la care se face referire, cum ar fi sporurile pentru debutanţi sau pentru condiţiile vătămătoare create de câmpurile electromagnetice sunt comune pentru toate categoriile de personal din domeniul bugetar. În fine, a patra obiecţie din cererea de reexaminare formulată de preşedinte: cuantumul prea ridicat al creşterii salariale propuse. Trebuie să vă spun foarte sincer că prin acest proiect de lege se are în vedere o încercare de apropiere a salariilor diplomaţilor români de cele ale omologilor europeni. Nu este nicidecum vorba de o intrare într-o marjă de similaritate. Este o apropiere. Chiar şi în condiţiile de mărire, salariul diplomaţilor din România va fi tot pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Repet, chiar în urma soluţionării aplicării acestui proiect de lege România se va situa în continuare pe ultimul loc în cadrul Uniunii Europene. Am mai spus, de altfel, că Republica Moldova are salariul diplomaţilor mai mare decât al nostru. Recent, Albania a majorat salariul cu 75%. 75%, salariul propriilor diplomaţi. În aceste condiţii, vă daţi seama că, practic, majorarea noastră îmbunătăţeşte puţin condiţiile de reprezentare ale diplomaţilor, dar încă nu ne pune în rândul ţărilor cu care am dori să ne comparăm. Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

: Eu ar urma să vă mulţumesc, vă daţi seama, dar profit de prezenţa aici, pentru a vă spune că decizia dumneavoastră de astăzi, practic, nu onorează numai Corpul diplomatic, ci onorează Parlamentul şi Camera Deputaţilor, ca atare. Da, doamna Cliveti, trebuie să vă dau dreptate. Într-adevăr, femeile, în această instituţie numită Ministerul de Externe, fac o treabă excelentă. Nu numai femeile. Dar, profit de intervenţia dumneavoastră pentru a vă spune că în cele două capitale despre care vorbim atât de mult - Washington şi Londra -, în care nu avem ambasadori, avem două doamne, însărcinaţi de afaceri, care se descurcă admirabil. Domnule Glăvan, într-adevăr, vorbeaţi de elită. Nu ştiu dacă sunt 600 sau sunt mai mulţi. Am aici un director care poate da ... Nu numărul contează. Şi eu cred că nu se poate compara cât de dureroasă ar fi situaţia pensionarilor din România - şi este dureroasă. Fiecare are în familie, sau, mă rog, a avut în familie sau va avea în familie. Dar, în acelaşi timp, această ţară a avut, are şi va avea nevoie de diplomaţi. Domnul Puşcaş a pus degetul pe rană. Sunt oameni buni care pleacă în privat. Nu mă ascund să vă spun că sunt oameni buni care pleacă în mediul privat. În Occident, acolo unde noi trimitem ambasadori, o secretară foarte bună o găseşti la 2.500. Cam aşa are şi ambasadorul României, sau diplomatul României. Deci, vă mulţumesc foarte mult că nu am transformat această dezbatere într-una care să ducă, eu ştiu, în direcţii puţin populiste. Realmente vă mulţumesc şi credeţi-mă că aţi luat decizia bună. Am reţinut şi ceea ce se spunea, bănuiesc că este cazul Tokio, unul dintre ele. Şi ţin să vă spun la modul cel mai deschis, dar, în acelaşi timp, oficial, cu putinţă: opinia mea este - şi o voi încuraja în măsura în care voi avea, evident, şi susţinerea dumneavoastră, România trebuie nu numai să închirieze localuri acolo unde avem ambasade sau reprezentanţe. Noi trebuie să cumpărăm. Este o investiţie foarte bună. Preţul în ceea ce se cheamă real estate este în creştere peste tot, în Europa şi în lume. Este o investiţie pe care statul român o face. Nu sunt pentru închirieri. Sunt pentru sumpărarea unor locuinţe şi terenuri, pentru că ele sunt ale acestui stat pentru care scuza de lipsă de bani devine din ce în ce mai fragedă şi mai de nesusţinut. În privinţa examenelor, am reţinut cele spuse de domnul Tudor. Cum se ştie, le-am blocat pe cele care erau în curs, în dorinţă să asigur acea corectitudine de care vorbeaţi, domnule Tudor. Vă mulţumesc foarte mult.

