: Domnule preşedinte al Camerei, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Doamnelor şi domnilor miniştri, Distinşi invitaţi, E un moment destul de special pentru mine cel puţin. Nu e, desigur prima tentativă de învestire a unui Guvern. Cred că nu e prima oară, dimpotrivă, când vorbesc din postura de membru al opoziţiei şi totuşi ceva nou, ceva special există. Îl ascultam adineauri pe primul-ministru, acelaşi cu cel din decembrie 2012, invocând un program, acelaşi din 2012, spunându-ne aceleaşi vorbe frumoase, ispititoare, convingătoare la prima audiţie poate din 2012. Înţeleg că sunt oameni, parlamentari, partide, cetăţeni tentaţi să le creadă. În orice caz, Partidul Naţional Liberal, în numele căruia vorbesc, şi eu, nu le mai putem crede. Nu le mai putem crede pentru că l-am crezut o dată, l-am votat o dată, le-am învestit cu toată în crederea şi cu tot ceea ce din punct de vedere politic un partid prezent la guvernare şi într-o majoritate politică era dator să dea. Nu putem astăzi, oricât am avea de-a face cu aceeaşi persoană, oricât ar fi de neschimbat un program de guvernare pe care şi UDMR-ul îl găseşte azi impecabil, şi oricât de frumoase ar fi încă o dată cuvintele primului-ministru, să-l credem. Partidul Naţional Liberal nu va da votul acestui Guvern reformulat. Va vota împotriva sa. Va vota împotriva sa din trei mari motive pe care încerc să le prezint pe scurt, dar sper clar. În primul rând, că deşi în opinia noastră nu se încalcă niciun articol al Constituţiei şi sub acest aspect, dacă Guvernul primeşte astăzi votul majorităţii Parlamentului, el va fi un Guvern legal, şi-şi va putea desfăşura în termen şi cu acoperire deplină constituţională activitatea, va fi un Guvern profund ilegitim din punct de vedere electoral şi politic. În decembrie 2014, electoratul României, marea parte a celor care s-au prezentat la vot, a făcut un lucru... 2012, aşa este, scuze. A făcut un lucru extraordinar şi pentru prima dată din 1990 a dat unui actor politic sub forma unei mari alianţe mai multe mandate decât majoritatea necesară în Parlament. Pe acest program, pe acest vot, luat de la cetăţeni, s-a întemeiat pretenţia legitimă a domnului Victor Ponta şi a noastră, a celor care îl susţineam atunci, de a impune şi Preşedintelui României în exerciţiu, Traian Băsescu, şi opiniei publice româneşti, desemnarea ca prim-ministru al lui Victor Ponta şi constituirea cu susţinerea unei asemenea majorităţi parlamentare a unui guvern deplin legitim care a fost Guvernul Uniunii Social-Liberale. Sigur că această bază a votului popular, care venea dintr-un angajament electoral major, acela de a construi o coaliţie suficient de puternică, încât următorul Parlament al României, adică acesta, să nu mai aibă majorităţi şi, implicit, guverne schimbătoare şi constituite pe flagelul traseismului parlamentar. Acesta a fost un angajament în faţa cetăţenilor. Angajamentul în faţa cetăţenilor de a avea o majoritate şi un program stabil pentru patru ani, toate lucrurile acestea nu mai sunt astăzi valabile. De bună seamă că nu aici şi nu acum voi relua eu discuţia despre cauzele din care această coaliţie, votată de atât de mulţi români, s-a rupt. Este un lucru simplu, simbolic şi după părerea mea acoperitor. S-a rupt pentru că domnul Victor Ponta, ca prim-ministru, şi Partidul Social Democrat nu au acceptat să respecte regulile acestei alianţei, nu au dorit să vină într-o astfel de şedinţă în Parlament, cu domnul Klaus Iohannis vicepremier, preferând să vină astăzi cu o formulă care nu mai are nimic comun cu votul electoratului, cu vicepremieri, slavă Domnului, foarte mulţi şi cu formulă complicată de legitimitate şi chiar de legalitate, în faţa Constituţiei. Sigur, Partidul Social Democrat la începutul anului a anunţat un program politic destul de straniu, în termeni practici pentru un partid aflat la guvernare, şi anume lupta împotriva regimului Traian Băsescu. Un program de acţiune politică, al unui principal partid de guvernare, comprimat, pe înţelesul tuturor, "Jos Băsescu!" - lupta împotriva regimului Băsescu. Constatăm azi că primul-ministru şi PSD refuză intrarea pe deplin justificată şi legitimă a lui Klaus Iohannis în Guvernul României, preferând să rupă această mare alianţă, adică