: Mulţumesc, domnule preşedinte. Mă bucur că sănătatea suscită, în sfârşit, un mare interes. N-o să intru foarte mult în detalii întrucât ele au fost în bună parte atacate, am să dau doar un singur exemplu, fiindcă într-adevăr s-a ajuns la multe aberaţii. Dau exemplu cu malpraxisul. Întreg sistemul juridic românesc funcţionează sub imperiul principiului de bază, principiul de nevinovăţie, prezumţie de nevinovăţie. Iată că în sănătate apare o încălcare a acestui principiu fiindcă un medic, în momentul în care este suspectat de malpraxis şi începe anchetarea lui de malpraxis, este automat condamnat şi suspendat din funcţie. Este absolut aberant, şi principiul legalităţii legislative şi respectării principiilor de drept este încălcat încă din start, şi colegii jurişti probabil că mă vor susţine în acest demers. Dar, repet, nu intru în detalii pentru că sunt multe detalii care creează probleme cu această ordonanţă. Problema de fond însă este cu totul alta. De ce am ajuns aici, în sistemul sanitar? Am ajuns fiindcă prin Legea nr.95, Legea sănătăţii, s-a creat o bulversare majoră a tot ce înseamnă sistemul sanitar românesc. Nu contest că acea lege, Legea sănătăţii, era o lege necesară, avem nevoie de ea. Din păcate, a fost făcută pe picior, a fost făcută în mare viteză, spre gloria efemeră a actualului ministru al sănătăţii. Rezultatele s-au văzut, sistemul sanitar merge din ce în ce mai prost, cu bani mai mulţi investiţi şi cu rezultate mai mici obţinute. Până şi ministrul sănătăţii, la ora actuală, şi-a dat seama că legea promovată de domnia sa este o lege şchioapă, o lege proastă, o lege cu deficienţe şi încearcă să o corecteze din mers. Cum? Prin această metodă pe care o vedeţi şi astăzi supusă aprobării şi dezbaterii plenului. Fiindcă actuala ordonanţă, în sine, aşa cum s-a arătat, este o ordonanţă acceptabilă, dar actuala ordonanţă are vreo douăzeci de rânduri. Legea care vă este supusă spre adoptare ca raport al Comisiei pentru sănătate are vreo şaizeci şi mai bine de paragrafe. De ce? Tocmai fiindcă se încearcă corectarea actualei legislaţii din sănătate nu prin intervenţia ministerului care refuză să-şi asumă responsabilitatea legislaţiei în sănătate, ci prin activitatea Comisiei pentru sănătate, care face într-adevăr un efort extraordinar şi felicit comisia din care fac parte, felicit pe preşedintele comisiei, profesorul Ifrim, pentru ceea ce reuşeşte să obţină. Dar nu poţi să cârpeşti la infinit un material prost. Acesta este motivul pentru care grupul nostru cere să se respecte procedura şi tehnica corectă legislativă. Adică, legea să fie retrasă, să fie căzută, Ministerul Sănătăţii să-şi facă datoria, să scoată o lege nouă, o ordonanţă nouă care să spună exact ce vrea, să gândească bine, să vină cu ea frumos în Parlament, aşa cum se face, Parlamentul să mai corecteze pe ici, pe colo, dar să nu inventeze o lege nouă, fiindcă Ministerul Sănătăţii nu a făcut-o, şi promitem ministrului sănătăţii că acea lege va trece. Dar, deocamdată, în forma actuală este o încălcare a practicii parlamentare să vii cu trei rânduri pentru ca în Comisia pentru sănătate să-ţi modifici legea de cinci ori, de zece ori. De aceea, grupul nostru va susţine respingerea actualei ordonanţe de urgenţă, nu retrimiterea în comisie, deşi, repet, comisia are competenţa să o corecteze, dar nu asta este procedura legislativă. Susţinem respingerea legii, iar Ministerul Sănătăţii să vină cu un proiect de lege corect, bine făcut şi bine gândit şi vom da toată expertiza, dacă cumva nu se pricepe cum să facă această lege. Vă mulţumesc.