: Vreau să vă spun, stimaţi colegi, că este o problemă care ţine de noi toţi, ţine de reprezentarea noastră în lume şi de importanţa pe care o dăm şi de onoarea pe care o dăm acestei reprezentări. Foarte pe scurt, vă voi spune că nivelul de salarizare, în acest moment, al personalului diplomatic şi consular român se află, raportat la nivelul diplomaţiilor statelor din Uniunea Europeană, state cu care, evident, începem din ce în ce mai să ne comparăm, pe unul dintre ultimele locuri. Astfel, salariul unui ambasador român este de 15% din cel al unui ambasador german, 29% faţă de salariul unui ambasador grec, 30% faţă de cel al unui ambasador ceh sau 37% faţă de cel al unui ambasador maghiar. Aş continua comparaţia spunându-vă că salarizarea ambasadorilor sau diplomaţilor, în genere, români este inferioară chiar şi faţă de diplomaţii din Republica Moldova. Dacă îmi permiteţi în detaliu, dacă un diplomat din Republica Moldova are 2.800 de euro, salariul unui ambasador român este în jurul a 2.700 de euro. Nu voi insista foarte mult, vă voi spune doar că ajustarea valorii coeficienţilor de multiplicare utilizaţi la calculul salarial ne permite să atingem un procent de 40 sau 50% din nivelul de salarizare al corpului diplomatic şi consular din statele membre ale Uniunii Europene. Deci, practic, dacă veţi fi de acord cu această lege, ce vom reuşi va fi ca nivelul de salarizare al diplomaţilor noştri să ajungă la 40, repet, 40-50% din nivelul de salarizare al statelor Uniunii Europene. Evident că sunt deschis la orice întrebări. Domnule Barbu, dacă doriţi să prezentaţi expunerea. Ţin să spun că am avut o bună colaborare cu comisia reprezentată de domnul Barbu şi de colegii domniei sale, Comisia de muncă, şi sper, evident, să vă putem convinge şi pe dumneavoastră. Mulţumesc.

: Stimaţi colegi, numai o clipă, pentru că, în esenţă, lucrurile sunt mai simple decât par. (Pentru că în sală este rumoare) Dincolo de bucuria de a vă revedea şi de a pune în discuţie, chiar şi în faţa celor care sunt astăzi oaspeţii noştri, distinşii pensionari de la balcon, stimaţi colegi, este o problemă care nu ţine de un partid anume, nu ţine de PNL, de PD, nici măcar de PSD, nici de PRM... Domnule Tudor! Domnule Tudor!

: Eu vreau să o susţin, sunt colegi care sunt iniţiatorii acestei legi, o să-l rog pe domnul Barbu, dacă...

(ministrul de externe): Stimaţi colegi, bună ziua.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Permiteţi-mi să încep prin a-i transmite cele mai bune urări colegei noastre, doamna senator Silistru. Am înţeles că este ziua dumneavoastră, doamnă. Să fie un an bun şi tot ce vă doriţi! Evident, am convingerea că toţi colegii mei senatori, cei prezenţi, cei încă neprezenţi în sală mi se alătură. La Mulţi Ani, doamna Silistru! Acum, trec la un subiect mai puţin plăcut, pe care doamna Corina Creţu îl anticipase. Este vorba despre recentele impasuri ale propunerii comisarului român, impasuri care - cred eu - vor fi o lecţie pentru noi toţi - o lecţie pentru politicieni, o lecţie pentru jurnalişti sau o lecţie doar pentru cei care privesc ştirile de seară la Telejurnal. Sunt convins în proporţie de 99% că Varujan Vosganian nu a fost colaborator al Securităţii, şi când spun 99% o fac nu pentru a sugera un rest de dubiu, ci mai curând pentru a sugera imposibilitatea certitudinii absolute. Evident, nu aici se decide colaborarea sau necolaborarea domniei sale. Nici nu sunt sigur că acesta ar fi fost motivul care i-a făcut probleme senatorului de Iaşi. Cred, mai curând, că domnul Vosganian a fost victima unui complex de împrejurări şi aş vrea să vă spun câteva vorbe despre acesta, aşa cum le văd eu. În primul rând, domnul Durao Barosso, preşedintele Comisiei Europene, este de o precauţie extremă în judecarea tuturor candidaţilor. De ce această precauţie? Pentru că, stimaţi colegi, proiectul european traversează momente foarte delicate. Câtă vreme Uniunea Europeană nu capătă o Constituţie, practic, procesul de extindere este puţin probabil să mai continue, or acest proiect de Constituţie - cum bine ştiţi - a fost respins, în anii din urmă, de Franţa şi de Olanda. Noi suntem, deocamdată, prinşi în febra şi în entuziasmul admiterii şi evident că încă ne vine greu să ne gândim că, în diverse colţuri ale Europei şi cam mâine poate şi în România, voci, fie ultraconservatoare, fie ultrarevoluţionare, spun sau vor spune că, de fapt, proiectul Uniunii Europene este mort înainte de a se naşte. Ei bine, din acest motiv este limpede că acei miniştri ai Europei, care sunt comisarii, trebuie să fie mai presus de orice dubiu. Pe scurt, ei trebuie să aducă stabilitate proiectului, şi nu fragilizare. A doua lecţie priveşte faţa europeană a politicii româneşti. De ani de zile, la Bruxelles, se face o sistematică revistă a presei româneşti sau bulgăreşti sau din orice ţară vă puteţi imagina şi, în acest fel, fiecare actor politic apare în această bancă de date. Practic, sunt inventariate acolo faptele, declaraţiile unui politician, dar şi ceea ce se spune sau se crede despre el. Cu atât mai mare trebuie, cred, să fie grija fiecăruia dintre noi pentru ecourile legate de numele său. În fine, mai este un detaliu - în România, bârfa şi zvonul au încă un puternic impact social. Presa noastră nu are monopolul informaţiei interne. Din contră, zvonurile sunt un concurent redutabil iar, deseori, cum se ştie, zvonurile alimentează chiar coloanele consistente ale presei. În cazul Vosganian, este foarte probabil ca euro-parlamentarii socialişti din Parlamentul European să fi fost alimentaţi, dacă mai era nevoie, cu zvonuri şi de unii dintre observatorii socialişti români. Desigur, peste tot în lume presa se îmbină cu zvonul, dar probabil că la o scară mai mică. În fond, ar fi facil să incriminăm presa atâta vreme cât noi toţi, până la urmă, colportăm - şi o facem cu plăcere - zvonuri. Nu pot uita o frază a unui politolog american - Ken Jowep - care, odată, într-un studiu al său, spunea că dacă România şi-ar putea exporta zvonurile, ea ar fi mai bogată decât Germania. Ei bine, cred eu că domnul Varujan Vosganian a fost unul dintre primii care au putut constata cum zvonurile plecate din România pot repede ajunge la urechi europene. Vrem, nu vrem, este şi acesta un semn al apartenenţei noastre la Europa. Vă mulţumesc mult. (aplauze)