făcând în fond ce a făcut Traian Băsescu în 2009, în faţa unei majorităţi parlamentare, şi preferă să facă un guvern în care, cu tot respectul şi fără niciun reproş pentru UDMR, să avem vicepremieri din Cabinetul Emil Boc, miniştri din Cabinetul Emil Boc, aşa încât, dacă am fi maliţioşi, am putea spune că e vorba de Guvernul Ponta III sau Boc VII sau de un Guvern Ponta-Boc. Asta-i lupta împotriva regimului Traian Băsescu şi trebuie să recunosc că PSD-ul şi domnul Ponta fac paşi serioşi înainte, nu ştiu dacă demantelând piatră cu piatră, cum s-a spus, regimul Traian Băsescu, sau împlinind lucruri pe care nici măcar domnul preşedinte nu le-a reuşit. Traseismul parlamentar şi, când spun asta, nu exclud Partidul Naţional Liberal şi nu uit faptul că şi noi am primit parlamentari din alte partide, am livrat altor partide parlamentari de la noi, nu exclud, dar traseismul parlamentar redevine, odată cu acest guvern şi cu această, probabil, nouă majoritate, redevine decisiv în a redesena majorităţi şi în a menţine sau a impune guverne împotriva votului dat de cetăţeni. Şi iată că încă un lucru foarte grav, din aşa-numitul regim Traian Băsescu, este azi adus în actualitate, pus în practică din nou de către Victor Ponta şi PSD, probabil în cadrul aceleiaşi lupte nemiloase împotriva regimului amintit. Consecinţele momentului de azi sunt clare. Încă 4 ani, până în 2016, totul va fi posibil, aici se pot formula, reformula descompune majorităţi, fără ca nimeni să nu mai ţină şi să nu mai poată ţine cont de sensul votului care s-a dat în 2012. Aceste lucruri se vor întâmpla, de aceste lucruri trebuie să fim conştienţi şi sper că domnul Ponta şi principalul partid al noii coaliţii îşi asumă responsabilitatea pentru acest lucru. Cetăţenii României n-au reuşit nici de această dată, vor trebui să mai aştepte încă doi ani şi ceva până în 2016, până când să poată spera din nou că votul lor va hotărî pentru patru ani, cine are majoritate parlamentară, cine guvernează sau nu această ţară. Al doilea motiv pentru care nu putem să votăm un guvern condus de domnul Ponta în această componenţă este că, deşi ni se spune că programul a rămas acelaşi, noi, cei din Partidul Naţional Liberal, ştim cam totul şi despre intenţiile şi despre capacitatea domnului Ponta şi a PSD-ului de a respecta acest program. Ştim foarte bine, pentru că în toată această perioadă, în care ne-am aflat împreună la guvernare, Partidul Naţional Liberal s-a bătut pentru respectarea Programului de guvernare, a oprit, atâta vreme cât a fost în interiorul Guvernului şi în interiorul majorităţii, câteva acţiuni şi iniţiative ale primului-ministru şi ale PSD-ului împotriva spiritului şi chiar literei programului de guvernare. Am să dau câteva exemple. Am împiedicat o mărire inacceptabilă de impozitare cu aşa-zisa taxă de solidaritate. Am împiedicat adoptarea unei Legi a amnistiei şi graţierii, care nu avea nimic comun cu declaraţiile şi cu intenţiile asumate despre o justiţie corectă, independentă şi egală pentru toţi. Am împiedicat trecerea pe sub mână a Proiectului Roşia Montană, în formula dictată şi cumpărată de Gold Corporation şi condamnată sever în Programul electoral şi în Campania electorală. Am împiedicat, în formula descentralizării, ca măcar Poliţia şi marile porturi ale României să nu treacă acolo unde nu au ce căuta. E foarte clar că din punctul nostru de vedere şi după această experienţă nu avem niciun temei să acordăm încredere nici intenţiei şi nici capacităţii acestui nou Guvern, acestui vechi premier de a respecta spiritul şi prevederile Programului de guvernare. În fine, al treilea şi ultimul lucru, pentru care nu votăm un asemenea Guvern. Stimaţi colegi, Ştim toţi că acesta este un guvern PSD, cu ajutorul necesar şi oarecum tradiţional al UDMR. Restul, cu tot respectul, sunt litere, sunt fantome, sunt depozite de traseişti. Partidul Social Democrat... (Aplauze.)