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt în situaţia foarte ciudată şi sper că absolut singulară, sper că este prima şi ultima oară când se întâmplă lucrul acesta, să trebuiască să fiu de acord cu actualul ministru al sănătăţii, colegul Nicolăescu, dar aşa e viaţa, se mai întâmplă câteodată. Însă, trebuie să explic votul grupului majoritar, al Grupului P.S.D. care, într-adevăr, a avut şi unele accente contra. În primul rând, din punct de vedere procedural, s-a discutat de ce s-a mers pe procedura de urgenţă a dezbaterii acestei ordonanţe. E evident că fiind o ordonanţă de urgenţă şi procedura de dezbatere este procedura de urgenţă, deci, procedural, s-a procedat absolut corect. În privinţa motivaţiei acestei ordonanţe, noi am discutat cinstit şi foarte serios în Comisia de sănătate. Noi nu am găsit alte motivaţii ascunse ale acestui gest. Singurul motiv pe care l-am găsit este faptul că, la ora actuală, Ministerul Apărării Naţionale are o capacitate medicală, mă refer la capacitatea spitalicească, spitale şi policlinici, prea mare pentru structura actuală a unei ţări membre NATO. Noi avem nişte obligaţii ca membri NATO care includ inclusiv capacitatea de reacţie medicală. Ce se va întâmpla în aceste condiţii? Foarte multe spitale militare, după cum ştiţi, se vor închide, foarte multe facilităţi medicale din patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale se vor închide. Pentru a preîntâmpina acest lucru şi pentru a deservi, pentru a servi interesele unui spital de prestigiu din Bucureşti, pe care eu nu-l iubesc în mod personal, dar îl respect, fiindcă este totuşi un spital de mare reputaţie, s-a găsit soluţia transferului acestei unităţi către Spitalul "Elias". Poate am greşit noi, Comisia de sănătate, însă credeţi-ne, stimaţi colegi, că nu a fost absolut niciun interes ascuns, aşa cum s-a prezentat el. În ceea ce priveşte salariaţii acestei unităţi, e adevărat că în momentul de faţă, domnule deputat, ei vor pierde la salariu şi sunt supăraţi pe treaba aceasta. Însă, vă garantez că dacă nu se făcea acest gest, în maximum un an ei rămâneau fără salarii, fiindcă Ministerul Apărării Naţionale nu mai justifica plata acestor salarii. Deci, pentru ei trebuie să înţeleagă că este o formă de protecţie salarială, nu o formă de a le curma nişte venituri şi sunt convins că şi în sistemul sanitar românesc, bineînţeles, după ce actualul ministru va fi schimbat, o să vină o perioadă mult mai bună. Iar în privinţa proprietăţii, Ministerul Apărării n-a fost niciodată proprietarul de fapt al acestei unităţi. Ea a fost atribuită în administrare Ministerului Apărării Naţionale în urmă cu câţiva ani, ea acum se întoarce la Ministerul Sănătăţii, nu este chiar nicio problemă şi credeţi-ne, stimaţi colegi, că am senzaţia şi am convingerea că s-a procedat corect. Vă mulţumesc.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Situaţia de la amendamentul de la poziţia 350 este situaţia tuturor amendamentelor, practic, de la capitolul sănătate şi este o situaţie pe care aş vrea să i-o aduc la cunoştinţă domnului ministru al finanţelor, fiindcă domnia-sa este mai puţin familiarizat cu problemele din sănătate şi nu ştie ce s-a întâmplat în ultimii 17 ani. În toată această perioadă, mari bărbaţi politici ai României, din toate judeţele ţării, în marea lor majoritate, parlamentari sau preşedinţi de consilii judeţene, s-au simţit nevoiţi să ctitorească diverse aşezăminte medicale, precum, pe vremuri, voievozii ctitoreau biserici. Este o iniţiativă absolut lăudabilă, pe care o susţin. Categoric, este minunat să facem cât mai multe spitale în Ţara Românească, dar rezultatul acestei emulaţii creative a fost faptul că avem zeci de clădiri, zeci de spitale, zeci de construcţii începute de mulţi ani, care, acum, stau în paragină. Pe de altă parte, capacitatea de cazare, capacitatea de operare a sistemului sanitar, a sistemului spitalicesc românesc nu duce, în momentul de faţă, lipsă de capacităţi, nu duce lipsă de cantitate, aşa cum greşit se înţelege. Duce lipsă de calitate. Dacă spitalele începute s-ar termina -şi, din păcate, lucrurile trenează -, iar cele existente s-ar dota, sistemul