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu scuze pentru întârziere, am fost la o şedinţă a Grupului parlamentar Liberal din cele două Camere. Cu scuze, evident, şi pentru colegi. Stimate colege şi stimaţi colegi, Vreau, pe scurt, să aduc în discuţie un eveniment care nu ţine neapărat de Parlamentul României, ci ţine de o serie de parlamentari români. Este vorba evident, aşa cum noi ne îndreptăm către sfârşitul unui an, unei sesiuni, este vorba de sfârşitul unei sesiuni şi la Parlamentul Europei la care pentru prima dată a participat şi un grup compact de politicieni din Parlamentul României, şi sper să nu vă uimească, stimaţi colegi, dacă în această scurtă cuvântare, practic, nu voi vorbi de bine numai colegii din Alianţa D.A., ci voi spune că de la Partidul România Mare până la Partidul Social Democrat, în plan geometric al sălii, de la domnul Mihăescu până la domnul Şerban Nicolae, sau la distinsa colegă ce l-a înlocuit, eu cred că acest grup de 35 de parlamentari români, dacă nu şi-a făcut datoria cu brio, măcar, fiţi convinşi, că a încercat s-o facă. Cred că se poate vorbi deja de reuşite. Este pentru prima dată când o componentă masivă a corpului nostru politic este acolo prezentă pentru orice reacţie posibilă. Cei care au trecut pe acolo, mă uit la domnul Iorgovan, au trecut de la domnul Iorgovan până la miniştri, actualmente în funcţie, cred că şi-au dat seama de faptul că se poate conlucra deasupra partidelor, acolo unde e cazul, şi chiar dacă, evident, ne-am păstrat deosebirile şi ne-am păstrat afilierea politică, acolo, aranjaţi fiind în alte comisii, aranjaţi fiind în alte grupuri, pe care încercăm să le reprezentăm, am putut pune în discuţie problemele reale pe care România, dincolo de viaţa noastră politică împărţită pe partide, le are sau le mai are, pentru că împărtăşim cu toţii, de la Partidul Democrat sau Liberal, până la Partidul Social Democrat sau Partidul România Mare, împărtăşim cu toţii convingerea că 1 ianuarie 2007 va fi data ce ne va aduce şi instituţional, nu numai simbolic, în graniţele Europei. Drept care, permiteţi-mi, nu este o simplă formulă de amabilitate şi nici o încercare de a vă capta bunăvoinţa, permiteţi-mi ca în numele colegilor mei din Partidul Naţional Liberal, nu neapărat reprezentant al lor, dar, într-un fel, strângând un gând ce ne animă cu toţii, să le mulţumim colegilor din opoziţie prezenţi la Parlamentul European şi să vă mulţumesc tuturor, dumneavoastră, celor de aici, pentru sprijinul pe care l-am simţit, poate, cu unele sincope, dar asta face parte din coeziunea sau lipsa de coeziune ce ne marchează la nivel naţional şi să vă rog, stimaţi colegi, ca acolo unde reprezentaţi Parlamentul în ţară, încercaţi şi aduceţi în atenţia presei locale subiecte europene. Subiectele europene vor deveni subiecte româneşti, vor fi subiecte româneşti, ele sunt de-acum multe dintre deciziile ce se vor lua în anii următori la Parlamentul European, vor fi, practic, liniile directoare ale discursurilor noastre de aici. Vă mulţumesc tuturor. (aplauze)