... îşi asumă, în acest moment, preluând acele experienţe din regimul Băsescu şi aplicându-le, guvernarea României. Foarte bine. Partidul Social Democrat e un partid mare, e cel mai mare partid, în termeni electorali, în termeni parlamentari, din România, dar, din punctul nostru de vedere, tendinţele acestui partid de a vedea România de după Traian Băsescu nu înspre 2015 şi 2020, ci înspre 2004 şi 2000 sunt îngrijorătoare. Noi nu le putem cauţiona, noi nu putem fi complici la ele şi noi nu putem să facem opoziţie acestor lucruri. Nu vreau să exagerez, pentru că nu e bine. Nu vreau să dramatizez, pentru că nu e corect. Nu suntem acolo, dar semnele în doi ani se văd, semnele s-au adunat şi datoria noastră a fost întotdeauna şi ne-am respectat-o întotdeauna de a ne opune tendinţelor de refacere a unui partid-stat. Pentru că, în fond, aşa-numita criză legată de Klaus Iohannis, pentru toată lumea, cred, a avut drept subiect controlul de un anumit tip asupra Ministerului de Interne. În fine, închei spunând că din punctul nostru de vedere şi cel puţin declarat şi al programului pe care îl reambalează primul-ministru, România are nevoie acum, imediat şi în următorii ani de câteva lucruri, pe care le aşteaptă de mult, pe care le promitem toţi de mult, de o democraţie autentică şi de o democraţie parlamentară. Nu e corect să vorbim despre Parlamentul României şi să cităm calitatea sa constituţional stabilită de organ suprem al poporului român, doar când vrem să stăvilim imixtiunile şi uneori agresiunile preşedintelui Traian Băsescu. Aş vrea, domnule prim-ministru, să vă aduceţi aminte că Parlamentul este organul suprem al poporului român şi în calitate de prim-ministru. Când daţi ordonanţe, pe care nici nu le mai puteţi număra în fiecare şedinţă de guvern, când vă scandalizaţi pentru faptul că un amendament la un proiect iniţiat de guvern a trecut în Parlament sau când, dincolo de vorbele frumoase, continuaţi să consideraţi, în bună tradiţie, şi a dumneavoastră, şi a altora, că Parlamentul este doar o secţie a partidului majoritar. Că deciziile se iau undeva la partid, după care sunt puse în practică de diverşi slujbaşi de partid, cum ar fi preşedinţii Camerelor sau şefii grupurilor parlamentare. De asemenea, vorbim despre un stat de drept şi despre independenţa Justiţiei şi noi n-am înţeles niciodată prin asta nici negocierile pentru împărţirea procurorilor, nici Legea amnistiei, pe care aţi vrut şi veţi mai dori s-o daţi şi pesemne că veţi reuşi, pentru că acesta este frumosul secret al noii majorităţi şi, de asemenea, nici măcar în ceea ce priveşte regimul de interpretare al imunităţii parlamentare. Înţelegem cu toţii că România are nevoie de schimbări economice rapide şi masive şi n-am încredere, din ce aţi făcut până acum, că măsuri urgente, pentru care noi, atâta vreme cât am făcut parte din guvern, ne-am bătut în fiecare săptămână vor fi aplicate. N-am încredere că resursele naturale ale acestei ţări vor fi gestionate la nivel guvernamental cu responsabilitate. N-am încredere că nu ne putem trezi, ca în cazul Roşia Montană sau altele, cu resurse naţionale scăpate pe sub mână în condiţii în care primul-ministru se leapădă de orice responsabilitate şi lasă majoritatea sa din Parlament să opereze. (Aplauze.) În fine, avem nevoie de o politică externă asupra căreia, cel puţin aparent, toţi ne aflăm în consens. Am nevoie, ca parlamentar, fie şi din opoziţie, domnule prim-ministru, să ştiu foarte clar dacă aveţi o poziţie, şi care este aceea, în legătură cu interesul şi prezenţa americană în Europa. Dacă aveţi, şi care este aceea, o poziţie legată de proiectul parteneriatului comercial şi industrial între Uniunea Europeană şi Statele Unite. Dacă înţelegeţi prin parteneriat strategic cu China acelaşi lucru ca parteneriatele strategice care sunt angajate în acest moment pentru România. (Aplauze.) În încheiere, după ce am avut cinstea să vă asigur că vom vota împotriva acestui guvern, permiteţi-mi, domnule prim-ministru, şi permiteţi-mi, colegi parlamentari din PSD, mulţumindu-vă pentru colaborarea noastră din aceşti ani, n-aş spune chiar că e o plăcere să facem afaceri cu dumneavoastră, dar trebuie totuşi să vă mulţumesc. (Vociferări.) Daţi-mi voie să vă rog un lucru: încetaţi cu lucruri care nu sunt demne de partide mari, de partide parlamentare, de oameni politici adevăraţi. Încetaţi să spuneţi să spuneţi că aşteptaţi să ne întoarcem. Încetaţi să spuneţi că lăsaţi uşile deschise la Guvern. Aflaţi, acceptaţi şi învăţaţi că există şi onoare şi că există decizii politice care se respectă. Mulţumesc. (Aplauze.)