sanitar românesc ar funcţiona la parametri absolut normali. Ce se întâmplă, la ora actuală, domnule ministru al finanţelor? Se întâmplă faptul că un alt ctitor, se pare că cel mai mare din istoria postdecembristă a României, vine să mai arunce pe piaţă încă vreo 20 şi ceva de spitale, de care spitalul sanitar românesc, repet, nu are acum nevoie, că avem prea multe spitale, ele sunt prost dotate. Insist, ca să înţelegeţi despre ce este vorba. Deci, cel mai mare ctitor în viaţă al României postdecembriste vine să ne mai dea încă câteva zeci de spitale, în momentul în care cele câteva sute nu sunt terminate. Bineînţeles că demersul domniei-sale nu va fi finalizat nici anul acesta, nici în anii viitori, şi ne vom mai trezi cu încă 20 şi ceva de spitale, pe care le începem acum şi le vom termina, probabil, undeva, prin anul 2020, 2030. Oricum, nu avem nici o grabă să le terminăm. Acesta este motivul, domnule ministru, pentru care insistăm că aceşti bani, mai mulţi anul acesta, ar trebui folosiţi mai bine, pentru a pune la punct spitalele pe care le avem, ca să funcţioneze anul acesta, în anul 2007, că avem nevoie de sănătate în anul 2007, nu în anul 2070, cum preconizează ministrul Nicolăescu. Acesta este şi motivul pentru care susţin alocarea suplimentară a sumei de 3 milioane lei la Institutul de Cardiologie Timişoara, un institut absolut de prestigiu, care operează bolnavii din tot vestul Ţării Româneşti şi care are nevoie de o extindere de clădire, pentru ca bolnavii să nu mai stea cu programări de luni de zile, pentru ca bolnavii să poată fi mai uşor şi mai bine trataţi şi pentru a putea termina, în sfârşit, o investiţie, un spital, despre care să nu mai auzim la Legea bugetului pe anul viitor. Deci, vă propun susţinerea amendamentului pentru suplimentarea investiţiei la Institutul de Cardiologie din Timişoara, pe motivele enunţate, cu suma de 3 milioane lei, spital care deserveşte întreaga zonă de vest a României. Vă mulţumesc.

: Nu aş fi luat cuvântul, domnule preşedinte, dar realmente s-a creat o problemă de procedură prin discuţiile care au avut loc până în momentul de faţă. Această problemă a ridicat-o în mod evident colegul Paveliu. Domnia-sa a prezentat un punct de vedere; şi anume că printr-o lege ordinară nu putem modifica alte legi organice. Părerea mea este că lucrul este absolut discutabil, însă va trebui clarificat. Eu nu sunt convins că aceşti bani despre care facem vorbire sunt venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice, ci sunt un fond special şi au alt regim. Pe de altă parte, printr-o lege specială - Legea bugetului este, totuşi, o lege specială - pot fi evitate, pot fi încălcate, pot fi modificate nişte prevederi ale unor legi generale. Deci, totuşi, eu insist că propunerea iniţială ca banii să fie cheltuiţi în Legea bugetului, prin introducerea unui asterisc care să prevadă folosirea lor prin hotărâre de Guvern, este absolut obligatorie şi posibilă, prin tehnică legislativă. În cel mai rău caz, ea va fi respinsă, dar mă îndoiesc că cineva va respinge o astfel de prevedere din Legea bugetului.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. M-am gândit foarte mult în ultimele minute dacă să-mi cer scuze sau nu. Unii colegi mi-au spus că ar fi bine să o fac, alţii că ar fi bine să nu o fac. Eu totuşi merg pe varianta că sunt deputat ales în Parlamentul României şi că mandatul pe care îl am îmi dă dreptul să gândesc şi să-mi exprim cu voce tare dacă un lucru este bun sau prost, lucru pe care îl voi face în continuare, indiferent dacă este vorba despre lucruri, persoane sau idei. Iar faptul că în bugetul sănătăţii de anul viitor, deşi volumul total este mai mare, banii alocaţi spitalelor sunt mai puţini, eu consider în continuare că este un lucru prost, prost întocmit, prost de la cap, într-adevăr, şi timpul va dovedi că am avut dreptate. Vă mulţumesc.

: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Fac această intervenţie, fiindcă, într-un fel m-a surprins intervenţia precedentă a profesorului Ifrim, preşedintele Comisiei pentru sănătate, întrucât, totuşi, Comisia pentru sănătate publică nu s-a exprimat niciodată cum că ar agrea, ar simpatiza acest buget, ar simpatiza sau ar dialoga cu ministrul sănătăţii. Domnule profesor, dumneavoastră poate aveţi un dialog foarte bun cu ministrul sănătăţii. Comisia pentru sănătate publică are un dialog foarte prost, adică inexistent. Acesta este şi motivul pentru care acum discutăm despre un buget, este adevărat că mai mare decât în anii precedenţi, dar nu este ca primă caracteristică cel mai mare buget din istoria sănătăţii, ci caracteristica lui de bază este cel mai prost împărţit buget din istoria sănătăţii. (rumoare, discuţii) Fiindcă trebuie să fii într-adevăr prost la cap - şi mă refer la cel care a creat acest buget, nu ştiu cine este - să ai un buget mai mare şi să dai la spitale mai puţin decât în anii precedenţi. Este iresponsabilitate, stimaţi colegi, ceea ce se întâmplă! Anul viitor spitalele din România, care şi aşa sunt închise fiindcă nu au medicamente, fiindcă bolnavii îşi aduc de acasă seringi, feşe, pastile tot ce le trebuie. Anul viitor spitalele vor avea un buget şi mai mic. De ce? Fiindcă Eugen Nicolăescu, actualul ministru al sănătăţii, vrea, în megalomania lui, să aibă la dispoziţie sute de milioane de euro pentru a ctitori spitale unde nu este nevoie şi pentru a trimite scrisori personale celor 22 milioane de români spre marea glorie a persoanei domniei-sale. De aceea, stimaţi colegi, este inadmisibil ce se întâmplă şi, pe lângă faptul că este în afara legii bugetul sănătăţii, este şi în afara moralităţii. Aceasta a fost intervenţia pe care am dorit să o am, fiindcă nu vreau să se consemneze în actele şedinţei că, la ora actuală, Comisia pentru sănătate publică a Parlamentului, a Camerei Deputaţilor susţine bugetul sănătăţii. Nu îl susţine, domnilor. (aplauze)

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul Legii privind produsele cosmetice se referă la toate aspectele care ţin de producerea, inscripţionarea, autorizarea, punerea pe piaţă a acestor produse cosmetice. El, practic, este un proiect de armonizare legislativă, preluând o serie de noutăţi în domeniul legislativ european. Este şi motivul pentru care legea constituie prioritate legislativă şi se dezbate în procedură de urgenţă. Dacă îmi permiteţi, profit de ocazie, pentru a vă propune, fiind procedură de urgenţă, timp de 5 minute, neexistând foarte multe probleme şi un singur amendament respins.

: Vorbesc în calitate de reprezentant al Comisiei pentru sănătate, iar argumentaţia de respingere a prezentului amendament nu ni se pare deloc în regulă, fiindcă vorbim despre o lege specială, care are prevederi referitoare la persoana cu handicap, şi nu mi se pare normal ca un contraargument să fie faptul ca aceste prevederi sunt prevăzute de alte legi, cu caracter general, din punctul de vedere al obiectului legiferat în prezent. Legea specială despre care vorbim are prioritate. Este o lege adresată persoanelor cu handicap şi, pe de altă parte, handicapul acestor copii este, în general, un handicap permanent. Nu putem să delimităm îngrijirea copiilor cu handicap până la trei ani, de parcă de la trei ani le creşte piciorul sau mai ştiu eu ce handicap or avea, şi după vârsta de trei ani. Motiv pentru care categoric susţinem prezentul amendament.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Foarte scurt. Comisia pentru sănătate a dezbătut, împreună cu Comisia pentru muncă, proiectul de lege. A fost o lucrare foarte dificilă deoarece trebuiau puse în echilibru atât doleanţele legitime ale persoanelor afectate, ale persoanelor cu handicap, pe de o parte, pe de altă parte legislaţia şi practica europeană în domeniu, iar pe de a treia parte, practica românească şi legislaţia românească, care nu întotdeauna erau în concordanţă cu celelalte două aspecte. Raportul care a rezultat este un raport foarte elaborat. Poate nu este perfect, însă noi, Comisia pentru sănătate, considerăm că este un raport bun, care merită adoptat, motiv pentru care supunem şi sugerăm plenului adoptarea prezentului raport, cu modificările care au survenit.

: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vorbesc în calitate de cosemnatar al proiectului. Într-adevăr, el a avut un parcurs ezitant. A fost respins de Senat şi adoptat de comisia echivalentă a Camerei. Este, într-adevăr, o lege care lipseşte din legislaţia românească, Legea pentru reglementarea practicilor de medicină complementară şi alternativă. Este un domeniu destul de delicat, un domeniu în care, pe spectrul acesta, se găsesc - în România - mai ales, şi sunt foarte la modă, tot felul de vraci, şamani, vrăjitoare, ghicitoare şi tot felul de alte specialităţi care afirmă că îi ajută pe doctori în practica lor medicală. De fapt, ştiţi foarte bine că este o mare înşelătorie. Le iau bieţilor oameni banii şi îi fac să piardă timpul în loc să meargă la medic, se duc acolo unde cred ei că îşi vor găsi alinarea. Acesta este motivul pentru care un astfel de proiect de lege este necesar. Bun sau rău, el este necesar pentru legislaţia românească. Dar, întrucât la nivelul comisiei şi al Ministerului Sănătăţii s-au purtat, în ultima vreme, discuţii şi s-a ajuns la concluzia că actualul proiect de lege, în forma în care este, ar putea fi îmbunătăţit, propun, de comun acord cu Comisia de sănătate şi cu Ministerul Sănătăţii, retragerea la comisie spre rediscutare. Vă mulţumesc.